Legality of 10% financial correction for illegal procurement criteria in EU-funded project

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Spitalul Clinic CF NR. x in contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale-Directia Generală Programe Europene Competitivitate a solicitat anularea tuturor actelor administrative iniţiale emise de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene pentru proiectul E-SANATATE-Servicii medicale de calitate prin informatizare, Cod SMISS 38183, derulat de către Spitalul Clinic Cf x; anularea deciziei nr. 29544 din 24.05.2017 emisă de către aceeaşi autoritate, ca parte a măsurii aplicate de aceeaşi autoritatea emitenta; introducerea în cauza a S.C. A. S.R.L., în calitate de prestator de servicii.

Ulterior reclamantul a precizat că nu înţelege să mai ceară participarea în cauză.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale - Direcţia Generală Programe Europene Competitive a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. În cuprinsul întâmpinării a făcut referire şi la tardivitatea atacării actelor iniţiale de control.

Prin încheierea de şedinţă din 27.04.2018 această excepţie a fost respinsă, subliniindu-se că cea de a doua notă de constatare completează şi modifică actul iniţial, sens în care reclamantul contestă decizia din 2016, dar este nevoit să facă apărări şi pe conţinutul modificat al notei din 2015. În acest context, aspectele de tardivitate vizează chiar fondul şi analiza fiind necesar a se face pe ansamblul cererii reclamantului şi nu distinct pe fiecare apărare.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3400 din 20 iulie 2018, a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic CF NR. x, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale - Direcţia Generală Programe Europene Competitive, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au promovat recurs reclamantul Spitalul Clinic CF Nr. x Bucureşti şi pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (actualmente Ministerul Proiectelor şi Investiţiilor Europene),din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant Spitalul Clinic CF Nr. x Bucureşti a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, au fost înfăţişate următoarele critici ale sentinţei atacate:

Instanţa de fond a analizat cererea de anulare a reclamantei referindu-se la întepretarea doar a 3 motive rezumate astfel: neformularea contestaţiilor în procedura achiziţiei, dublu control asupra monitorizării procedurii derulate prin platforma SEAP, atât de ANRMAP, cât şi de autoritatea de management, documentaţia de achiznie a fost corect întocmită.

În raport de dispoziţiile art. 27 alin. 1it. a) din H.G. nr. 875/2011, apreciază recurentul că prima instanţă nu analizează din acest punct de vedere legalitatea emiterii celei de-a doua note de constatare menţinând astfel actele administrative.

Arată că, în raport de prevederile mai sus prezentate, emiterea unei note de constatare modificatoare a celei iniţiale este nelegala, întrucât nu reprezintă o procedură/cale legală.

În continuare, a subliniat faptul că principalul motiv pentru contestarea actelor administrative invocat de reclamantă este cel al nelegalităţii sancţiunii aplicate întrucât criteriul utilizat în cadrul procedurii nu este unul restrictiv şi discriminatoriu (acesta fiind stabilit pentru partea din contractul de furnizare ce vizează furnizarea serviciilor)- documentaţia de atribuire a fost corect întocmită- şi nu lipsa contestaţiilor astfel cum reţine prima instanţă.

Se mai arată de recurent că, urmare a calificării contractului nr. x/05.08.2014 drept şi un contract de servicii, opinează recurenta în sensul că cerinţa ISO 9001 nu mai apare ca fiind una restrictivă sau discriminatorie potrivit Anexei gr. I la Ordinul nr. 509/2011, aceasta fiind indicată ca restrictivă numai pentru contractele de furnizare produse, nu si pentru cele de servicii,

Referior la motivul lipsei contestaţiilor la procedura de atribuire- apreciază recurentul că aceasta a fost analizat în mod general de către prima instanţă, deşi acesta a precizat ca nu există contestaţii pentru includerea cerinţei ISO 9001 în documentaţia de atribuire. Nu prezintă importanţă în prezenta cauza contestaţiile ce vizează alte aspecte ale procedurii, ci numai cele ce ar fi vizat cerinţa ce se presupune a fi discriminatorie şi ilegală.

