Failure to pay stamp duty nullifies administrative appeal against penitentiary authority decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the lower instance’s dismissal of the administrative action by ruling that the appellant’s appeal was null and void for non-payment of the mandatory stamp duty, leaving the Court of Appeal’s decision on the merits in force. The case involved a challenge to an administrative decision issued by the Director General of the National Penitentiary Administration, which the appellant argued was a normative act rather than a procedural operation, but the appellate court had previously dismissed the claim as inadmissible. The decisive legal basis was the interpretation of the stamp duty regulations, which required a specific fee for appeals invoking violations of substantive law under the Civil Procedure Code; because the appellant failed to submit proof of payment despite formal notice and did not request a waiver or reassessment, the Supreme Court applied the statutory sanction of nullity for non-payment, thereby precluding any substantive review of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 201 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ; Failure to pay stamp duty nullifies administrative appeal against penitentiary authority decision: În cauză, intimatul-pârât Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii căii de atac promovate de recurent, pe de o parte, pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, iar, pe de altă parte, faţă de inexistenta unei motivări care să se încadreze în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. De asemenea, din perspectiva analizei în fond a recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a sentinţei atacate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara în data de 03.12.2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, acţiune în anularea deciziei nr. 403/13.04.2016, emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 98 din data de 25 februarie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 anterior, reclamantul A. a formulat recurs, prin care, apreciind hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, a solicitat casarea acesteia, întrucât prima instanţă a calificat eronat natura juridică a deciziei nr. 403/13.04.2016 ca fiind o operaţiune procedurală, când natura deciziei este, în realitate, cea a unui act administrativ cu caracter normativ. De asemenea, a arătat că mecanismul de stabilire şi schimbare a regimului de executare a pedepsei şi de luare a deciziilor de liberare condiţionată, stabilite prin sus indicata decizie, contravine normelor cu forţă juridică superioară.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză, intimatul-pârât Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii căii de atac promovate de recurent, pe de o parte, pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, iar, pe de altă parte, faţă de inexistenta unei motivări care să se încadreze în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. De asemenea, din perspectiva analizei în fond a recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a sentinţei atacate.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul-reclamant A. a învederat că cererea sa de recurs îndeplineşte toate cerinţele legale de valabilitate, solicitând respingerea excepţiilor, iar din perspectiva fondului cauzei, prin invocarea unor aspecte similare celor din memoriul de recurs, a cerut respingerea apărărilor formulate de intimatul-pârât, apreciind susţinerile intimatului ca fiind neîntemeiate.
6. Procedura în faţa instanţei de recurs
6.1. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 09.07.2021 a fost fixat termenul de judecată la data de 11 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea recurentului-reclamant A. şi a dispus preschimbarea termenului de judecată acordat la data de 11 ianuarie 2023, pentru data de 22 iunie 2022.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurentul - reclamant a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia netimbrării, invocată de intimatul Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Prin adresa comunicată recurentului - reclamant la data de 12 mai 2021, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul cauzei, Înalta Curte a adus la cunoştinţa acestuia obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 98 din data de 25 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte observă că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina sa, nu a solicitat acordarea de facilităţi la plata acesteia şi, până la termenul de judecată acordat, nu a depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 98 din data de 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care nu se mai impune a fi analizată excepţia nulităţii recursului, pentru neîndeplinirea obligaţiei de motivare într-o manieră conformă prevederilor art. 488 C. proc. civ., invocată de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 98 din data de 25 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.