Insured's fire claim rejected: exclusion clause for imprudence upheld, appeal on factual findings inadmissible.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată şi modificată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.08.2017, astfel cum a fost modificată, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând:

- anularea deciziei nr. 7403/06.07.2017 emisă de pârât;

- obligarea la plata despăgubirilor solicitate în urma producerii riscului asigurat de către societatea de asigurare-reasigurare B., aflată în procedura de faliment;

- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând despăgubiri cuvenite urmare a producerii riscului asigurat, de la data scadenţei sumei (02.07.2016) şi până la data plăţii efective.

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii.

În motivarea cererii, în esenţă, a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. x din 16 iunie 2016, a solicitat să fie despăgubit cu suma de 40.420 Euro (echivalent în RON), în temeiul poliţei de asigurare a locuinţei seria x din data de 23 iulie 2015, sumă reprezentând contravaloarea imobilului casă de locuit distrus în urma unui incendiu produs la data de 18 aprilie 2016.

Deşi s-a constituit dosar de daună în urma producerii riscului asigurat reprezentat de incendiu şi de solicitarea sa expresă de plata despăgubirilor corespunzătoare, prin decizia contestată i s-a refuzat acest drept, invocându-se incidenţa unor clauze pe care nu le cunoaşte, care nu i-au fost aduse la cunoştinţă şi în legătură cu care nu a semnat vreun document prin intermediul căruia să şi le însuşească.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2485 din 29 mai 2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti reclamantul A. a formulat recurs care vizează, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate, din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanţei de fond, au fost arătate punctual, vizând următoarele aspecte: redarea de către instanţă a considerentelor pentru care a fost respinsă cererea fără vreo motivare proprie, care echivalează cu nemotivarea hotărârii şi aplicarea în mod greşit a prevederilor art. 1177, art. 1203 C. civ. şi art. 22 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat următoarele:

Arată recurentul că, prin acţiunea formulată au fost invocate mai multe aspecte legate de existenţa unor clauze de excludere a răspunderii asigurătorului, precum şi de temeinicie a susţinerilor F.G.A.

Potrivit prevederilor art. 425 din C. proc. civ., în considerentele sentinţei se vor arăta "obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Analizând conţinutul Sentinţei, recurentul a susţinut că instanţa de fond s-a limitat să reţină în considerente la faptul că a intervenit un caz de excludere a răspunderii asigurătorului, fară să analizeze temeinicia şi dovezile care au stat la baza emiterii Deciziei emise de intimat şi contestate de recurent. Aceleaşi concluzii sunt menţionate şi în cuprinsul Deciziei FGA contestate, ori prin contestaţia formulată de recurentul a solicitat instanţei sa analizeze şi respectiv să verifice temeiurile de fapt şi de drept care au stat la oaza emiterii Deciziei FGA, urmărind anularea Deciziei şi obligarea FGA la plata despăgubirilor solicitate.

Cu privire la acest aspect, recurentul a opinat în sensul că, instanţa a preferat să preia nejustificat susţinerile intimatului FGA menţionate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, fără să aibă în vedere textele legale şi procedura parcursă de intimat pentru emiterea actului administrativ care face obiectul dosarului.

În continuare recurentul mai arătat că şi-a îndeplinit obligaţia de plată a primei de asigurare integral însă asigurătorul, prin F.G.A. nu a plătit despăgubirea pentru intervenirea riscului asigurat.

Motivul invocat de FGA pentru respingerea cererii de plată se regăseşte în condiţiile de asigurare, la partea de excludere şi vizează imprudenţa recurentului în producerea riscului asigurat. În acest sens, pârâtul FGA a menţionat în motivarea Deciziei condiţii de excludere pe care recurentul nu le-a cunoscut la momentul încheierii poliţei şi nici ulterior.

Arată că, referitor la imprudenţa recurentului, FGA nu a efectuat verificări sau expertize suplimentare, mulţumindu-se cu aspectele reţinute de ISU Suceava Subunitatea Câmpulung Moldovenesc în cadrul Procesului-verbal de intervenţie nr. x încheiat la data producerii riscului asigurat, respectiv ia data de î S.04.2016, în cadrul căruia au fost menţionate cauze probabile ale producerii incendiului.

Acesta a fost singurul motiv pentru care a fost respinsă cererea de plată.