Prin urmare, arată recurentul, competitivitatea nu a fost afectată în niciun mod, nefiind justificată calificarea cerinţei ca fiind una restrictiva, cu atât mai mult cu cât aceasta este aplicabila părţii din contract aferentă prestării de servirii.

Recurentul mai susţine că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşiă a art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011- Pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar, nu se aplica corecţii financiare.

Raportat la prevederile legale mai sus prezentate, este de observat că prima instanţă nu justifică de ce aplicarea prevederilor art. 27 alin. (3) nu ar fi posibilă, deşi nu se reţin sau probează pierderi financiare, cu atât mai mult cu cât chiar Ministerul Fondurilor Europene recunoaşte prin prima Notă de constatare faptul că "cerinţa nu a stat la baza unor solicitări de clarificări din partea operatorilor economici interesaţi de participarea la procedura de achiziţie" (pag. 13).

În fine, recurentul mai arată că fapta intimatei de revenire asupra aceleaşi fapte şi de modificare a actului administrativ iniţial a determinat repunerea subscrisei în termenul de contestaţie faţă toate actele emise cu privire la fapta sancţionată.

Mai susţine recurentul că a învederat primei instanţei că Nota de constatare nr. x/19.12.016 reprezintă un act modificator, subsecvent Notei de Constatare nr. 2l6a2A5.09.2Q15, prin acesta modificându-se astfel actul administrativ iniţial.

Noul conţinut al actului administrativ reprezentat de Nota nr. x/15.09.2015, nu mai este cel stabilit la emiterea actului stabilit în urma modificării, motiv pentru care subscrisa prin raportare la ultimele modificări a contestat întregul act administrativ astfel cum a fost modificat.

Recursul incident

Pârâtul a formulat recurs sentinţei civile nr. 3400 din 20 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi împotriva încheierii din 29.06.2018, pronunţată în acelaşi dosar.

Prin recursul formulat, încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât susţine, în esenţă, că instanţa de fond a creat o situaţie profund dezavantajoasă în ceea ce priveste soluţia dată asupra excepţiei tardivităţii. Astfel, recurentul arată că instaţa de fond nu a făcut aplicarea art. 22 din C. proc. civ. care îi dă dreptul de a-şi exercita rolul activ conferit de lege, astfel încât apreciază că aceasta a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, întrucât nu a stăruit în cercetarea celor invocate de instituţia recurentă.

Arată că, instanţa de fond nu a motivat iar, inexistenţa unei motivări care să justifice în vreun fel respingerea excepţiei invocate fac imposibilă criticarea raţionamentului primei instanţe cu privire la acest aspect, situaţie de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii, raportat la dispoziţiile art. 42 din C. proc. civ.

În continuare, recurentul a arătat că analiza greşită a primei instanţe porneşte de la o eronata întelegere a obiectului litigiului, (justificată de altfel, de caracterul vag al formulării petitelor), apreciind ca reclamanta a înteles să conteste numai Nota nr. x/2016 şi Decizia nr. 29544/2017. Or, aceasta constatare pare ca are ca fundament tocmai faptul ca cele doua acte nu mai puteau fi contestate. Or, impedimentul procedural constă tocmai în tardivitatea unui astfel de petit.

Astfel, după cum retine pe scurt în Sectinta civila nr. 3400/2018, instanţa a considerat ca argumentele invocate de reclamanta referitoare la Nota nr. x/15.09.2015 si Decizia nr. 408/12.01.2016 nu ar fi aferente primului capăt de cerere, ci ar respecta argumentele în combaterea celui de-al doilea, privitor la anularea deciziei nr. 29544/2017, având in vedere ca exista legătura intre respectivele acte administrative "reclamantul contesta decizia din 2016, dar este nevoit sa facă apărări si pe conţinutul modificat al notei din 2015".

