Failure to timely file mandatory pre-litigation complaint in administrative challenge to property ownership certificate

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peştişani - prin primar şi Primarul Comunei Peştişani - Domnul A., în contradictoriu cu pârâţii Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA", Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, au solicitat instanţei:

- constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis în 23.02.2010 de către Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri, în beneficiul "Hidroelectrica SA" pentru suprafaţa de teren ocupată de două drumuri situate pe raza comunei Peştişani (Gureni): DC 134 în lungime de 3,4 km şi lăţime de 6 m, şi respectiv DV 1, în lungime de 15 km şi lăţime de 4 m pe care se află construite 8 poduri, în suprafaţă aproximativă de 83.360 mp;

- rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtei, ca fiind proprietara fără drept, de la OCPI Gorj, asupra celor două drumuri, intabulate sub nr. x şi y în anul 2016 şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei Comuna Peştişani care este proprietara acestora în baza Legii nr. 213/1998;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin decizia nr. 818 din 22 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peştişani, prin primar şi Primarul Comunei Peştişani - Domnul A., în contradictoriu cu pârâţii Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA", Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, având ca obiect "anulare act administrativ".

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială -Comuna Peştişani, prin primar şi Primarul Comunei Peştişani - Domnul A. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenţii-reclamanţi au considerat că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia plângerea prealabilă se introduce în termen de 30 zile din momentul în care persoana vătămată a luat la cunoştiinţă pe orice cale de conţinutul actului, iar pentru motive temeinice, se poate formula şi peste termenul de 30 zile, dar nu mai târziu 6 luni de la data la care a luat la cunoştiinţă pe orice cale de conţinutul acestuia.

Prin urmare, termenul de prescripţie de 6 luni, în cadrul căruia poate fi introdusă plângerea prealabilă curge pentru terţul vătămat da la data luării la cunoştiinţă de conţinutul acestuia.

A precizat că reclamanţii au luat cunoştiinţă de conţinutul actului contestat, numai după depunerea acestuia la dosarul cauzei primei instanţe, astfel încât adresa nr. x/10.02.2020 a fost formulată în termenul de 30 zile, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, au reiterat faptul că, în luna octombrie 2019 au luat cunoştiinţă numai de existenţa actului nu şi de conţinutul acestuia, nefiindu-le comunicat.

Independent de faptul că, la data de 21.01.2017, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil erga omnes, prin efectul înscrierii în cartea funciară, au arătat că acest act a fost publicat în Monitorul Oficial în anul 2010, la data emiterii acestuia, şi din conţinutul său rezultă că terenul este identificat prin anexa nr. 2 şi planuri topografice cuprinse în anexele nr. 4 şi 5, anexe care nu au fost publicate, reclamanţii fiind în imposibilitatea să constate că în suprafaţa de 118322,67 mp este inclusă şi suprafaţa de teren de aproximativ 83360 mp, pe care se află cele două drumuri respectiv DC 134 în lungime de 3,4 km şi lăţime 6 m şi DV 1 în lungime de 15 km şi lăţime 4 m situate la poziţiile nr. 4 şi 6 din anexa nr. 48 atestată prin H.G. nr. 973/09.09.2002, pentru atestarea domeniului public al comunei.

În plus hotărârea de guvern care a atestat regimul juridic al terenurilor-drumurilor nu a fost atacată, este în vigoare şi prin urmare regimul juridic al acestora nu putea fi schimbat prin certificatul contestat, proprietatea publică fiind inalienabilă, imprescriptibilă, insesizabilă.

Aşadar, împrejurarea că anexele care au însoţit certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei asupra suprafeţei de aproximativ 83360 mp nu au fost publicate în MO şi nici nu au fost făcute cunoscute, a determinat imposibilitatea reclamanţilor de a lua la cunoştiinţă de faptul că în anul 2010 s-a atestat dreptul de proprietate al pârâtei şi asupra bunurilor menţionate în Certificatul de atestatre a dreptului de proprietate contestat, atestate ca domeniu public prin H.G. nr. 973, încă din anul 2002.