Se mai arată că, potrivit legii, contractul de asigurare este un contract bilateral sinalagmatic, în care părţile au dreprari şi obligaţii reciproce.

Potrivit legislaţiei specifice care reglementează drepturile consumatorului, clauzele din contracte trebuie să fie aduse la cunoştinţa consumatorului, să fie clare şi fără echivoc, iar pentru înţelegerea lor să mi fie necesare cunoştinţe de specialitate.

Potrivit prevderiior C. civ., art. 1177. contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi. ui completare, dispoziţiilor C. civ.

Obligaţia asiguratului de a plăti prima de asigurare îi corespunde obligaţia asigurătorului de a plăti asigurarea în cazul producerii riscului asigurat, în cauză nefîind negată producerea riscului asigurat.

În fine, susţine recurentul, în condiţiile în care potrivit C. civ.. art. 1203 "Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres. în scris, de cealaltă parte."

Prin urmare, asumarea anumitor obligaţii care derogă de la regulile prevăzute de lege, cum ar fi şi clauzele de limitare sau agravare a răspunderii trebuie să fie negociate si asumate de către părţile din contract prin semnare.

Fată de acestea, recurentul a solicitat, in principal, admiterea recursului, casarea

sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

În dezvoltarea apărărilor, intimatul a arătat că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de plată în baza art. 6.4. din condiţiile de asigurare, potrivit cărora asigurătorul este exonerat de răspundere dacă asiguratul se face vinovat de intenţie sau imprudenţă în producerea riscului, iar, în prezenta speţă, recurentul se face vinovat de imprudenţă.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluţionării căii de atac cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului reţine că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, mai întâi, trebuie spus că toate susţinerile din recursul reclamatului prin care se tinde la o reapreciere a probelor administrate, în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea stabilită în faţa instanţelor de fond nu pot face obiect de analiză în recurs, întrucât toate acestea ţin de stabilirea situaţiei de fapt supusă judecăţii, şi nu de aplicarea legii, observându-se în acest sens că printr-o reapreciere a probatoriului în sensul dorit de recurent s-ar ajunge să se schimbe situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, ceea ce nu este permis în recurs.

În acest sens se reţine că, aşa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanţei de recurs doar examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanţa de fond, şi, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situaţiei de fapt.

Criticile referitoare la nemotivarea sentinţei, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin această critica, recurentul-reclamant a reproşat instanţei de fond nemotivarea deciziei pronunţate, în condiţiile în care motivarea sentinţei recurate seamănă izbitor cu apărările unei sau alteia dintre părţi, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă şi superficială.

Totodată, recurentul a susţinut că hotărârea este nemotivată, fiind preluate tale quale considerentele expuse în decizia emisă de pârât, critică ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Susţinerile sub aceste aspect sunt neîntemeiate.

Motivul de recurs este nefondat în condiţiile în care ceea ce critică recurentul este, în fapt, menţinerea soluţiei din decizia atacată sub aspectul că instanţa a ajuns la aceeaşi concluzie, împrejurare ce nu poate fi asimilată unei nemotivări a hotărârii.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile. În condiţiile în care instanţa de fond şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că este temeinică decizia atacată nu se poate reţine absenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aşadar, în mod incontestabil, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acţiunii, astfel că nu poate fi primită critica recurentului în sensul că hotărârea din fond nu răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În contextul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate prin motivele de recurs.

Soluţia de respingerea a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect, reţinându-se că despăgubirea solicitată nu poate fi acordată, cazul încadrându-se la excluderi, conform Capitolului 6 denumit "Excluderi" din Condiţiile de asigurare, care fac parte integrantă la Poliţa anterior menţionată.

A mai reţinut instanţa fondului că pentru a se naşte obligaţia asigurătorului de a plăti despăgubirea, producerea riscului asigurat nu se poate datora atitudinii culpabile sau imprudente a asiguratului. În acest sens sunt şi disp. art. 2216 alin. (1) C. civ. care prevăd că "Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii riscului asigurat".

