Disciplinary complaint against judges; nullity of cassation appeal for lack of specific grounds of illegality under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

La data de 9.12.2019 sub nr. x s-a înregistrat cererea reclamantului A. prin care a solicitat anularea rezoluţiei din 21 noiembrie 2019 nr. C.19-3956 prin care s-a dispus clasarea sesizării sale şi trimiterea cauzei spre continuarea cercetării disciplinare şi aplicarea măsurilor legale ce se impun - pentru tăinuirea furturilor, săvârşite de intimate cu premeditare.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 632 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei civile nr. 632 din 15 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârii atacate cu trimiterea spre rejudecare.

Intimatul pârât, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare în cauză.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanţă, Înalta Curte constată că aceasta a reţinut foarte clar că, …din sentinţele şi deciziile invocate de către reclamant şi din înregistrările şedinţei de judecată ale instanţei de recurs nu se poate reţine niciun indiciu cu privire la săvârşirea de către magistraţii incriminaţi a uneia din abaterile disciplinare prevăzute la art. 99 din Legea nr. 303/2004.; "Cu privire la abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) şi t), acestea au fost analizate în rezoluţia de clasare şi în mod corect, legal şi temeinic, s-a reţinut că nu există indicii cu privire la săvârşirea de către judecătorii care s-au pronunţat în cauza reclamantului (fond, recurs, contestaţie în anulare şi revizuire) a acestor abateri disciplinare.";,,...nu există niciun indiciu că atitudinea judecătorilor reclamaţi nu ar fost una necorespunzătoare faţă de reclamant, că s-ar fi refuzat primirea în mod nejustificat a unor documente la dosare, că s-ar fi utilizat expresii neadecvate în hotărârile invocate ori că s-a dat dovadă de către judecătorii incriminaţi de rea credinţă sau gravă neglijenţă, aşa cum aceşti termeni sunt definiţi la art. 991 din legea nr. 303/2004.".

Totodată, prima instanţă a reţinut că "Deşi în acţiune reclamantul vorbeşte despre nerespectarea unor norme de drept material şi procesual de către instanţe, acesta nu a indicat în concret nicio normă încălcată de către magistraţii care s-au pronunţat în cauza sa ci practic s-a arătat nemulţumit de modalitatea de soluţionare a cauzei şi de faptul că nu ar fi fost avute în vedere probele depuse.".

Ceea ce critică reclamantul este aspectul că "Excesul de putere făcut de judecătorii care s-au pronunţat în dosarele menţionate au încălcat principii fundamentale dintre cele consacrate de Constituţie, respectiv, accesul la justiţie, dreptul la apărare şi protecţia proprietăţii, au refuzat să judece pe motiv că cererile subsemnatului nu au fost temeinice, practic s-a făcut o denegare de drept".

Mai arată reclamantul că "instanţa de fond a ignorat cererile şi probele depuse de subsemnatul dând o interpretare nelegală normelor de drept material", neindicând în mod concret care sunt acestea.

Criticile reclamantului sunt de maximă generalitate, respectiv "instanţele de fond şi cele de control nu au făcut o verificare a legalităţii soluţiilor date…", "În ceea ce priveşte faptul că instanţele au încălcat dreptul la un proces echitabil aşa cum am arătat în contestaţie judecătorii au fost părtinitori, nu au ţinut cont de probele depuse...", "Toate solicitările mele au fost respinse, judecătorii au săvârşit abateri disciplinare aşa cum am arătat au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 303/2004 prevăzute de art. 99 lit. c), e), h) şi t) ...’, nu se pot constituie într-o veritabilă critică susceptibilă a fi încadrată într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Or, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea acţiunii ca ne]ntemeiată.

Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa acestui motiv de casare.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a formula nicio critică (de nelegalitate) sentinţei atacate, dimpotrivă, lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 632 din 15 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.