Conflict of interest for local councilors: requirement of active participation in deliberations for contracts involving personal patrimonial interest

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal la data de 18 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019, întocmit de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 145/12.06.2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă, Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Piteşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25 iunie 2020, sub acelaşi număr.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 71 din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 71 din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 alin. (1), art. 75 lit. c) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum şi ale art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Astfel, în opinia recurentei-pârâte, existenţa unui conflict de interese este condiţionată de întrunirea cumulativă a trei elemente, respectiv deţinerea unei funcţii publice, emiterea - în exercitarea acestei funcţii - a unor hotărâri şi obţinerea pentru sine a unui folos material în urma respectivelor decizii, iar existenţa acestor trei elemente este evidentă în speţă.

Deşi intimatul-reclamant trebuia să manifeste o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele sale patrimoniale, aşa cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei din data de 28 noiembrie 2016, acesta a fost prezent la dezbaterile şi la deliberările privind adoptarea H.C.L. Vlădeşti nr. 36/28.11.2016 şi nu reiese că ar fi părăsit sala ca urmare a obligaţiei ce îi revenea.

Prin urmare, recurenta-pârâtă a apreciat că în cauză sunt întrunite toate condiţiile pentru reţinerea unui conflict de interese în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 octombrie 2020, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că reclamantul A., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Vlădeşti, judeţul Argeş, a încălcat dispoziţiile art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală şi ale art. 75 lit. c) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, deoarece, deşi s-a abţinut de la vot, a participat la dezbaterile ce au avut loc în cadrul şedinţei de consiliul local din data de 28 noiembrie 2016 în care a fost adoptată H.C.L. nr. 36/28.11.2016, prin care au fost însuşite contractele nr. x/30.03.2016 şi nr. y/04.04.2016, încheiate anterior de primarul comunei Vlădeşti cu societatea B. S.R.L., persoană juridică în cadrul căreia reclamantul deţine funcţia de director tehnic, iar soţia sa calitatea de asociat unic şi administrator, fără a anunţa interesul său personal la începutul dezbaterilor şi fără a părăsi sala de şedinţă.

Criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 alin. (1), art. 75 lit. c) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum şi ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, sunt nefondate.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Conform art. 77 din Legea nr. 161/2003, "Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute la art. 46 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada de referinţă, "Nu poate lua parte la deliberare şi adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local (…)", iar potrivit art. 75 din Legea nr. 393/2004, în forma în vigoare la data de referinţă, "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv".

Nu în ultimul rând, potrivit art. 77 din Legea nr. 393/2004, în forma în vigoare la data de referinţă:

"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Înalta Curte reţine că problema de drept ce trebuie dezlegată în cauză este aceea a identificării cu certitudine a elementelor care se circumscriu în ipotezele reţinute de legiuitor în textele legale anterior enunţate.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, pe ordinea de zi a şedinţei din data de 28 noiembrie 2016 s-au aflat şapte puncte de dezbatere, la pct. 5 regăsindu-se proiectul de hotărâre privind însuşirea contractelor încheiate de primarul comunei Vlădeşti. În privinţa acestui punct, în procesul-verbal s-a consemnat că "reprezentantul comisiei pentru activităţi social culturale, culte, învăţământ, sănătate şi familie, protecţie copii, juridică şi de disciplină menţionează că acestea sunt de acord cu proiectul de hotărâre. Domnul C. întreabă de unde este câştigătorul licitaţiei pentru lemnele din Bahna. Domnul primar răspunde că numele său este D., iar sediul firmei este în comuna Mihăeşti. Preşedintele de şedinţă supune la vot proiectul de hotărâre, proiectul fiind adoptat cu 12 voturi "pentru" şi 1 abţinere a domnului A." .

Totodată, din anexa la H.C.L. nr. 36/28.11.2016 reiese că lista contractelor încheiate de primarul comunei Vlădeşti a cuprins şi alte contracte încheiate cu societăţi care nu îl vizau pe intimatul-reclamant, iar din procesul-verbal al şedinţei Comisiei pentru agricultură, activităţi economico-financiare, amenajarea teritoriului şi urbanism, gospodărie comunală şi protecţia mediului din data de 25 noiembrie 2016, prin care s-a avizat favorabil adoptarea unei hotărâri cu privire la însuşirea contractelor încheiate de primarul comunei Vlădeşti, rezultă că deşi intimatul-reclamant era membru al acestei comisii şi a semnat procesul-verbal, nu a participat la vot.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cursul discuţiilor care au avut loc în Consiliul local în şedinţa respectivă cu privire la punctul 5 de pe ordinea de zi singura poziţie exprimată a fost a unui alt consilier local şi cu privire la un alt contract decât cele care l-ar fi vizat pe intimatul-reclamant, iar acesta din urmă nu a participat activ la deliberări şi nu a intervenit în susţinerea sau influenţarea votului celorlalţi colegi cu privire la acest punct, proiectul de hotărâre fiind oricum adoptat cu votul tuturor celorlalţi consilieri locali prezenţi la şedinţă.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte apreciază că este relevant în cauză şi faptul că atunci când s-a pus în discuţie în cadrul şedinţei din data de 25 noiembrie 2016 a Comisiei pentru agricultură, activităţi economico-financiare, amenajarea teritoriului şi urbanism, gospodărie comunală şi protecţia mediului, al cărui membru era intimatul-reclamant, exclusiv avizarea hotărârii cu privire la însuşirea contractelor încheiate de primarul comunei Vlădeşti, acesta nu a participat la vot, astfel că nu i se poate reproşa că nu şi-ar fi anunţat interesul personal la începutul şedinţei şi că a participat la şedinţa de consiliu în care s-au discutat şi adoptat soluţii şi asupra altor probleme de interes local, ce au făcut obiectul celorlalte puncte de pe ordinea de zi, în condiţiile în care nu a participat la deliberările ce au vizat punctul 5 de pe ordinea de zi şi s-a abţinut de la votul privind acest punct.

În consecinţă, contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că această succesiune a faptelor nu conduce la întrunirea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru a se reţine conflictul de interese în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant.

Referitor la deciziile invocate cu titlu de practică judiciară de recurentul-pârât, Înalta Curte reţine cu titlu preliminar că practica anterioară a instanţelor naţionale nu constituie izvor de drept în sistemul judiciar român şi că, în orice caz, acestea nu îşi găsesc aplicabilitate în cauza de faţă, constatându-se că situaţiile premisă sunt diferite. Aşa cum s-a arătat anterior, în speţă, succesiunea faptelor reţinute prin raportul de evaluare contestat în cauză nu conduce la întrunirea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru a se reţine conflictul de interese în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 71 din 23 iulie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 71 din 23 iulie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.