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine, raportat la înscrisurile depuse la dosar în etapa soluţionării fondului şi faţă de susţinerile părţilor că, este de necontestat faptul că între părţi (reclamant, în calitate de asigurat şi pârât, în calitate de asigurător), s-a încheiat la data de 23 o7. 2015 poliţa de asigurare a locuinţei şi a conţinutului C. pentru perioada de asigurare 30. 08.2015 - 29. 08. 2016 cu privire la locuinţa din str. x, jud. Suceava, suma asigurată pentru clădire fiind de 32.200 euro, iar suma asigurată pentru conţinut fiind de 3. 220 euro suma pentru anexe gospodăreşti fiind de 5. 000 euro.

Conform poliţei de asigurare menţionată riscurile asigurate sunt:

"incendiu, trăsnet, explozie, cădere de corpuri, izbire de către vehicule, cutre,ur de pământ, alunecare de teren, inundaţie, fenomene atmosferice (inclusiv grindină), greutatea stratului de zăpadă, avalanşă, apă de conductă, furt (inclusiv acte de vandalism produse cu ocazia furtului)" şi clauza specială asiastenţă locatar ".

La data de 18. 04. 2016 a avut loc incediul privind imobiliul mai sus menţionat iar, după avizarea daunei la societatea B. S.A, a fost constituit dosarul de daune nr. x.

În soluţionarea cererii de plată cu nr. x din data de 16.06.2016, având în vedere prevederile Legii nr. 213/2015 şi ale Normei ASF nr. 16/2015, Fondul de garantare a asiguraţilor a emis decizia nr. 7403 din 6 iulie 2017, prin care a respins în tot cererea de plată a petentului A..

Pentru a ajunge la această concluzie s-a reţinut că la data de 18.04.2016, imobilul situat la adresa din str. x, jud. Suceava, aflat în proprietatea domnului A., a fost avariat ca urmare a unui incediu izbucnit de la jar/scântei purtate de vânt de la afumătorie şi căzute pe materiale şi substanţe combustibile-grăsimi (untură/slănină).

Constatarea incendiului s-a făcut prin procesul-verbal de intervenţie nr. x din 18.04.2016 încheiat de I.S.U. Suceava - Subunitatea Câmpulung Moldovenesc fiind consemnat la "sursa probabilă de aprindere" (la incendiu):

"jar sau scântei"; la "mijlocul care putea produce aprinderea" - "afumătoare - "jar sau scântei purtate de vânt şi căzute pe materiale combustibile" .

Or,conţinutul intrinsec al acestuia oferă suficiente circumstanţe factuale şi juridice pentru a se putea decela care au fost raţiunile autorităţii pârâte în cadrul instrumentării dosarului de daună.

Mai mult decât atât, în susţinerea cererii de despăgubiri, precum şi din declaraţia reclamantului, rezultă că incendiul a fost cauzat ca urmare a unui incediu izbucnit la jar/scîntei purtate de vânt de la afumătorie şi căzute pe materialele şi substanţele combustibile-grăsimi (untură/slănină).

Aşa cum s-a menţionat anterior la data producerii evenimentului, imobilul avariat era asigurat cu Poliţa "C." seria x nr. x emisă de B. S.A., astfel că potrivit art. 1270 C. civ. "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante".

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 "Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5.

Cum la cap. 6 pct. 4 lit. a) din contractul de asigurare a locuinţei, se stipulează că "asigurătorul este exonerat de răspundere dacă asiguratul/contractantul/beneficiarul se face vinovat de: a) intenţie sau imprudentă în producerea riscului/evenimentului asigurat si/sau agravarea urmărilor acestuia, astfel că soluţia instanei de fond se află la adăpost de criticile formulate de către recurent.

Nu în ultimul rând, în astfel de situaţii, nu se mai pune problema dovedirii intentiei asiguratului pentru a se justifica refuzul platii indemnizatiei de asigurare, întrucât simpla incidenţă a cazului exclus atrage neacordarea despăgubirii.

În aceste conditii, inserarea unei clauze care exclude de la despăgubire situaţia în care asiguratul se face vinovat de imprudenţă în producerea riscului/evenimentului este menită tocmai să pună în aplicare această obligaţie a asiguratului de a se comporta ca un bun proprietar, neputându-se reţine reaua-credinţă a asigurătorului şi nici crearea unui dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, interpretarea acestei clauze neputând fi, în considerarea argumentelor expuse mai sus, cea pe care o propune recurentul.

III. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate considerentele de fapt şi de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2485 din 29 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.