Inheritance of special working conditions certificate via business transfer under Law 67/2006

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual.

1.1. Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 19.08.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, obligarea pârâtei să-i elibereze avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru locurile de muncă aflate în locaţiile Crişana-Banat Suplac, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 565 din 28 martie 2017, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.04.2017, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 181 din 9 octombrie 2017, Curtea a respins acţiunea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Sindicatul Naţional B., ca neîntemeiate.

1.3. Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanta A. S.R.L. şi intervenientul Sindicatul Naţional B..

Prin decizia civilă nr. 5415 din 22 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că instanţa nu a cercetat fondul cauzei prin prisma temeiului de drept invocat de reclamantă.

2. Hotărârea pronunţată în rejudecare după casare, în al doilea ciclu procesual.

Cauza a fost reînregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 16.03.2021, sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 68 din 20 aprilie 2021, Curtea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. şi intervenientul Sindicatul Naţional B. şi a obligat pârâta Inspecţia Muncii să-i elibere reclamantei avizul de încadrare (reînnoirea avizului) a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru locurile de muncă aflate în locaţiile Crişana-Banat Suplac.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, recurenta pârâtă Inspecţia Muncii a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, sau, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii, astfel cum a fost formulată, ca nefondată şi neîntemeiată, arătând în esenţă următoarele:

Soluţia instanţei de fond de admitere a acţiunii - soluţie recurată prin prezentul recurs, este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile, considerând, că intimata - reclamantă deţine un aviz de muncă în condiţii deosebite valabil la data de 31.12.2015.

Instanţa în mod eronat a considerat că, B. S.A. avea un Aviz emis în 2014 şi valabil până la data de 31.12.2015. Precizează că, avizul din 2014, respectiv Avizul nr. x/25.02.2014 era valabil până la data de 31.12.2014.

Reclamanta avea termen de solicitare a acordării avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, 30 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1173/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite (aviz obţinut sub egida B.), respectiv reclamanta trebuia să depună documentaţia potrivit prevederilor legale, până la data de 30.01.2015. Prin urmare despre acest termen este vorba că a fost depăşit (potrivit adresei Inspecţiei Muncii nr. x/17.08.2015 prin care s-a refuzat eliberarea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru reclamanta A.), şi nu un termen din anul 2007 când a intrat în vigoare H.G. nr. 246/2007. Or, reclamanta a solicitat Inspecţiei Muncii emiterea Avizului, de abia în 02.07.2015, deci cu jumătate de an întârziere.

Pentru reînnoirea avizului aferent anului 2015, nu B. trebuia să depună solicitarea pentru locurile respective, ci reclamanta, în calitate de angajator. Precizează că, neavând cunoştinţă de transferul de întreprindere intervenit încă din anul 2014, Inspecţia Muncii a reînnoit avizul nr. x/25.02.2014 deţinut de B., tot acestei societăţi care l-a solicitat de altfel, fără să mai aibă efectiv locurile de muncă respective, emiţând astfel Avizul nr. x/27.03.2015, valabil până la data de 31.12.2015 de care în mod eronat se prevalează reclamanta, precum şi instanţa de fond (după casarea cu trimitere). Prin urmare, reclamanta A. nu deţine un aviz valabil la data de 31.12.2015, pentru a-i putea permite solicitarea prelungirii acestuia în baza H.G. nr. 1014/2015.

Prin urmare, solicită instanţei să constate că solicitarea nr. 427/29.06.2015 a reclamantei A. S.R.L., şi înregistrată la Inspecţia Muncii sub nr. x/02.07.2015, nu a fost depusă în termenul legal pentru a se putea emite Avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pe numele angajatorului - reclamanta A..

Dacă instanţa de recurs, totuşi consideră că reclamanta A. S.R.L. îndeplinea condiţia deţinerii unui aviz valabil până la data de 31.12.2015, putând beneficia de posibilitatea reînnoirii avizului în raport de dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 1014/2015, solicită instanţei de judecată să constate că reclamanta nu a îndeplinit niciuna dintre condiţiile impuse de H.G. nr. 1014/2015, pentru a-i putea fi acordat noul aviz de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

În primul rând, reclamanta ar fi trebuit să se adreseze Inspecţiei Muncii. în baza H.G. nr. 1014/2015. fapt ce nu s-a întâmplat.

Cu privire la acest aspect, solicită instanţei de recurs să constate că, de asemenea, soluţia instanţei de fond (după casarea cu trimitere), este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile, considerând (în mod eronat) că solicitarea reclamantei de acordare a Avizului, cea din 02.07.2015 poate fi considerată ca fiind făcută în baza H.G. nr. 1014/2015 (publicat în Monitorul Oficial nr. 986 din 31 decembrie 2015. si intrată în vigoare la data de 01.01.2016).

În al doilea rând, solicitarea reclamantei ar fi trebuit să fie însoţită de anumite documente, expres menţionate la art. 2 din H.G. nr. 1014/2015. Or, nici solicitarea şi niciun alt document nu a fost depus de reclamanta A. la Inspecţia Muncii în vederea prelungirii avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1014/2015.

