Public official’s concurrent private activity as judicial expert and incompatibility under Law 161/2003 No, the headline should be dense and name the subject matter and decisive legal issue. The dispute is about whether holding a public job in urbanism and a private job as a judicial expert in construction violates anti-corruption incompatibility rules. The decisive legal issue is the interpretation of the "direct or indirect connection" between public duties and private activities under Art. 96 of Law 161/2003. Revised Headline: Incompatibility of public employment and private judicial expertise: no direct or indirect connection under Law 161/2003

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/27.02.2020, întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 63 din 14 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti şi a anulat raportul de evaluare nr. x/27.02.2020 al Agenţiei Naţionale de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 63 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recurusului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât intimata-reclamantă a deţinut, în perioada de referinţă, funcţia de consilier la Serviciul urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani, simultan cu desfăşurarea unor activităţi specifice în calitate de expert tehnic judiciar în cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Botoşani.

Recurenta-pârâtă a apreciat că, raportat la situaţia de fapt, se poate reţine în speţă o legătură cel puţin indirectă între atribuţiile funcţiei publice de consilier şi activitatea desfăşurată de intimata-reclamantă, în calitate de expert tehnic judiciar, cu specializarea în construcţii.

Totodată, apreciază că intimata-reclamantă a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, atâta timp cât activităţile desfăşurate în domeniul privat presupun punerea în practică a aceloraşi cunoştinţe şi competenţe profesionale şi, mai mult decât atât, obiectul şi rezultatele activităţii derulate în sistemul privat pot interfera cu sfera de activitate a funcţiei publice.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 octombrie 2020, intimata-reclamantă A. a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând prioritar excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, constatând încadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă indică în mod expres ca motiv de recurs art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., susţinând că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, criticile formulate de aceasta prin cererea de recurs subsumându-se aşadar motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x/27.02.2020, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut că, reclamanta, în perioada 2008-2019, a exercitat simultan cu funcţia publică de consilier la Serviciul urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului judeţean Botoşani şi funcţia de expert tehnic judiciar în cadrul Biroului Local de Expertize tehnice şi contabile de pe lângă Tribunalul Botoşani, încălcând astfel prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Conform art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare:

"(…)Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului".

În mod corect prima instanţă a reţinut că nu se poate constata o legătură directă sau indirectă între atribuţiile specifice celor două funcţii exercitate de către intimatul-reclamant.

Astfel, intimata-reclamantă este salariată a Consiliului Judeţean Botoşani, la Serviciul urbanism, amenajarea teritoriului, iar din conţinutul fişei postului deţinut de aceasta reiese că aceasta are o serie de atribuţii care presupun consultarea documentaţie de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate, emiterea certificatului de urbanism, a autorizaţiei de construire/desfiinţare, emiterea avizelor de specialitate pentru proiectele de certificate de urbanism şi autorizaţii de construire/desfiinţare din competenţa primarului şi exercitarea controlului privind disciplina în construcţii .

Totodată, prin autorizaţia nr. x seria x, emisă de Ministerul Justiţiei reclamanta a fost autorizată ca expert tehnic judiciar în specializările construcţii civile, industriale şi agricole, respectiv evaluarea proprietăţii imobiliare, iar activitatea desfăşurată în calitate de expert tehnic judiciar de reclamantă a presupus efectuarea unor rapoarte de expertiză într-un număr de cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată .

Înalta Curte reţine că între Ministerul Justiţiei şi experţii judiciari nu există raporturi contractuale, aceştia desfăşurându-şi activitatea independent, ca profesie liberală, în calitate de persoane fizice autorizate, iar activitatea de expertiză tehnică judiciară se desfăşoară potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, precum şi în conformitate cu prevederile C. proc. civ., respectiv C. proc. pen.. Expertul tehnic judiciar este expert oficial şi poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de alte organe cu atribuţii jurisdicţionale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare.

Sub acest aspect, relevantă în cauză, este natura funcţiilor exercitate de către reclamantă, respectiv de funcţionar public cu atribuţii legate în totalitate de urbanism, precum şi de expert tehnic care îşi desfăşoară activitatea independent, fiind autorizat de către Ministerul Justiţiei în specializările construcţii civile, industriale şi agricole, respectiv evaluarea proprietăţii imobiliare, fără a se reţine între aceste funcţii o legătură directă sau indirectă, având în vedere natura atribuţiilor exercitate, prin raportare la domeniul în care îşi desfăşoară activitatea.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, din analiza de ansamblu a atribuţiilor din fişa postului deţinut de intimata-reclamantă se constată că activitatea desfăşurată de aceasta la serviciul de urbanism şi amenajarea teritoriului nu interferează în niciuna dintre atribuţii cu efectuarea unor expertize judiciare, îndeplinirea atribuţiilor de către reclamantă în cadrul serviciului public realizându-se pe baza documentaţiilor depuse de persoanele care se adresează acestui serviciu, nepresupunând existenţa unui litigiu în cadrul căruia să fie desemnată reclamanta în calitate de expert.

Cerinţa legală a existenţei unei legături directe/indirecte între funcţiile exercitate în alte domenii de activitate din sectorul privat şi atribuţiile exercitate în calitate de funcţionar public vizează, în înţelesul urmărit de legiuitor, domeniile sectorului privat, prin raportare la cele din sectorul public, de natura celui în care reclamantul îşi desfăşoară activitatea, precum şi o eventuală similitudine între activităţile desfăşurate de reclamant în cadrul celor două domenii de activitate, prin prisma pregătirii profesionale a funcţionarului public.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, simplul fapt al utilizării aceloraşi cunoştinţe profesionale în ambele domenii nu poate conduce obligatoriu la concluzia că ar exista o legătură indirectă între atribuţiile din fişa postului de consilier superior în cadrul Serviciului urbanism şi amenajarea teritoriului şi activitatea desfăşurată în calitate de expert tehnic judiciar, întrucât pregătirea profesională nu se suprapune cu atribuţiile din fişa postului.

De altfel, din analiza competenţelor profesionale necesare pentru deţinerea celor două funcţii pe care intimata-reclamantă le-a exercitat în mod concomitent, reiese, din fişa postului întocmită pentru reclamantă, că pentru a fi consilier în cadrul Serviciului de urbanism sunt necesare studii superioare de orice fel şi o specializare în domeniul urbanismului, în timp ce pentru a îndeplini funcţia de expert tehnic judiciar cu specializarea construcţii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 2/2000, este necesară absolvirea studiilor superioare în specialitatea pentru care se prezintă o persoană la examenul de expert, respectiv în cauză, Facultatea de construcţii şi specializări ulterioare în evaluări imobiliare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută în privinţa intimatei-reclamante situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. şi va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A..

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 63 din 14 iulie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.