Apreciază recurentul că, astfel cum reiese şi din cererea de recurs, primul capăt de cerere priveşte anularea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţei bugetare nr. x/15.09.2015 si a Deciziei nr. 408/12.01.2016.

Faţă de acestea, a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Ambii recurenti au formulat întâmpinări la recursurile promovate în cauză, reiterând susţinerile din memoriul de recurs.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 27 ianaurie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată excepţiei tardivităţii.

pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant Spitalul Clinic CF x Bucureşti şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluţionării căii de atac cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului reţine că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentul-reclamant reiterează, sub o altă formă, considerentele prezentate prin susţinerile formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîtemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.

În contextul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate prin motivele de recurs.

Soluţia de respingerea a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect în considerarea faptului că Decizia contestată precizează că argumentaţia pe fond şi punctul de vedere al beneficiarului nu au fost reanalizate faţă de cele precizate în 2015 în nota nr. x/2015. Din acest unghi de analiză, instanţa a observat că, dacă iniţial, reclamantul nu a contestat decizia de bază, debitul iniţial fiind acceptat, consecutiv noilor corecţii financiare debitul modificat nu a mai fost agreat. Faptul că organele de verificare fac referire explicită la argumentele aduse iniţial de reclamant relativ la nota de constatare nr. x/15.09.2015 impun sub acest aspect şi o verificare prin prisma acelui act administrativ. Curtea nu a avut în vedere decât situaţia celui de al doilea debit, acesta fiind singurul contestat, însă prin completare cu argumentaţia vizată de reclamant în prima notă date fiind trimiterile realizate de chiar pârât în decizia de la dosar fond.

Este de menţionat că atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine, raportat la înscrisurile depuse la dosar în etapa soluţionării fondului şi faţă de susţinerile părţilor că, este de necontestat faptul că, ceea ce urmează a fi cercetat este dacă debitul corectat în 19.12.2016 a fost în mod corect stabilit.

Instanţa de fond a constatat că, în mod greşit a reclamantul a considerat că în realitate ar fi fost dublată corecţia printr-un cumul total al celor două corecţii, astfel că, în mod corect au fost înlăturate argumentele reclamantului ce ţin de calculul greşit al debitului din prima notă.

Practic, aşa cum a concluzionat şi prima instanţă, acest cuantum a fost menţinut prin decizia nr. 408/12.01.2016(comunicată la data de 12 01. 2016) şi nu mai poate fi subiect de verificare în prezenta pricină, câtă vreme decizia sus-menţionată nu a fost contestată în instanţă.

Astfel, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, în litigiul pendinte, reclamanta Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti a depus spre finanţare, în cadrul Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" 2007-2013 (POS CCE), Axa prioritară 3, "Tehnologia Informaţiei si Comunicaţiilor pentru Sectoarele Privat si Public", Domeniul major de intervenţie 2 "Dezvoltarea si creşterea eficientei serviciilor publice electronice", Operaţiunea 4 local "Susţinerea implementării de soluţii de e-sanatate si asigurarea conexiunii la broadband, acolo unde este necesar",Cererea de finanţare pentru proiectul "E-Sanatate-Servicii Medicale de Calitate prin Informatizare" înregistrată sub nr. x/12.07.2011, iar la data de 20.05.2013 a fost încheiat Contractul de finanţare nr. 774/324/local prin care au fost satabiliţi termenii şi condiţiile de acordare a finanţării pentru implementarea proiectului mai sus menţionat.

