Challenge to Green Certificate Access Restrictions Dismissed for Lack of Private Interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29 octombrie 2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 1130/22.10.2021 pentru modificarea anexelor 2 şi 3 la H.G. nr. 1090/2021 şi anularea Hotărârii 91/22.10.2021, cât şi a anexelor ca fiind nelegale.

Ministerul Afacerilor Interne a formulat în cauză cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, aceasta fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 3 alin. (1) pct. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 137/2020 şi ale art. 61 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi motivată de faptul că Ministerul Afacerilor Interne are calitatea de iniţiator al actului normativ contestat, răspunzând de executarea în concret a măsurilor dispuse prin acest act.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 656 din 22 decembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie accesorie, formulată de petentul Ministerul Afacerilor Interne, în interesul pârâtului Guvernul României;

- a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată;

- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa plângerii prealabile, ca neîntemeiată;

- a admis excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, ca lipsită de interes, luând act totodată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 656 din 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că actele normative atacate legiferează restricţii şi discriminări la care este supus personal şi în comun cu familia şi prietenii săi, prin condiţionarea prezentării certificatului verde.

Astfel, recurentul-reclamant a reiterat criticile învederate prin notele scrise depuse în primă instanţă, susţinând că prin H.G. 1130 din 22 octombrie 2021, prin modificarea anexei 2, articolul 4 al H.G. nr. 1090/2021, i se condiţionează accesul de prezentarea certificatului verde, la: spectacole, concerte şi vizionari de filme; activităţi sportive şi recreative în aer liber; demonstraţii şi mitinguri; circulaţia în afara locuinţei în intervalul orar 22:00 şi 5:00; accesul la restaurante şi cafenele, în interior sau exterior, pentru a consuma produse alimentare sau băuturi; accesul la restaurante şi cafenele, în interior sau exterior hotelurilor, pensiunilor sau altor unităţi de cazare; accesul la operatori economici care desfăşoară activităţi de preparare/comercializare şi consum a produselor alimentare si/sau băuturilor în spatii publice închise care au un acoperiş, plafon sau tavan şi care sunt delimitate cel puţin de doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent; accesul la operatori economici la care consumaţia se efectuează în spatii special destinate în exteriorul clădirilor, în aer liber; accesul în sălile de sport, fitness, piscine, pentru întreţinerea fizică personală; accesul la târguri, bâlciuri şi talciocuri (Târgul de Crăciun este închis de garduri de sârmă).

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 martie 2022, intimatul-pârât Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 martie 2022, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 1130/22.10.2021 pentru modificarea anexelor 2 şi 3 la H.G. nr. 1090/2021 şi anularea Hotărârii 91/22.10.2021, cât şi a anexelor, considerându-le ca fiind nelegale.

În susţinerea acestui demers, reclamantul a arătat că prin actele contestate îi sunt încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale garantate de Constituţie şi a formulat argumente apte a fundamenta apărarea unui interes legitim public. În mod repetat, reclamantul s-a referit la consecinţele negative ale măsurilor restrictive adoptate pentru limitarea infecţiei cu virusul SARS-COV2, afirmând că acestea au un impact negativ asupra societăţii, economiei şi vieţii oamenilor, aspecte ce pot fi circumscrise apărării unui interes legitim public, în speţă apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, dar care nu sunt subsidiare invocării unui interes de natură privată.

Prin sentinţa recurată s-a admis excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca lipsită de interes.

Prin criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză cu privire la dovedirea interesului în susţinerea cererii de chemare în judecată.

Instanţa de recurs reţine că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabileşte cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele sau entităţile care pot fi chemate în judecată, obiectul acţiunii, condiţiile de exercitare a dreptului la acţiune, precum şi limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative. Astfel, articolul 1 are ca obiect principal de reglementare calitatea procesuală activă în contenciosul administrativ, sfera subiectelor de sesizare a instanţei, a persoanelor sau entităţilor care sunt îndreptăţite să formuleze acţiuni în contencios administrativ, trasând şi coordonatele generale ale exercitării dreptului la acţiune. Condiţiile generale de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv şi justificarea unui interes, trebuie analizate în funcţie de trăsăturile specifice raportului de drept public dedus judecăţii, pentru că, pe de o parte, dreptul administrativ operează cu noţiunile de "capacitate de drept public" şi de "capacitate administrativă", care au un conţinut diferit faţă de capacitatea juridică civilă, şi, pe de altă parte, raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminenţa interesului public.

În acest cadru, reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

Definiţia persoanei vătămate se regăseşte în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia are această calitate orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea unei cereri în termenul legal. În acest sens, un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim privat, definit în art. 2 alin. (1) lit. p) ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

Noţiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noţiunea de "interes" în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Potrivit art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

În cauză, instanţa de control judiciar apreciază că recurentul-reclamant nu a făcut dovada interesului privat în promovarea cererii sale, aprecierile cu caracter general asupra pretinselor vătămării produse de actele normative contestate nu pot fi circumscrise sferei termenului de interes privat, personal, astfel cum aceasta se conturează din dispoziţiile legale sus menţionate.

Contestarea in corpore a actelor normative, susţinerea generică din cadrul acţiunii cu privire la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv consecinţele negative ale măsurilor restrictive privind persoanele care nu deţin certificatul verde adoptate pentru limitarea infecţiei cu virusul SARS-COV2, afirmând că acestea au un impact negativ asupra societăţii, economiei şi vieţii oamenilor, fără a preciza modul efectiv în care instituirea măsurilor prin actele contestate îl vatămă, converg spre a susţine, în principal, existenţa unui interes legitim public şi nu a celui privat, personal al reclamantului.

Reclamantul nu a dovedit care este vătămarea concretă, personală pe care edictarea acestor norme o produce, or, aşa cum s-a reţinut şi în precedent, persoanele fizice pot formula capete de cerere prin care să invoce apărarea unui interes legitim public, însă numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

De altfel, o eventuală discriminare sau restricţionare a drepturilor cauzată de lipsa certificatului verde nu putea opera în ceea ce îl priveşte pe recurent în condiţiile în care acesta, astfel cum a precizat la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2021, este titularul unui certificat verde, fiind infectat cu virusul SARS-CoV-2, dar şi vaccinat cu schemă completă împotriva virusului SARS-CoV-2.

În consecinţă, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că membri ai familiei ori prieteni ai acestuia nu s-ar afla în posesia unui certificat verde sau că acesta, deşi este posesor al certificatului verde, refuză să îl folosească, nu sunt de natură a confirma existenţa unui interes de natură privată al reclamantului, deoarece justificarea interesului unor alte persoane în numele cărora nu acţionează reclamantul, nu poate justifica propriul său interes.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu există un interes legitim în demersul judiciar al recurentului-reclamant ce s-ar impune a fi ocrotit prin anularea dispoziţiilor legale atacate, astfel că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 656 din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.