În al treilea rând, instanţa de fond, în mod eronat a interpretat prevederile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 - "angajatorii care nu au obţinut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se pot adresa direct instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii".

Prevederile H.G. nr. 1014/2015 nu instituie o alternativa în favoarea instanţei de judecată de a acorda avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Prin urmare, instanţa de judecată în mod eronat consideră că reclamanta poate sa obţină avizul, doar prin adresarea prezentei cereri direct şi/sau doar instanţei de judecată. Instanţa de judecată în mod eronat consideră că poate constata existenta condiţiilor deosebite la anumite locuri de muncă, în speţă la S.C. A. S.R.L. -Asset 1 Crişana Banat - Suplac, mai ales în baza unor documente valabile la un moment dat, cu mult înainte de data prezentei acţiuni.

Obiectul dedus judecăţii nu este constatarea existenţei condiţiilor deosebite la locurile de muncă precizate. O astfel de acţiune este inadmisibilă, raportat atât la obiectul cauzei, cât şi la argumentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 12/2016 privind examinarea şi admiterea recursului în interesul legii, având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi următoarele, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii pentru neîncadrare în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esenţă următoarele:

La data de 01.11.2014, intimata a preluat de la B. S.A., serviciile de suprafaţă din Zonă şi salariaţii necesari continuării activităţii din Zonă.

Efectul transferului de întreprindere constă în: pe de o parte, preluarea unora dintre activităţile desfăşurate de B. în Zona, iar pe de altă parte, subrogarea intimatei A. S.R.L. în drepturile şi obligaţiile predecesorului B. S.A. cu privire la serviciile de suprafaţă şi salariaţii necesari continuării acestor activităţi din Zonă.

În acest sens, relevante pentru înţelegerea conceptului de transfer de întreprindere sunt prevederile Legii nr. 67/2006 edictate în considerarea Directivei 2001/23/CE, care conferă protecţia drepturilor de care beneficiază salariaţii, prevăzute în contractele individuale de muncă şi în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni, potrivit legii.

Mai precis, odată transferate drepturile şi obligaţiile de la cedentul B. către intimată, (în baza Acordului), în mod evident, a operat şi (i) transferul drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor precum şi (ii) transferul tuturor actelor juridice de la cedent la cesionar.

Analizând Avizul nr. x/27.03.2015, rezultă că acesta a fost emis prin reînnoirea avizului nr. x/25.02.2014).

În speţa de faţă, (i) B. S.A. deţinea un aviz valabil până la data de 31.12.2015 pentru întreaga Zona şi (ii) prin preluarea unora dintre activităţile aferente Zonei, intimata A. S.R.L. a preluat şi beneficiază de aceleaşi drepturi recunoscute de Recurenta predecesorului intimatei (B.), beneficiind inclusiv de Aviz.

Refuzul nejustificat al recurentei de a considera valabil Avizul ca operând, prin subrogare, în beneficiul A. S.R.L., urmează a fi constatat ca fiind lipsit de fundament juridic şi probator.

Pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C. proc. civ. .

4.2. Intimatul-intervenient Sindicatul Naţional B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esenţă următoarele:

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, fiind rezultatul unei interpretări şi aplicări corecte a normelor de drept material incidente în prezenta cauză.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că societatea reclamantă a deţinut un aviz valabil până la data de 31.12.2015, dat fiind faptul că pârâta a avizat încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă din cadrul societăţii B. S.A., Asset-ul Crişana Banat-Suplacu.

Prin cererea de chemare în judecată, intimata - reclamantă a solicitat obligarea recurentei - pârâte la eliberarea unui aviz de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru locurile de muncă aflate în locaţiile Crişana - Banat Suplac. Or, la data formulării cererii, dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 pe care le-a avut în vedere, potrivit cărora Angajatorii care nu au obţinut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se pot adresa direct instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii, erau în vigoare.

Aşadar, pretenţiile intimatei - reclamante s-au întemeiat pe situaţia existentă ulterior intrării în vigoare a H.G. nr. 1014/2015, respectiv pe faptul că în urma refuzului emis de către recurenta - pârâtă la data de 12.07.2015, legiuitorul a prevăzut posibilitatea angajatorului de a se adresa direct instanţei de judecată într-o astfel de situaţie.

Apreciază că, instanţa de fond a reţinut în mod corect că îi este acordată deplina jurisdicţie de analiză în conformitate cu prevederile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 205 din C. proc. civ., art. 4 din H.G. nr. 1014/2015.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, a susţinerilor părţilor, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta pârâtă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la criticile din recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine că, recurenta nu a dezvoltat critici care să susţină acest motiv de casare.