În implementarea proiectului, reclamantul Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti, în calitate de autoritate contractanta, a lansat procedura de atribuire a contractului de achiziţie "Produse informatice integrate, infrastructura hardware si software, instruire personal si achiziţii echipamente necesare pentru proiectarea, implementarea unui sistem informatic integrat de e-Sanatate pentru proiectul "E-Sănătate-Servicii Medicale de Calitate prin Informatizare", Licitaţie deschisa, prin publicarea in SEAP a Anunţului de participare nr. x/20.11.2013. Ca urmare a derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, reclamantul Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti, a procedat la încheierea Contractului de achiziţie publică nr. x, cu S.C. B. S.R.L., subcontractant- S.C. C. S.A. - Luxemburg, publicând în SEAP anunţul de atribuire nr. x/02.09.2014, în care se regăsesc informaţii privind contractul atribuit.

Urmare a verificărilor efectuate de reprezentanţii DGPC (AM POSCCE) asupra procedurilor de achiziţie derulate de către beneficiarul Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti, în vederea atribuirii contractului de achiziţie care face obiectul prezentei cauze, au rezultat o serie de nereguli/abateri de la legislaţia în materia achiziţiilor, sens în care s-a dispus aplicarea unei corecţii financiare de 10% din valoarea contractului de achiziţie nr. x/05.08.2014. Rezultatul verificărilor a fost consemnat in Proiectul Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta, înaintat reclamantului, prin adresa nr. x/31.08.2015, în vederea formulării unui punct de vedere privind constatările din cadrul notei.

Ulterior, prin adresa nr. x/07.09.2015, reclamantul Spitalul Clinic CF nr. x Bucureşti a transmis observaţii şi comentarii cu privire la proiectul notei de constatare, echipa de control întocmind forma finala a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale in cadrul obiectivului convergenta, înregistrată sub nr. x/15.09.2015, echipa de control reţinând faptul ca "Se aplica corecţia financiara de 10% din valoarea eligibila a Contractului de furnizare nr. x/05.08.2014 incheiat intre Spitalul General CF. nr. x, Bucureşti si S.C. B. S.R.L., Subcontractant: S.C. C. pentru folosirea unor criterii de selecţie ilegale si discriminatorii in conformitate cu prevederile punctului 9, partea l-a,"Anuntul de Participare şi Documentaţia de Atribuire", din Anexa 1 ta H.G. nr. x. (...)".

Ca atare, în sarcina Spitalului Clinic CF nr. x Bucureşti, a fost stabilit un debit în valoare de 292.598,26 RON din care: contribuţie din fonduri UE: 241.978,76 RON si contribuţie publică naţională de la bugetul de stat: 50.619,50 RON.

Reclamantul a formulat Contestaţie administrativă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/15.09.2015, înregistrata la AM POS CCE sub nr. x/13.10.2015, care a fost soluţionată prin emiterea Deciziei nr. 408/12.01.2016, prin care a fost respinsă contestaţia administrativa formulata de către Spitalul Clinic CF. nr. x Bucureşti, decizie care nu a fost contestată.

Subsecvent, la 19.12.2016 se emite o a doua notă de constatare, nr. x/2016, pe care reclamantul o contestă şi relativ la care se emite Decizia nr. 29544/24.05.2017 supusă controlului de legalitate în cauza de faţă.

Prin decizia din 2017, pârâtul MDRAPFE a respins contestaţia reclamantului, arătând explicit că nota de constatare iniţială din 15.09.2015 este completată de nota din 19.12.2016, cu menţinerea prevederilor notei de constatare nr. x/19.12.2016 - dosar fond. S-a reţinut de către echipa de verificare că iniţial au fost avute în vedere corecţiile ce se impuneau a fi aduse prin prisma CR1-CR7; prin CR8 finală au fost solicitate la rambursare cheltuieli aferente contractului analizat ce au fost rambursate integral fără a se aplica şi acestora corecţia de 10%, sens în care valoarea creanţei bugetare pe noul titlu se stabileşte la 90.031,18 RON, din care FEDR 74.459,46 RON şi BS 15.571,72 RON.

Din cuprinsul celei de a doua note de constatare, instanţa de fond a reţinut în mod corect că singurul scop al acesteia a fost completarea creanţei cu sumele aferente unor CR neluate în calcul când s-a fixat creanţa iniţială.

