Insurance claim against guarantee fund barred by 90-day forfeiture deadline under bankruptcy insurance legislation.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.08.2017 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitat:

- anularea deciziei nr. 768/04.07.2017 emisa de pârât la data de 04.07.2017;

- obligarea la plata despăgubirilor din dosarul de dauna x deschis la B., respectiv contravaloarea reparaţiilor autoturismului cu nr. de înmatriculare x - 12000 RON, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data producerii evenimentului asigurat respectiv data de 25.11.2014 şi până la data plaţii efective, precum şi daunele materiale şi morale ca urmare a accidentării reclamantului - 35 RON contravaloare certificat medico legal nr x, 10000 RON daune morale.

În motivarea cererii, a arătat că la data de 25.11.2014 a fost implicat intr-un accident rutier, ca urmare a nerespectării prevederilor O.U.G. nr. 195/2002 si H.G. nr. 1391/2006 de către defunctul C. asigurat RCA cu poliţa x la B. S.A. valabila de la data 09.10.2014 pana la data de 08.10.2015. Ca urmare a accidentului rutier, s-a încheiat de IPJ ALBA procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/25.11.2014 avandu-1 ca si contravenient pe numitul C..

Împotriva procesului-verbal anterior menţionat sus a formulat plângere soluţionata definitiv cu decizia nr. x/A/2016 in dosarul nr. x/2014 de către Tribunalul Alba. Prin aceasta s-a menţinut procesul-verbal atacat şi implicit culpa asiguratului B. S.A..

Aşa fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 2226 din C. civ. se impune sa se plătească sumele anterior menţionate.

Menţionează că S.C. B. S.A. - Sucursala Alba a deschis dosarul de daună cu nr. x însă 1-a suspendat pana la soluţionarea dosarului x/2014

Art. 13 al 1 si 3 din 213/2015 prevede ca de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale.

(3) In vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

Or arată nu a formulat o cerere noua la data de 13.02.2017 si 10.03.2017 cum în mod eronat susţine paratul.

A formulat cererea privind plata contravalorii reparaţiilor autoturismului cu nr. de înmatriculare x, - 12000 RON, actualizate cu indicele de inflaţie si dobânda legala de la data producerii evenimentului asigurat respectiv data de 25.11.2014 si pana la data plaţii efective, precum si daunele materiale si morale ca urmare a accidentării subsemnatului - 35 RON contravaloare certificat medico legal nr x, 10000 RON daune morale înaintea datei de 10.12.2014, data la care am primit adresa 3314/10.12.214. Ca urmare a cererii sale s-a încheiat dosarul de dauna anterior menţionat.

Câtă vreme reclamantul avea o cerere nesoluţionată înregistrată la B. nu se poate susţine ca a formulat tardiv cererea de plată către pârât, având în vedere că acesta avea obligaţia sa verifice din oficiu cererea sa.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2486 din 29 mai 2018, a cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti reclamantul A. a formulat recurs care vizează, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate, din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanţei de fond, au fost arătate punctual, vizând următoarele aspecte: redarea de către instanţă a considerentelor pentru care a fost respinsă cererea ca tardivă fără vreo motivare proprie, care echivalează cu nemotivarea hotărârii şi aplicarea în mod greşit a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 231/2015 şi cele ale art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 privind fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat următoarele:

S-a învederat că instanţa de fond s-a mulţumit a prelua întru totul motivele pentru care a fost respinsă cererea, redate de pârât în Decizia nr. 768/04.07.2017şi reţinute la pagina 2 din sentinţa. Ori, redarea de către instanţa a considerentelor pentru care a fost respinsă de către pârât cererea ca tardiva, fără nicio altă motivare proprie, a apreciat ca echivalează cu nemotivarea hotărârii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Totodată, a menţionat că S.C. B. S.A. - Sucursala Alba a deschis dosarul de dauna cu nr. x însă 1-a suspendat până la soluţionarea dosarului nr. x/2014 Art. 13 al 1 si 3 din Legea 213/2015 prevede ca de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea acliitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări;, cu respectarea dispoziţiilor legale.