Totuşi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în speţă au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină "expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei pârâte, cât şi pe cele ale intimatei reclamante, şi a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată, se reţine că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acestora, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta având posibilitatea de a evalua conţinutul concret al sentinţei, de a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, soluţia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinţei sub acest aspect.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Inspecţia Muncii sub nr. x/29.06.2015, dosar nr. x/2016 al Tribunalului Prahova, intimata reclamantă A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului în condiţii deosebite pentru zona Crişana Banat - Supaclu, pe numele acesteia.

Prin adresa nr. x din data de 17.08.2015, recurenta Inspecţia Muncii a respins cererea intimatei A. S.R.L. de emitere a Avizului motivat de depăşirea termenului legal de depunere a solicitării.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, la data de 01.11.2014, intimata A. S.R.L. a preluat de la B. S.A., serviciile de suprafaţă din Zonă şi salariaţii necesari continuării activităţii din Zonă.

Efectul transferului de întreprindere a constat pe de o parte, în preluarea unora dintre activităţile desfăşurate de B. în Zona, iar pe de altă parte, subrogarea intimatei A. S.R.L. în drepturile şi obligaţiile predecesorului B. S.A. cu privire la serviciile de suprafaţă şi salariaţii necesari continuării acestor activităţi din Zonă.

Se constată, totodată că, recurenta Inspecţia Muncii a emis la data de 27 martie 2015, Avizul nr. 63 pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite din cadrul unităţii S.C. B. S.A. Crişana Banat-Suplac, dosar nr. x/2016 al Tribunalului Prahova.

În raport de cele sus evocate, Înalta Curte de Casţie şi Justiţie reţine că, practic, dacă la data de 31.12.2015, intimata reclamantă A. S.R.L. nu avea un Aviz emis pe numele societăţii, nu putea solicita, în conformitate cu H.G. nr. 1014/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2016 reînnoirea avizului, întrucât, potrivit art. 1 din acest act normativ, doar cei care aveau emis aviz la data de 31.12.2015 puteau solicita reînnoirea.

În cauză prezintă relevanţă faptul că, aşa cum s-a reţinut mai sus, între S.C. B. - care deţinea aviz valabil până la data de 31 decembrie 2015- şi intimata reclamantă a operat un transfer de întreprindere, aşa încât în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestor, drepturile şi obligaţiile cedentului, decurgând din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 67/2006:

"(1) Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, potrivit legii".

Art. 6 din Legea nr. 67/2006 prevede:

"(1) Anterior datei transferului, cedentul are obligaţia notificării cesionarului cu privire la toate drepturile şi obligaţiile care urmează a fi transferate acestuia.

(2) Nerespectarea obligaţiei de notificare prevăzute la alin. (1) nu va afecta transferul acestor drepturi sau obligaţii către cesionar şi nici drepturile salariaţilor".

Motivele de recurs invocate de către recurentă confirmă, în realitate, că a reînnoit avizul x/25.02.2014 în considerarea îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru ca respectivele locuri de muncă să fie încadrate în categoria "locurilor de muncă în condiţii deosebite". În cazul în care respectivele locuri de muncă nu ar fi fost încadrate în categoria aceasta, recurenta nu ar mai fi dispus reînnoirea Avizului nr. x/25.02.2014 şi eliberarea Avizului nr. x/27.03.2015.

În mod neîntemeiat, recurenta fundamentează argumentaţia pe necunoaşterea transferului de întreprindere intervenit între B. şi intimata A. S.R.L., câtă vreme, la data depunerii cererii nr. x/29.06.2015, intimata a învederat în mod clar faptul că aceasta a preluat începând cu data de 01.11.2014 serviciile de suprafaţă din sectorul de extracţie al B. din Asset 1 Crişana Banat de la B..

Critica referitoare la netransmiterea documentelor obligatorii în vederea eliberării avizului de încadrare este neîntemeiată, ţinând cont de faptul că în cuprinsul solicitării adresate recurentei pârâte, intimata a ataşat o listă cu toate documentele obligatorii, aspect ce reiese din anexele ce se regăsesc la dosarul cauzei.

În raport de dispoziţiile legale sus menţionate şi de cele analizate anterior, reiese că, solicitarea intimatei reclamante viza doar re-emiterea avizului, valabil până la 31 decembrie 2015, dar pe numele său, astfel că, respingerea acestei solicitări ca tardivă s-a făcut în mod greşit.

Aşadar, întrucât intimata reclamantă A. S.R.L. nu solicita emiterea unui aviz, ci doar schimbarea numelui titularului avizului deja emis, ca urmare a transferului de întreprindere, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, respingerea cererii ca fiind tardiv formulată este nelegală.

Astfel, intimata reclamantă a fost pusă în imposibilitatea de a depune cererea pentru reînnoirea avizului, pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1014/2015 din 30 decembrie 2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, "începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre".

Ca urmare, prin refuzul de a schimba titularul avizului nr. x/27.03.2015 pe numele intimatei reclamante, acesteia i s-a produs o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin obligarea recurentei pârâte la emiterea avizului pe numele acesteia.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Inspecţia Muncii împotriva sentinţei nr. 68 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.