Conflict of interest standard: rejection of abstract profit anticipation in municipal land allocation involving a relative's company

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/13.05.2020, întocmit de pârâtă în cadrul lucrării nr. x/17.06.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 73 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/13.05.2020, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 73 din 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum şi ale art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Astfel, în opinia recurentei-pârâte, relevant în astfel de cazuri este că legiuitorul nu distinge cum este obţinut folosul material de persoana evaluată, simpla posibilitate ca respectivul act să fie semnat sau încheiat fără existenţa unor garanţii de obiectivitate din partea celui care îl semnează generează încălcarea regimului conflictelor de interese.

Totodată, recurenta-pârâtă a susţinut că intimatul-reclamant nu a manifestat o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele patrimoniale ale sale şi ale familiei sale, participând în mod efectiv şi direct la adoptarea H.C.L. Ianca nr. 44/31.05.2017, după cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei din data de 31 mai 2017, în care se menţionează că a participat la vot.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 octombrie 2020, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că reclamantul A. a încălcat dispoziţiile art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/20004 şi art. 46 din Legea nr. 215/2001, deoarece în perioada deţinerii mandatului 2016 - 2020 de viceprimar al oraşului Ianca, judeţul Brăila, a participat la deliberarea şi adoptarea H.C.L. Ianca nr. 44/31.05.2017 privind aprobarea dezmembrării în trei loturi a terenului din domeniul privat al oraşului Ianca, înscris în Cartea funciară x U.A.T. Ianca, precum şi organizarea licitaţiei publice pentru închirierea acestora în scopul realizării unor obiective economice.

Astfel, prin Contractul de închiriere nr. x/12.03.2018, ca urmare a Procesului-verbal de licitaţie publică nr. x/28.02.2018, Consiliul Local Ianca reprezentat prin primar B., în calitate de proprietar, a închiriat către societatea C. S.R.L., având ca asociat unic şi administrator pe D., soţia pârâtului, în calitate de chiriaş, terenul din domeniul privat al oraşului în suprafaţă de 1930 mp., din oraş Ianca, str. x, Cvartal 27, Parcela 1366 cu număr cadastral x (lotul x din H.C.L. nr. 44/31.05.2017), pentru realizarea de obiective economice, pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 12 martie 2018, cu drept de prelungire în condiţiile legii, la preţul de 0,81 RON/mp/an, la care se adaugă taxa pe teren potrivit prevederilor Codul fiscal .

Criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum şi ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, sunt nefondate.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Conform art. 77 din Legea nr. 161/2003, "Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute la art. 46 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada de referinţă, "Nu poate lua parte la deliberare şi adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local (…)", iar potrivit art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, în forma în vigoare la data de referinţă, "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv"; "Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii".

Înalta Curte reţine că problema de drept ce trebuie dezlegată în cauză este aceea a identificării cu certitudine a elementelor care se circumscriu în ipotezele reţinute de legiuitor în textele legale anterior enunţate.

Or, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, în şedinţa din data de 31 mai 2017, în urma votului exprimat de consilierii care au participat la vot, inclusiv şi de intimatul-reclamant, a fost aprobat proiectul de hotărâre privind aprobarea dezmembrării în trei loturi a terenului din domeniul privat al oraşului Ianca, înscris în Cartea funciară x U.A.T. Ianca, precum şi organizarea licitaţiei publice pentru închirierea acestora în scopul realizării unor obiective economice .

Situaţia de fapt este necontestată în cauză, dar instanţa de control judiciar reţine că simpla manifestare a voinţei consilierilor de aprobare a dezmembrării în trei loturi a terenului şi a închirierii acestuia prin licitaţie publică nu poate însemna existenţa unui interes patrimonial al acestora ori anticiparea că respectiva hotărâre ar aduce un avantaj pentru aceştia ori familiile lor. Aceasta pentru că nu se poate prezuma aprioric că toate deciziile consilierilor sunt date ca urmare a unui interes patrimonial ce ar rezulta pentru sine sau pentru persoanele indicate de textul legal.

Înalta Curte constată că în cursul discuţiilor care au avut loc în Consiliul local în şedinţa respectivă nu s-a făcut nicio referire la persoana juridică cu care urma să fie încheiat contractul de închiriere al celor trei loturi dezmembrate din terenul înscris înscris în Cartea funciară x U.A.T. Ianca, acest fapt nefiind de altfel posibil decât în urma câştigării licitaţiei ce urma să fie organizată în acest sens şi al cărei rezultat nu putea fi anticipat la momentul adoptării hotărârii de consiliu local.

Instanţa de recurs apreciază că pentru a se reţine, în cazul aleşilor locali, existenţa unui interes personal într-o anumită problemă, în sensul art. 75 din Legea 393/2004, posibilitatea de a anticipa că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv trebuie să fie o posibilitate conturată de elemente obiective, concrete.

O probabilitate abstractă de anticipare a faptului că decizia autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru persoanele enumerate de textul de lege menţionat nu este de natură să justifice reţinerea existenţei unui interes personal al aleşilor locali.

Or, în litigiul de faţă, asemenea elemente obiective nu au rezultat din probatoriul administrat, concluzia din raportul de evaluare contestat, invalidată în mod corect de instanţa de fond, întemeindu-se pe simple presupuneri care nu pot susţine existenţa conflictului de interese în care s-a aflat intimatul-reclamant cu ocazia adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 44/31.05.2017.

În acest sens, Înalta Curte reţine şi faptul că din Anexele 1 şi 2 la H.C.L. nr. 44/31.05.2017 referitoare la caietul de sarcini şi la instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea procedurii de închiriere prin licitaţie publică a terenului nu reiese că s-ar fi inserat dispoziţii care să favorizeze în vreun fel societatea al cărei asociat unic şi administrator era soţia intimatului-reclamant şi nici recurenta-pârâtă nu a susţinut critici în acest sens, iar prin Dispoziţia primarului nr. 185/23.02.2018, emisă anterior desfăşurării licitaţiei publice, intimatul-reclamant a fost înlocuit din funcţia de preşedinte al comisiei de licitaţie publică, acesta neparticipând astfel la desfăşurarea acesteia şi nici la încheierea contractului de închiriere.

În consecinţă, aspectele care au rezultat din probatoriul administrat nu conturează şi nu justifică reţinerea interesului personal al intimatului-reclamant în adoptarea hotărârii şi, implicit, constatarea existenţei unui conflict de interese în accepţiunea art. 70 din Legea 161/2003, întrucât acest interes trebuie să aibă în vedere o probabilitate puternică, serioasă a obţinerii beneficiului, nu o simplă posibilitate abstractă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută situaţia unui conflict de interese în privinţa intimatului-reclamant, la momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 44/31.05.2017 şi că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 73 din 17 iulie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.