În ceea ce priveşte neregulile constate de către echipa de control şi ulterior înscrise atât în Nota de constatare a neregulilor nr. x/15.09.2015, cât şi în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/19.12.2016, este de remarcat că ambele titluri de creanţă privesc acelaşi contract de achiziţie publică, afectat de neregulile contestate şi dezvoltate ca argumentaţie de către reclamant în cererea depusă în prezenta pricină.

Aşadar, Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/19.12.2016 este un act subsecvent Notei de constatare nr. x/15.09.2015, cu atât mai mult cu cât, echipa de control a menţionat la pct. 1, lit. b) din nota de constatare, faptul ca "Acest titlu de creanţa se emite în completarea notei de constatare nr. x.09.2015. Argumentaţia pe fond, precum si punctul de vedere al beneficiarului nu au fost reanalizate, singurul scop fiind completarea creanţei cu sumele aferente unor CR neluate în calcul când a fost stabilita creanţa iniţială.(...)".

Susţinerea recurentului potrivit căruia dacă ar fi fost criterii nelegale aplicate sau cerute prin anunţul din SEAP, cu siguranţă acestea ar fi fost atacate de operatorii economici implicaţi, nu are supotrt legal, în condiţiile în care din actele dosarului rezultă că după transmiterea comunicărilor privind rezultatul procedurii au fost formulate 4 contestaţii de către S.C. D. S.R.L., înregistrată la autoritatea contractantă cu nr. x din 30.04.2014, S.C. E. S.R.L., înregistrată la autoritatea contractantă cu nr. x din 05.05.2014, S.C. F. S.R.L., înregistrată cu nr. x din 07.05.2014 şi S.C. F. S.R.L., înregistrată cu nr. x din 27.05.2014.

Mai mult, aşa cum reiese din înscrisurile administrate în cauză, ca urmare a finalizării procesului de evaluare a ofertelor, a fost semnat contractul de furnizare nr. x din 05.08.2014 cu S.C. B. S.R.L., fiind publicat în SEAP anunţul de atribuire nr. x/02.09.2014.

Autoritatea contractantă a solicitat prin documentaţia de achiziţie x Capacitatea tehnica- prezentarea documentelor emise de organisme acreditate, care confirma certificarea ISO 9001 sau echivalent, pentru partea de contract pe care o vor realiza.

În procedura realizată de reclamant sunt vizate încălcări ale prevederilor Ghidului privind principalele riscuri identificate în domeniul achiziţiilor publice, unde sunt menţionate ca greşeli frecvente ce trebuie evitate "Restricţionarea competiţiei prin solicitarea unor certificate sau autorizaţii care nu sunt relevante pentru îndeplinirea contractului (de pildă, ISO 9001 de la producător)".

Aceste cerinţe contravin prevederilor legale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice în momentul desfăşurării procedurii de achiziţie, nefiind justificată necesitatea solicitării tuturor acestor standarde producătorului.

Or, instanţa de fond, în mod corect a reţinut că Anexa nr. 3 din Ordinul nr. 509/2011, stabileşte că solicitările eronat impuse operatorilor economici de către autorităţile contractante în privinţa criteriilor de calificare şi selecţie, a factorilor de evaluare, a cerinţelor de natură tehnică ale caietului de sarcini pot fi subiect de neregulă.

Nu în ultimul rând, dispoziţiile art. 324 din Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale: "(1) în cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. (2) în exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor art. 322 şi 323.

Totodată, prin emiterea H.G. nr. 398/2015, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul a menţinut prevederile art. 324 din H.G. nr. 457/2008, astfel potrivit art, 29 din H.G. nr. 398/2015, astfel cum a fost modificat de pct. 19 al art. I din H.G nr. 904/2016 în cazul în care autoritatea de management constată că au existat încălcări ale legislaţiei europene sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică reduceri procentuale/corecţii financiare, fără a fi condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice.

