Liability for road accident caused by driver failing to monitor open door: exclusive fault of parker vs. approaching vehicle

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.01.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA), solicitând anularea deciziei FGA nr. 12048/19.12.2017 şi obligarea părţii adverse la plata sumei de 4.348,82 RON reprezentând aducerea autoturismului având numărul de înmatriculare x, proprietatea contestatoarei, avariat în urma evenimentului rutier din data de 17.09.2016, la starea anterior producerii acestuia; cu cheltuieli de judecată, onorariu de avocat în valoare de 1.000 de RON.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3699 din 20 septembrie 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti reclamanta A. a formulat recurs, fără ca aceasta să procedeze şi la încadrarea criticilor dezvoltate în vreuna dintre ipotezele de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivele de recurs

În cererea de recurs, s-a prezentat, cu prioritate, situaţia de fapt, arătându-se că, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul Rutier, "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: [...] 14. Pornirea de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului cu uşile deschise, circulaţia cu uşile deschise ori deschiderea acestora în timpul mersului; deschiderea uşilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staţionat, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic."

Arată recurenta că în opinia specialiştilor F.G.A, culpa în producerea unui asemenea eveniment aparţine de cele mai multe ori celui care deschide portiera, cât şi celui care o lasă deschisă şi apreciază eronat situaţia, prin faptul că, nu ia în calcul împrejurarea că în zonă se pot deplasa şi alte vehicule, ale căror conducători auto nu pot anticipa că respectiva maşină are portiera deschisă. în mod firesc, starea de normalitate a unui autovehicul staţionat şi/sau parcat este cu uşile închise şi tocmai din aceste motive legea precizează clar că este interzisă lăsarea uşilor deschise în acest timp.

În continuare recurenta arată că, în mod eronat, s-a reţinut de către Comisia Specială din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraţilor faptul ca culpa aparţine exclusiv contestatoarei.

În speţă, recurenta a parcat maşina, cei care urmau sa coboare pe partea dreaptă spate s-au asigurat în vederea deschiderii portierei fără a pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi în trafic.

Conchide recurenta în sensul că, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare x avea toate condiţiile de a observa deschiderea portierelor şi de a evita evenimentul rutier însă, din cauza neatenţiei, a provocat avarierea autoturismului cu numărul de înmatriculare x, proprietatea contestatoarei.

Fată de acestea a solicitat admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

În dezvoltarea apărărilor, intimatul a arătat că, culpa în producerea accidentului îi aparţine persoanei care se afla în automobilul recurentei.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 ianaurie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluţionării căii de atac cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului reţine că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta- reclamantă sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Acest text vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită; violarea unor principii generale de drept.

Chestiunea litigioasă dezlegată de instanţa de fond a fost aceea a neacordării sumei de 4.348,82 RON, reprezentând despăgubiri pentru aducerea autoturismului proprietatea sa, avariat în urma unui evenimentul rutier din data de 17.09.2016, la starea anterioară producerii acestuia.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin decizia nr. 12048/19.12.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA) a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamanta A. privind suma de 4.348,82 RON.

Din motivarea acestui act administrativ rezultă în esenţă că nu a fost constată vreo culpă a celuilalt conducător auto implicat în producerea evenimentului rutier, ci a pasagerului din autoturismul părţii reclamante, în contextul art. 101 alin. (1) din Codul rutier, .

Aşadar, în cadrul instrumentării dosarului de daună şi din analizarea documentaţiei aferente, s-a concluzionat faptul că, în speţa este vorba de culpa exclusiva a şoferului care nu s-a asigurat la deschiderea uşilor implicat în evenimentul rutier, rezultată din analiza datelor existente cu privire la împrejurările concrete in care a avut loc evenimentul rutier respectiv declaraţia doamnei A. uam parcat maşina şi în momentul în care cei care ne aflam in maşina am ieşit să coboram pe partea dreapta spate când s-a deschis usa . . . . . . . . . ." a fost avariat autoturismul.

Or, art. 101 alin. (1) din Codul Rutier menţionează: "Constituie contravenţii si se sancţionează cu amenda prevăzută in clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: [..] 14. pornirea de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului cu uşile deschise, circulaţia cu uşile deschise ori deschiderea acestora in timpul mersului; deschiderea uşilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staţionat, ţara asigurarea ca nu se pune in pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic".

Din probele administrate în cauză că, reiese cu claritate că, la data de 17.09.2016, orele 19:00, în timp ce autoturismul cu nr. de înmatriculare x, proprietatea recurentei-reclamantei, ce afla parcat în parcarea de la adresa din Bucureşti, str. x, a fost acroşat la uşa dreapta spate, aflată în poziţia deschisă, de autoturismul cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul B.. În cauză de faţă din toata actele de la dosar rezultă ca conducătorul autoturismului cu numărul de inmatriculare x este responsabil pentru ca nu s-a asigurat pe tot decursul staţionarii ca nu creează un pericol pentru circulaţie.

Culpa în producerea unui asemenea eveniment aparţine de cele mai multe ori celui care deschide portiera, cât şi celui care o lasă deschisă şi apreciază eronat situaţia, prin faptul că, nu ia în calcul împrejurarea că în zonă se pot deplasa şi alte vehicule, ale căror conducători auto nu pot anticipa că respectiva maşină are portiera deschisă.

Este mai mult decât evident că, în mod firesc, starea de normalitate a unui autovehicul staţionat şi/sau parcat este cu uşile închise şi tocmai din aceste motive legea precizează clar că este interzisă lăsarea uşilor deschise în acest timp. Drept urmare, există legătură de cauzalitate directă în situaţia acestei neglijenţe, de a lasă portiera autoturismului deschisă, pentru că se ignoră pericolul pe care aceasta îl creează.

Ca atare, în mod corect, instanţa de fond a reţinut în esenţa că, deşi în materie rutieră există o obligaţie generală a conducătorului auto de a se asigura în deplasare, totuşi, potrivit art. 101 alin. (1) pct. 14 teza finală din O. U. G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă fapta persoanei fizice constând în " deschiderea uşilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staţionat, fără asigurarea că nu se pane în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.

Astfel, textul de lege menţionat anterior dispune cu claritate, imperativ faptul că este interzisă deschiderea portierelor sau lăsarea acestora deschisă în condiţiile în care se creează pericole pentru circulaţie, asigurare care trebuie să continue pe întreaga perioadă cât portierele sunt deschise.

Instanţa fondului a concluzionat corect că, în proces nu rezultă săvârşirea unei fapte ilicite culpabile în sarcina celuilalt conducător auto implicat în evenimentul rutier din 17.09.2016, astfel că nu este incidentă răspunderea asigurătorului său de răspundere civilă şi, deci, nici a Fondului de Garantare a Asiguraţilor potrivit Legii nr. 213/2015.

De altfel, în situaţia de faţă, instanţa de recurs nu poate face o reevaluare în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., împrejurările în care a avut loc evenimentul rutier şi la care a făcut referire recurenta, nefiind apte a face dovada pretenţiilor afirmate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material în materie, caz în care critica de nelegalitate instituită de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este nefondată.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, potrivit art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, constatând o corectă aplicare a principiilor de drept invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3699 din 20 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.