Quantification of moral damages for bodily injury in administrative guarantee fund proceedings: proportionality of fixed daily rate vs. individual assessment.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor(F.G.A), a solicitat anularea Deciziei nr. 3394/16.01.2017, emisă de acesta din urmă, prin i-a fost comunicată suma cu care urmează a fi despăgubită persoana prejudiciată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4350 din 14 noiembrie 2017, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, având ca obiect "anulare act administrativ".

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti reclamanta A. a formulat recurs, fără ca aceasta să procedeze şi la încadrarea criticilor dezvoltate în vreuna dintre ipotezele de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivele de recurs

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a arătat următoarele:

-instanţa de fond, analizând motivele invocate, a pronunţa o hotârâre nelegală încălcând prevederile art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

În acest sens a arătat că în caz de vătămare corporală:

a) diferenţa dintre -veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificaţive în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de bază minim brut pe ecenomie, in cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justifioative, şi care nu sun- suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările In vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România;"

- ţinând cont de concluziile Certificatului Medico-Legal reiese că reclamanta a necesitat un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, astfel că recurenta a apreciat că suma de 35.000 RON stabilită de pârâtă este una necomformă cu jurisprudenţa din România.

- consideră recurenta că prejudiciul moral suferit a fost amplificat de vârsta şi problemele de sănătate pe care aceasta le avea anterior accidentului.

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său, recurenta-reclamantă a dedus răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 ianuarie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 27 ianuarie 2021.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept în care poate fi încadrat, relativ la motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar şi din perspectiva apărărilor formulate prin întâmpinarea intimatului, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a efectuat o corectă interpretare şi aplicare a legii referitor la modul de soluţionare a cererii reclamantului în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor, astfel încât, criticile evocate se vădesc a fi nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin Decizia FGA nr. 3394/16.01.2017 a fost admisă cerere de plată formulată de reclamanta, A., pentru suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale şi s-a respins cererea de plată formulată de reclamantă, cu privire la suma de 215.000 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma acordată.

S-a reţinut că la data de 11.09.2014 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului auto cu numărul de înmatriculare, x, care, circulând de B-dul x din municipiul Olteniţa, având sensul de deplasare dinspre B-dul x către B-dul x, a lovit-o pe numita A., care s-a angajat în travesarea străzii pe trecerea de pietoni.

Totodată, prin Decizia FGA nr. 3394/16.01.2017, s-a mai reţinut că, în urma accidentului de circulaţie din data de 11.09.2014, reclamanta, A., a suferit o vătămare corporală, constând într-un un traumatism cranio cerebral grav, hematom subdural acut fronto-temporal stâng, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică, contuzie toraco abdominală, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 65-70 de zile de îngrijiri medicale.

La momentul producerii accidentului, autotursimul cu numărul de înmatriculare, x era asigurat la asigurătorul B. S.A., conform poliţei de asigurare x.

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta -reclamantă sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Acest text vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită; violarea unor principii generale de drept.

Chestiunea litigioasă dezlegată de instanţa de fond a fost aceea a neacordării sumei de 215.000 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma acordată, potrivit art. 49 din Ordinul Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14 din 29 noiembrie 2011.

Sustinerile recurentei- reclamante, în sensul că intimatul -pârâtul a stabilit cuantumul acestora fără a face o evaluare complexă a situaţiei de fapt, ţinând cont doar de numărul de zile de îngrijire medicală şi ignorând suferinţele fizice şi psihice suferite, precum şi faptul că leziunile traumatice suferite de către reclamantă au pus în primejdie viaţa acesteia, nu pot fi primite.

Este de menţionat că, în literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a apreciat constant că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Aşadar, la stabilirea cuantumului daunelor morale, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

S-a statuat, de asemenea, în numeroase rânduri, că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc prin evaluare şi în acest scop şi pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale, susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită precum şi de toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate.

În prezenta cauză, intimatul-pârât s-a raportat la un criteriu obiectiv şi rezonabil - zilele de îngrijiri medicale şi a stabilit cuantumul daunelor morale, prin punerea în aplicare a "Procedurii de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese" - procedură internă validată de asigurătorul B. S.A, cuantumul stabilit nu a fost fiind suficient pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat.

De asemenea, având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 plata de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a creanţelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, argumentul care se referă la particularitatea fiinţării fondului în scopul protejării creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, ar putea fi concludent în evaluarea prejudiciului moral pretins numai în acele situaţii în care se urmăreşte limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu repararea prejudiciilor morale s-au statuat următoarele:

"Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane - dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 noul C. civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C. civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat" (Secţia I civilă, Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016).

Înalta Curte are în vedere faptul că în cauză Fondul de garantare a asiguraţilor a stabilit cuantumul daunelor morale prin raportare la un criteriu obiectiv (zilele de îngrijiri medicale), luând în calcul şi particularităţile speţei, din cuprinsul certificatului medico-legal nerezultând că leziunile traumatice suferite de reclamant s-ar încadra în grad de invaliditate sau infirmitate.

În altă ordine de indei, în mod corect a reţinut instanţa fondului, că situaţia familială şi condiţiile de viaţă ale reclamantei, pensionară, au suferit o afectare evidentă, însă aceasta nu justifică majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale până la concurenţa sumei de 215.000 RON RON.

În aprecierea gradului de afectare al reclamantei, depoziţia martorului audiat a confirmat faptul că recuperarea fizică (având în vedere vârsta şi condiţia medicală preexistentă a reclamantei,pensionată pe caz de boală) şi psihică a decurs progresiv în parametri normali, prejudicial suferit urmare a restrângerii posibilităţii sale de se bucura de condiţiile de viaţă anterioare evenimentului rutier fiind acoperit prin plata sumei stabilite prin decizia contestată.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că suma de bani acordată recurentei reclamante prin Decizia FGA nr. 3394/16.01.2017, respectiv 35.000 RON, 500 RON pe zi pentru 70 de zile de spitalizare constituie o despăgubire adecvată ce vine să compenseze prejudiciul moral suferit de aceasta şi să-i aducă alinare pentru suferinţele fizice şi psihice încercate, despăgubire ce prezintă un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

În contenciosul administrativ, acordarea daunelor morale, alături de cele materiale solicitate de reclamantă, este menită să asigure protecţia efectivă a drepturilor persoanei vătămate şi repararea echitabilă a prejudiciului suferit, în raport cu circumstanţele pricinii, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4350 din 14 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.