Administrative asset evaluation suspended pending criminal fraud judgment affecting real estate contract validity

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin Ordonanţa nr. 3 din 7 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Comisia pentru controlul averilor de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, constatând caracterul nejustificat al averii dobândite de persoana cercetată şi soţul acesteia pentru suma de 408,594 RON, a admis sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018.

1.2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea de şedinţă din 2 iulie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a cauzei formulată de intimaţii A. şi B., până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive cu privire la infracţiunile pentru săvârşirea cărora s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de B. şi A. în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.

1.3. Cererea de recurs şi motivele de casare invocate

Împotriva încheierii de şedinţă din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După reluarea pe scurt a argumentelor care au condus la evaluarea averii intimaţilor, a criticat hotărârea primei instanţe pentru încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

A arătat că soluţia care urmează a fi dată în dosarul penal, cu privire la infracţiunile de fals şi înşelăciune, nu are nicio influenţă asupra acţiunii de control a modului de dobândire a averii de către persoanele evaluate A. şi B. şi implicit nici asupra soluţiei pe care urmează să o dispună Curtea de Apel Iaşi.

În situaţia în care instanţa penală se pronunţă că au fost săvârşite infracţiunile de fals şi înşelăciune de către intimaţi, asta însemna că în dosarul de evaluare a averii diferenţa identificată este nejustificată, iar Curtea de Apel Iaşi va dispune automat confiscarea acestei diferenţe.

Per a contrario, chiar dacă instanţa penală ar stabili că nu au fost săvârşite infracţiunile de fals şi înşelăciune de către intimaţi, Curtea de Apel Iaşi nu va putea clasa cauza fără să realizeze o evaluare a averii.

În opinia recurentei, în mod indubitabil, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de suspendare prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., soluţia cauzei penale, neavând cum să influenţeze dezlegarea prezentei cauze.

Totodată, a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la suspendarea cauzei şi datorită faptului că legiuitorul a prevăzut 2 căi pentru confiscarea unor sume de bani din averea unei persoane: pe cale administrativă şi pe cale penală. În acest sens, a considerat că existenţa uneia dintre aceste căi nu o exclude automat pe cealaltă, având în vedere interesul şi intenţia legiuitorului ca sumele ce nu au putut fi justificate sau provenind din săvârşirea unei infracţiuni să fie confiscate.

Întrucât unul dintre principiile care stau la baza activităţii ANI este cel al celerităţii, recurenta a apreciat că, indiferent de soluţia dată în urmărirea penală privind infracţiunea de fals şi înşelăciune, nu trebuie să sisteze sau să suspende demersurile Agenţiei sau cele ale instanţei de fond, cu privire la efectuarea evaluării administrative a averii intimaţilor.

De asemenea, a mai precizat că sancţiunile prevăzute de legiuitor (administrative şi penale) se întrepătrund şi se completează reciproc, că nu se poate discuta despre o dublare a sumelor presupus a fi confiscate, motivat de faptul că finalitatea dosarului penal nu va fi în sensul dispunerii confiscării unor sume de bani.

Activitatea de evaluare efectuată de către Comisia de Cercetare a Averilor nu constă strict în verificarea contractelor de vânzare cumpărare pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale şi, mai mult decât atât, în ceea ce priveşte contractele de vânzare cumpărare reţinute de către organul de urmărire penală, acestea sunt ulterioare perioadei în care s-a identificat existenţa unei juste diferenţe.

Având în vedere că în acest moment nu sunt elemente care să conducă la bănuiala instanţei că provenienţa sumei de 408.594 RON este rezultatul unei infracţiuni, nu există niciun motiv pentru suspendarea controlului efectuat de Comisie.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi A. şi B. nu au formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.

2.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin Ordonanţa nr. 3 din 7 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Comisia pentru Controlul Averilor de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a admis sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect controlul averilor, în baza Legii nr. 115/1996.

Prin încheierea de şedinţă din 2 iulie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a cauzei formulată de intimaţii A. şi B., până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive cu privire la infracţiunile pentru săvârşirea cărora s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de B. şi A. în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală.

Împotriva încheierii de şedinţă din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. În esenţă, a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de suspendare, deoarece soluţia care se va pronunţa în dosarul penal nu poate să influenţeze dezlegarea prezentei cauze.

Aminteşte Înalta Curte că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecăţii, atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Instanţa de control judiciar constată că în mod corect Curtea de Apel Iaşi a făcut aplicarea textelor legale mai sus enunţate, reţinând că în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva celor doi intimaţi A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi înşelăciune cu privire la încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare imobile, autentificate la notariat, o mare parte din suma identificată în raportul Agenţiei Naţionale de Integritate provenind din încheierea acestor contracte.

Aşadar, Înalta Curte constată că în urma soluţionării dosarului penal se va stabili practic valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor, cu privire la care există suspiciunea că au fost încheiate prin săvârşirea unor infracţiuni de către cei doi intimaţi.

Or, stabilirea valabilităţii acestor contracte este de natură a influenţa aprecierile pe care instanţa urmează să le facă în procesul de faţă în vederea soluţionării cauzei, având în vedere că o parte din contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile cu privire la care există suspiciunea că au fost încheiate prin săvârşirea infracţiunilor de fals şi înşelăciune, şi la care Agenţia Naţională de Integritate s-a raportat atunci când a sesizat Comisia de Cercetare a Averilor (contractele încheiate în anii 2008-2009), se suprapun pe perioada supusă evaluării (24.10.2004 - 31.12.2010).

Prin urmare, nu poate fi reţinut argumentul recurentei în sensul că, în ceea ce priveşte contractele de vânzare-cumpărare reţinute de către organul de urmărire penală, acestea ar fi ulterioare perioadei în care s-a identificat existenţa unei diferenţe nejustificate.

Contrar susţinerilor recurentei, soluţia care urmează a fi dată în dosarul penal, cu privire la infracţiunile de fals şi înşelăciune, are influenţă asupra acţiunii de control a modului de dobândire a averii de către persoanele evaluate şi implicit a soluţiei pe care urmează să o dispună prima instanţă, chiar dacă aşa cum susţine recurenta activitatea de evaluare efectuată de Comisia de Cercetare a Averilor nu constă strict în verificarea contractelor de vânzare cumpărare pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale.

Totodată, Înalta Curte constată că celelalte aspecte invocate de recurentă cu privire la faptul că legiuitorul a prevăzut două căi pentru confiscarea unor sume de bani din averea unei persoane (pe cale administrativă şi pe cale penală) care nu se exclud reciproc, precum şi referirile la sancţiunile prevăzute de aceste două căi care se întrepătrund şi se completează reciproc, nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte cazul de suspendare facultativă a judecătii supus analizei instanţei şi nu sunt de natură să conducă la casarea încheierii atacate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.