Faţă de aceste dispoziţii, este evident că verificarea efectuată de către UCVAP/ANRMAP nu este absolută, aceasta putând reveni oricând asupra acesteia şi mai mult decât atât, AMPOSCCE nu este condiţionată de activităţile desfăşurate de ANRMAP, astfel că reţinerile instanţei sunt corecte.

Nici susţinerea potrivit căreia hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală şi prin raportare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 17 şi art. 27 din O.G. nr. 66/2011, fiind vorba despre o abatere fără impact financiar şi nu trebuia să fie aplicate corecţii financiare, nu poate fi primită.

În contextul prezentat, se reţine că existenţa prejudiciului nu poate fi negată, în condiţiile în care s-a demonstrat că fondurile destinate realizării proiectului au fost defectuos folosite, prin încălcarea de către recurentul-reclamant a obligaţiilor contractuale asumate, respectiv restricţionarea competiţiei prin solicitarea unor certificate sau autorizaţii care nu sunt relevante pentru îndeplinirea contractului (de pildă, ISO 9001 de la producător).

Prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene poate fi efectiv sau potenţial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, fiind evident că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenţii care respectă regulile fixate.

Se observă astfel, că pentru a fi în prezenţa unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit" Este evident că o corecţie financiară, în sensul O.U.G. nr. 66/2011, poate fi aplicată doar în situaţia existenţei unei nereguli.

Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia.

Ca atare, echipa de control a respectat dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2001, corecţia fiind calculată prin aplicarea procentului de 10% din valoarea eligibilă a contractului luând ca bază suma efectivă ce s-a cerut la rambursare de către beneficiar.

Astfel, aşa cum corect a reţinut instanţa fondului, cererea de rambursare nr. x nu fusese analizată în prima procedură de control, ea fiind ulterior depusă, iar suma finală cerută la rambursare creşte ca şi cuantum prin adiţionarea sumelor cerute cu cererea 8.

În concluzie, referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), indicat de reclamant ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, aspecte care nu se identifică în cauză.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (actualmente Ministerul Proiectelor şi Investiţiilor Europene) împotriva aceleiaşi sentinţe, se constată că se impune respingerea acestuia, ca nefondat.

Situaţia de fapt astfel stabilită, pe baza probelor administrate, nu poate fi reevaluată de către instanţa de recurs, deoarece atribuţiile acestei instanţe de control judiciar sunt circumscrise verificării exclusiv a legalităţii sentinţei recurate, prin prisma motivelor de recurs expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu şi a temeiniciei acesteia, care nu se subsumează niciunuia dintre cazurile care pot conduce la casarea deciziei.

Astfel, sub un prim aspect, această parte procesuală a precizat că a solicitat analizarea excepţiei tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, respectiv în ceea ce priveşte anularea actelor iniţiale însă instanţa a respins această excepţie, fără să facă aplicarea art. 22 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată faptul că această critică este una generală, lipsită de concreteţe, neindicându-se ce nelegalitate determinată ar fi comis instanţa de fond atunci când instanţa a reţinut ca elemente de fapt relevante, printre altele, că cea de a doua notă de constatare completează şi modifică actul iniţial, sens în care reclamantul a contestat decizia din 2016, dar este nevoit să facă apărări şi pe conţinutul modificat al notei din 2015.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se poate decela vreun aspect de nelegalitate care să fi fost invocat de către recurentul pârât împotriva sentinţei de fond, aspect care să determine în mod corelativ, obligaţia instanţei de judecată de a îl cerceta în substanţa sa.

Indiferent, chiar dacă am ignora caracterul absolut general al criticii menţionate în uvertura recursului analizat, cu toate acestea instanţa de recurs constată că instanţa de fond, a realizat o corectă aplicare a prevederilor de drept, raportat la cadrul situaţiei de fapt.