(3) In vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări. Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

Arată în continuare reclamantul că nu a formulat o cerere noua la data de 13.02.2017 si 10.03.2017 cum în mod eronat susţine pârâtul. Aceeaşi motivare eronata este reţinuta si de către instanţa.

De asemenea, a mai susţinut reclamantul că acesta avea o cerere nesolutionată şi înregistrata la B., astfel că nu se poate susţine ca a formulat tardiv cererea de plata către pârât, având în vedere ca acesta avea obligaţia sa verifice -din oficiu cererea mea.

Faţă de acestea, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacată şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

În dezvoltarea apărărilor, intimatul a arătat că, culpa în producerea accidentului îi aparţine persoanei care se afla în automobilul recurentei.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluţionării căii de atac cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului reţine că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentul-reclamant reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.

Criticile referitoare la nemotivarea sentinţei, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin această critica, recurentul-reclamant a reproşat instanţei de fond nemotivarea deciziei pronunţate, în condiţiile în care motivarea sentinţei recurate seamănă izbitor cu apărările unei sau alteia dintre părţi, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă şi superficială.

Totodată, recurentul a susţinut că hotărârea este nemotivată, fiind preluate tale quale considerentele expuse în decizia emisă de pârât, critică ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Susţinerile sub aceste aspect sunt neîntemeiate.

Motivul de recurs este nefondat în condiţiile în care ceea ce critică recurentul este, în fapt, menţinerea soluţiei din decizia atacată sub aspectul că instanţa a ajuns la aceeaşi concluzie, împrejurare ce nu poate fi asimilată unei nemotivări a hotărârii.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile. În condiţiile în care instanţa de fond şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că este temeinică decizia atacată nu se poate reţine absenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acţiunii, astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile recurentului întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În contextul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate prin motivele de recurs.

Soluţia de respingerea a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect în considerarea faptului că cererea de plată a fost depusă la data de 13.02.2017, cu depăşirea termenului de 90 de zile care a început să curgă de la data naşterii dreptului de creanţă, respectiv 16.06.2016.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin decizia nr. 7268/04.07.2017 Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea formulată de petentul A., ca tardiv formulată.

În motivarea deciziei, pârâta a reţinut că "Prin cererile de plată înregistrate la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/13.02.2017 şi nr. y/10.03.2017, A. a solicitat plata sumei de 22.035 RON, reprezentând despăgubiri ca urmare a evenimentului rutier din data de 25.11.2014. În cadrul analizării cererii, din analiza tuturor documentelor, s-a stabilit respingerea cererii de plata (Anexa nr. 6) întrucât petentul A. a înţeles sa formuleze si sa depună cererea de plata după expirarea termenului legal de depunere a cererilor de plata la F.G.A. pentru asigurătorul B. S.A. in faliment.

Or, dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 213/2015 statuează că "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi".

Totodată, art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor stipulează că:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări (...)"

Aşadar, pentru a se putea naşte pentru pârâtul FGA obligaţia de plată a unei creanţe de asigurări, în primul rând, persoana care pretinde că este titulara unei astfel de creanţe de asigurare are obligaţia formulării unei cereri de plată adresată Fondului într-un termen de 90 de zile, care este un termen este unul imperativ, de sesizare a Fondului cu cererea de plată a persoanei ce se pretinde creditor de asigurare, nerespectarea acestuia atrăgând sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de plată. Cu alte cuvinte nerespectarea termenului pentru exercitarea dreptului de a formula cerere de plată conduce la pierderea dreptului în discuţie (art. 2545 alin. (2) C. civ.). Aşadar termenul în discuţie nu este un termen de prescripţie, ci un termen de decădere în sensul art. 2545 alin. (1) C. civ.. Nefiind un termen de prescripţie, termenului de 90 de zile nu îi sunt aplicabile regulile acestor termene nici în privinţa datei de la care începe să curgă nici în privinţa suspendării sau întreruperii, afară dacă legea prevede expres altfel (art. 2548 C. civ.).

