Inapplicability of civil statute of limitations to administrative integrity evaluation reports

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 11.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare emis sub nr. x/01.02.2019, la data de 01.02.2019, Raport întocmit în Lucrarea cu nr. x/01.02.2019 şi comunicat reclamantului, pe cale poştală, la data de 07.02.2019.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 181 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi, pe cale de consecinţă, a anulat Raportul de evaluare emis sub nr. x/01.02.2019, întocmit de pârâtă pe seama reclamantului.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Procedura derulată în recurs

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În motivarea recursului s-a arătat că Legea nr. 176/2010 cu modificările si completările ulterioare reprezintă norma specială în ceea ce priveşte evaluarea regimului incompatibilităţilor care derogă de la norma generală, şi care reglementează în mod/expres, respectiv la art. 26 alin. (3) aspectele privind prescripţia în materia răspunderii administrative.

Prin urmare, termenul general de prescripţie prevăzut de art. 2517 din C. civ. apreciem că nu este aplicabil in speţa dedusa judecatii.

În acest context, arată instanţei că sancţiunile prevăzute de art. 25 si respectiv, art. 26 alin. (3)\din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare intervin după rămânerea definitivă a raportului de evaluare contestat şi se aplică, conform art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ, de către autoritatea competentă

In consecinţă, doar după rămânerea definitivă a raportului de evaluare, începe să curgă prescripţia răspunderii administrative, respectiv, operează sancţiunile prevăzutele textele de lege menţionate anterior.

Nu în ultimul rând, contrar celor reţinute de instanţa de fond, prescripţia răspunderii administrative poate fi constatată de instanţa investită cu acţiune în răspundere administrativă, şi nu de instanţa de contencios administrativ competentă a analiza temeinicia şi legalitatea raportului de evaluare întocmit de ANI prin care s-a reţinut doar existenţa unei situaţii de incompatibilitate, şi nicidecum nu s-a stabilit vreo răspundere administrativă sau disciplinară faţă de persoana evaluată.

Materia regimului juridic al incompatibilitătilor este reglementată de Legea nr. 161/2003, precum şi de alte acte normative speciale în vigoare căruia i se aplică sancţiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010, după ce raportul de evaluare a rămas definitiv, prin necontestare, sau când hotărârea judecătoreasca de confirmare a existenţei incompatibilităţii a rămas irevocabilă.

Autoritatea competentă în a aplica sancţiunea administrativă-încetarea de drept a mandatului de primar şi a măsurii interdicţiei exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice pe o perioada de 3 ani (art. 25 alin. (2) teza a doua Legea nr. 176/2010) este menţionată' expres în reglementarea art. 26 alin. (1) al Legii nr. 176/2010 unde se arată că:

"(1) Agenţia va comunica raportul de evaluare,. după cum, urmează: i) pentru primari şi preşedinţii consiliilor judeţene - instituţiei prefectului: Ori, în speţă, doar după rămânerea definitivă a raportului de evaluare nr. x/01.02.2019 operează sancţiunile prevăzute de art. 25 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Aşadar, în ceea ce priveşte aleşii locali, conform statutului acestora, în speţă a primarului, sancţiunea intervine ope legis, fără parcurgerea unei proceduri de cercetare disciplinară, cum în mod greşit susţine reclamantul.

Prin sentinţa civilă s-a anulat Raportul de evaluare întocmit de reclamantă pe seama intimatului - reclamant, exclusiv sub aspectul depăşirii termenului de prescripţie al antrenări răspunderii administrative a reclamantului în temeiul Legii nr. 176/2010, termen împlinit faţă de art. 2517 Noul C. civ.

Instanţa de fond s-a raportat la prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Interpretarea însă este eronată, termenul de 3 ani menţionat în textul de mai sus raportându-se la intervalul în care poate fi declanşată evaluarea.

Pe de altă parte instanţa de fond a stabilit faptul că ea are obligaţia de a verifica îndeplinirea termenului general de prescripţie a răspunderii civile, şi a reţinut împlinirea acestuia la data de 20.11.2017, respectiv de la încetarea stării de incompatibilitate (29.10.2013).

Înalta Curte apreciază că, în raport de prevederile art. 25 şi respectiv art. 26 din Legea nr. 146/2010, termenul general de prescripţie art. 2517 C. civ., nu este aplicabil în materie.

Astfel, după cum de altfel a reţinut jurisprudenţial Înalta Curte în alte speţe, dispoziţiile art. 2517 din C. civ. privind renunţarea la prescripţie nu sunt aplicabile raporturilor de drept administrativ, deoarece legile speciale în materie conţin dispoziţii derogatorii de la acestea.

În cadrul acţiunii ce are ca obiect anularea raportului de evaluare se analizează legalitatea unui act administrativ, fără a se stabili răspunderea administrativa în persoana celui evaluat., instanţa de contencios administrativ nu poate analiza o eventuală răspundere contravenţională în lipsa încheierii procesului-verbal de contravenţie sau disciplinară, în lipsa cercetării prealabile disciplinare şi a emiterii unui act de sancţionare.

În concluzie, analiza, prescripţiei răspunderii administrative poate fi efectuată de instanţa investită cu acţiune în răspundere disciplinară, contravenţională sau patrimoniala, şi nu de instanţa de contencios administrativ, investită cu analiza legalităţii actului administrativ emis de autoritatea competentă.

Materia regimului juridic al incompatibilitătilor este reglementată de Legea nr. 161/2003, precum şi de alte acte normative speciale în vigoare căruia i se aplică sancţiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010, după ce raportul de evaluare a rămas definitiv, prin necontestare, sau când hotărârea judecătoreasca de confirmare a existenţei incompatibilităţii a rămas irevocabilă.

În aceste condiţii în mod greşit s-a apreciat prescrisă răspunderea administrativă a reclamantului.

Dat fiind faptul că deşi reclamantul a formulat şi aprecieri pe fond cu trimitere la Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat însă reclamantul nu a contestat acest aspect, nici măcar pe calea unui recurs incident, Înalta Curte apreciată că nu poate analiza pentru prima dată în recurs aceste susţineri.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de aspectele invocate de ANI apare incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, şi în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., va casa sentinţa urmând a respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 181 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.