Concluzionând, în opinia lor, argumentele reţinute de prima instanţă în vederea admiterii excepţiei inadmisibilităţii nu pot fi primite deoarece, în cauză, termenul de 6 luni, respectiv de un an nu se calculează de la data emiterii actului, cum în mod greşit a menţionat prima instanţă în decizia recurată .

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, în cuprinsul acestora nefiind invocate excepţii procesuale.

Intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA" a depus concluzii scrise.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peştişani, prin primar şi Primarul Comunei Peştişani - domnul A. este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA", constatând că recurenţii-reclamanţi au formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. şi au dezvoltat argumentele pentru care au apreciat că pronunţarea hotărârii recurate a fost dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, referindu-se în concret la dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii, prin capătul principal de cerere, au investit instanţa de contencios administrativ cu constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis în 23.02.2010 de către Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri, în beneficiul "Hidroelectrica SA" pentru suprafaţa de teren ocupată de două drumuri situate pe raza comunei Peştişani: DC 134 în lungime de 3,4 km şi lăţime de 6 m, şi respectiv DV 1, în lungime de 15 km şi lăţime de 4 m pe care se află construite 8 poduri, în suprafaţă aproximativă de 83.360 mp.

Prima instanţă, prin raportare la dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând că nu a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile.

Reclamanţii au formulat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, referindu-se în concret la dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a respinge recursul ca nefondat.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată, şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducerea acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă.

Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituţie distinctă, cu regim şi efecte proprii, fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ, iar neîndeplinirea sa este sancţionată cu respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

Recurenţii-reclamanţi pretind că se află în ipoteza terţilor vătămaţi de emiterea actului administrativ contestat şi că, în speţă, termenul de prescripţie în care poate fi introdusă plângerea prealabilă este de 6 luni care curge de la data luării la cunoştinţă de conţinutul actului administrativ.

Având în vedere actul administrativ contestat, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate, Înalta Curte reţine că dreptul de proprietate atribuit intimatei-pârâte Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA" în baza H.G. nr. 834/1991 a fost intabulat în favoarea acestei societăţi în CF sub nr. x şi y în anul 2016.

Prin urmare, înscrierea unui act administrativ cum este certificatul de atestare a dreptului de proprietate în registrul de carte funciară, cu respectarea formalităţilor impuse de regimul de publicitate imobiliară, asigură opozabilitatea erga omnes a acestui act administrativ, astfel încât de la momentul încheierii de înregistrare a dreptului de proprietate în carte funciară, reclamanţii sunt prezumaţi a fi avut cunoştinţă de existenţa acestuia.

Nu pot fi primite susţinerile recurenţilor potrivit cărora au luat cunoştiinţă de existenţa certificatul de atestare a dreptului de proprietate în luna octombrie 2019, iar de conţinutul actului numai după depunerea acestuia la dosarul cauzei, în faţa instanţei de fond.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că intabularea dreptului de proprietate în favoarea intimatei-pârâte s-a dispus în baza actului administrativ nr. x/23.02.2010 emis de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, precum şi în baza actului administrativ nr. 8163/21.11.2016 emis de Primăria Comunei Peştişani, astfel cum este expres menţionat în Încheierile Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 58003 şi 58002 din 08.12.2016 aflate la dosarul de fond.

În ceea ce priveşte adresa din 10.02.2020 prin care recurenta-reclamantă Comuna Peştişani a solicitat, în mod expres Ministerului Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului anularea parţială a certificatului ce face obiectul cauzei, Înalta Curte constată că a fost formulată ulterior introducerii acţiunii în instanţă (20.12.2019), cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar formularea tardivă a plângerii prealabile echivalează cu lipsa acesteia, sancţiunea fiind şi în această situaţie inadmisibilitatea acţiunii.

În contextul expus, câtă vreme nu s-au respectat dispoziţiile imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, nefiind parcursă procedura prealabilă obligatorie, Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală şi nu se impune a fi casată.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peştişani - prin Primar şi Primarul Comunei Peştişani - domnul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA".

Respinge recursul formulat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peştişani - prin Primar şi Primarul Comunei Peştişani - domnul A. împotriva Deciziei nr. 818 din 22 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.