Totodată, acest termen de decădere de 90 de zile pentru adresarea către Fond a cererii de plată începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.

Ca atare, legiuitorul a fixat expres două momente obiective ca dată de început pentru curgerea acestui termen de decădere: fie data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment (în acest caz dreptul de creanţă fiind născut anterior), fie data naşterii dreptului de creanţă, când acesta s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.

Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din data de 03.12.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII a civilă în dosarul nr. x/2015, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului B. S.A. şi desemnarea lichidatorului judiciar D., iar la data de 28.04.2016 a rămas definitivă hotărârea de deschidere a procedurii de faliment a B. S.A.

Sentinţa nr. 1043/16.11.2015 pronunţată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr. x/2014 a rămas definitivă la data de 16.06.2016 prin decizia nr. 716/A/2016 pronunţată de Tribunalul Alba, iar petentul a depus cererea de plată la data de 13.02.2017.

Prin urmare, cererea de plată adresată de reclamant la data menţionată anterior, este formulată cu depăşirea termenului de 90 de zile stabilit de art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Astfel, în cauză este incidentă procedura de despăgubire prevăzută de Legea nr. 213/2015, iar câtă vreme normele Legii nr. 213/2015 nu sunt abrogate sau declarate neconstituţionale, acestea guvernează deplin relaţiile sociale şi se impun ca atare instanţei de judecată în soluţionarea cauzei de faţă, reclamantul neputând invoca faptul că nu a cunoscut legea, care trebuie să fie cunoscută de toate persoanele, potrivit principiului de drept nemo consetur ignorare legem.

Legea nr. 213/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 550 din 24 iulie 2015, iar Norma ASF nr. 16/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 667 din 2 septembrie 2015, ambele acte normative fiind accesibile oricărei persoane interesate şi previzibile prin prisma clarităţii textelor menţionate anterior.

Totodată, intrarea în faliment a asiguratorului nu este o împrejurare care a schimbat condiţiile contractuale, fiind o împrejurare imprevizibilă, dar care a fost adusă la cunoştinţa publicului.

Având în vedere art. 13 alin. (2) din Legea 213/2015 coroborat cu art. 17 alin. (2) şi (3) din Norma ASF nr. 16/2015, este necontestat că Fondul a publicat pe site-ul său informaţii referitoare la demersurile necesare pentru obţinerea de la Fond, de către creditorii de asigurări, a despăgubirilor/indemnizaţiilor, informaţii ce cuprind date referitoare la Fond, cadrul legal aplicabil, condiţiile şi modalităţile de efectuare a plăţilor, date referitoare la documentele, condiţiile şi formalităţile ce trebuie îndeplinite pentru încasarea despăgubirii/indemnizaţiei.

Mai mult decât atât, exista şi posibilitatea pentru reclamant să adreseze pârâtului o întrebare în vederea obţinerii de lămuriri suplimentare, acesta nefăcând însă dovada că a procedat de o asemenea manieră, la care să nu fi primit răspuns.

Aşa fiind, constată Înalta Curte că prin formularea şi înregistrarea la instituţia pârâtă a cererii de plată cu depăşirea termenului prevăzut de lege, recurentul-reclamant nu a fost suficient de diligent pentru conservarea drepturilor sale, astfel că interpretarea proprie dată textelor normative invocate de aceasta în memoriul de recurs nu pot fi reţinute, termenele pentru exerciţiul drepturilor subiective ale părţilor având ca scop stimularea activităţii procesuale a acestora prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, cum este şi cazul de faţă.

Prin urmare, reţinând că Decizia nr. 7268/04.07.2017 a fost emisă de pârât cu respectarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi ale art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, este legală, neimpunându-se a fi reformată, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul promovat in cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2486 din 29 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.