Cu toate acestea, raportat la prevederile art. 22 C. proc. civ., se poate deduce concluzia că rolul judecătorului este acela ca, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, să afle adevărul, fiind imparţial.

Totodată, Înalta Curte reţine faptul că rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţii, ci trebuie să se armonizeze cu iniţiativa părţilor, în scopul stabilirii adevărului, judecătorul nefiind obligat de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. să dispună suplimentarea probatoriilor decât în situaţia în care susţinerile părţilor şi probele administrate nu ajută la aflarea adevărului şi la soluţionarea cauzei; decât în ipoteza în care instanţa nu se consideră lămurită.

Cazul de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsa neregularitate invocată de recurent nu se circumscrie aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.

Recurentul a solicitat anularea încheierii pronunţată în data de 27 aprilie 2018, susţinând că instanţa de fond nu a motivat, nu a redactat şi nici nu a comunicat această încheiere, încălcându se astfel regurile de procedură.

Este stiut că, ulterior pronunţării soluţiei, instanţa are obligaţia redactării hotărârii judecătoreşti şi, subsecvent, pe aceea a comunicării sale către părţi, astfel, după cum părţile aveau posibilitatea, pe tot parcursul procesului până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului, să cunoască actele şi lucrările dosarului.

Într-un atare context, aspectele relevate de parte nu se circumscriu unor elemente de fapt şi de drept care să susţină o eventuală obligaţie a instanţei de fond de a comunica hotărârea recurată inainte de redactarea acesteia, iar o cerere distinctă cu un astfel de conţinut nu figurează în materialitatea sa a fi depusă în dosarul curţii de apel.

În raport de împrejurarea invocată de către recurentul-pârât, iar comunicarea legală a sentinţei atacate reprezintă o garanţie a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, Înalta Curte reţine că hotărârea a fost comunicată cu respectarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., la domiciliul ales indicat, procedura fiind, aşadar, valabil îndeplinită la locul ales de parte pentru comunicarea actelor de procedură, potrivit art. 163 alin. (12) din acelaşi act normativ.

Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată de către instanţa de fond, este conformă dispoziţiilor legale incidente.

Sub un secund aspect, Înalta Curte constată că restul criticilor din cererea de recurs a acestui pârât recurent este arondată respingerii eronate a excepţiei tardivităţii.

Or, astfel cum în mod corect a surprins instanţa de fond că aspectele de tardivitate vizează chiar fondul şi analiza fiind necesar a se face pe ansamblul cererii reclamantului şi nu distinct pe fiecare apărare.

Aserţiunile recurentului în fundamentarea înlăturării acestei excepţii nu pot fi primite. Recurentul-pârât, practic a preluat afirmaţia propriu-zisă, invocând-o ca un aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

Ca elemente de fapt relevante au fost reţinute, printre altele, că cea de a doua notă de constatare completează şi modifică actul iniţial, sens în care reclamantul a contestat decizia din 2016, dar este nevoit să facă apărări şi pe conţinutul modificat al notei din 2015.

Astfel, în privinţa criticilor circumscrise soluţiei date excepţiei tardivităţii, instanţa de recurs constată că nu există un deficit de motivare cu privire la acest aspect, de vreme ce, în esenţă, raţionamentul judiciar expus pleacă de la premisa anterior menţionată, astfel încât dispoziţiile legale referitoare la această excepţie au fost corect aplicate.

De asemenea, Curtea precizează că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată se reţine că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acesteia, conform art. 425 alin. 1lit. b) C. proc. civ.

Aşa fiind, faţă de considerentele de fapt şi de drept învederate mai sus, Curtea constată că sentinţa civilă recurată nu este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel că în conformitate cu prevederile art. 498 C. proc. civ. va respinge recursul incident ca nefondat.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile promovate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic CF Nr. x Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3400 din 20 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (actualmente Ministerul Proiectelor şi Investiţiilor Europene) împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.