Validity of public domain attestation of a water reservoir and expropriation requirements under Law No. 213/1998

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta S.C. Romgaz S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii anularea în parte a HGR nr. 913/2009, poziţia 220 din Anexa 1. în ceea ce priveşte evidenţierea în domeniul public al Comunei Râciu a obiectivului "rezervor captare apă 220 mc amplasat în satul Ulieş.

Prin sentinţa civilă nr. 90 din 4 octombrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, excepţie invocată de pârâţii UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu prin întâmpinare.

S-a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii administrative prealabile, excepţie invocată de pârâţii UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu prin întâmpinare.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâţii UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu prin întâmpinare.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu, invocată de pârâţii UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu prin întâmpinare.

S-au respins excepţiile lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii, invocate de pârâţii UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu, respectiv Guvernul României prin întâmpinare.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNGN ROMGAZ S.A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu.

A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei UAT Comuna Râciu a sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial.

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs principal reclamanta S.N.G.N. Romgaz S.A. - Sucursala Târgu-Mureş şi recurs incident recurentele - pârâte UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Asupra recursurilor declarate în cauză şi asupra excepţiilor invocate de pârâţi, Curtea constată următoarele.

Recursul principal declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente de către prima instanţă în ceea ce priveşte analiza asupra legalităţii H.G. nr. 913/2009.

În cadrul acestui motiv de recurs se invocă mai multe aspecte de nelegalitate ale sentinţei atacate prin care pe soluţia de respingere dispusă pe fond a fost menţinută ca legală H.G. nr. 913/2009 poz. 220 din Anexa 1, ca interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.

Primul aspect de nelegalitate priveşte aplicarea unor texte de lege străine situaţiei de fapt în condiţiile în care nu s-a verificat validitatea operaţiunii de atestare a rezervorului ca fiind în domeniul public al Comunei Râciu, nefiind suficientă utilizarea rezervorului, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

Un alt aspect de nelegalitate priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 în condiţiile în care reclamanta a probat că deţine în evidenţele sale mijlocul fix, dat în folosinţă la 1.12.1967.

Al treilea aspect de nelegalitate priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 în condiţiile în care rezervorul în litigiu care era în patrimoniul reclamantei a fost atestat ca nelegal ca aparţinând domeniului public, fără plată, fără a se urma procedura exproprierii.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi anularea în parte a H.G. nr. 913/2009 poz. 220 din Anexa 1.

Faţă de recursul principal s-au formulat întâmpinări de către intimatul-pârât Guvernul României şi intimatele-reclamante cu recurs incident UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu.

Intimatul - pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă ca nefondat.

Intimatele-recurente au invocat pe recursul principal excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei în calitatea sa de Sucursală a societăţii mamă în raport de dispoziţiile art. 56 C. proc. civ. şi pe fond au solicitat respingerea recursului principal ca nefondat.

S-a formulat de recurenta-reclamantă răspuns la întâmpinare.

Recursul incident declarat de recurentele-pârâte UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu a fost înregistrat la data de 22.02.2022 în raport de aceasta invocându-se de reclamantă excepţia tardivităţii formulării recursului incident.

Pe calea recursului incident întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se critică ca nelegală în parte sentinţa atacată în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor în principal a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi în subsidiar a celorlalte excepţii invocate şi respinse prin sentinţa atacată, respectiv excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes.

Faţă de modalitatea de soluţionare a excepţiilor invocate prin întâmpinare şi respinse de prima instanţă se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului incident şi casarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiilor invocate în faţa primei instanţei.

Faţă de recursul incident reclamanta-recurentă a invocat excepţia tardivităţii şi a lipsei de interes.

În şedinţa publică din 14.06.2022 s-a depus un act în combaterea tardivităţii recursului incident.

În şedinţă Curtea a acordat cuvântul părţilor asupra excepţiilor invocate cu privire la ambele recursuri declarate în cauză.

Pentru următoarele motive, Curtea va respinge excepţiile invocate cu privire la ambele recursuri.

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosiţă invocată de recurentele-pârâte pe recursul principal este nefondată recurenta-reclamantă având capacitate procesuală şi calitate de a formula acţiunea şi respectiv calea de atac, în raport de soluţie, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În raport de obiectul cauzei, care vizează un litigiu întemeiat pe dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acţiunea şi respectiv calea de atac poate fi formulată valabil şi de o sucursală a societăţii mamă, fără a avea importanţă juridică că avea sucursală, are sau nu personalitate juridică, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 56 alin. 2 C. proc. civ.

În cauză acţiunea în anulare a fost formulată de reclamantă ca persoană pretins vătămată prin actul administrativ emis de pârâtul - intimat Guvernul României în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei de interes invocate de reclamantă cu privire la recursul incident sunt nefondate.

Prin înscrisul depus în şedinţa publică din 14.06.2022 s-a probat faptul că recursul incident a fost depus în termen odată cu întâmpinarea, prin poştă la data de 23.01.2020, cu respectarea dispoziţiilor art. 474 alin. 1 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte interesul acesta subzistă deoarece prin sentinţa recurată au respinse excepţiile invocate prin întâmpinare. Iar prin recursul incident partea justifică interesul în sensul modificării şi soluţionarea cauzei în raport de excepţiile de fond invocate în faţa primei instanţe.

În raport de aceste motive, Curtea va respinge excepţiile invocate de ambele părţi urmând a fi analizate pe fond recursurile declarate în cauză.

Curtea analizând recursul principal declarat de recurenta-reclamantă şi recursul incident declarat de recurenţii-pârâţi le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de casare invocat respectiv interpretarea şi aplicarea normelor de drept material incidente de către instanţa de fond în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor şi respingerea acţiunii.

Recursul principal formulat de recurenta-reclamantă este nefondat, sentinţa atacată, prin care pe fond s-a respins cererea reclamantei de anulare parţială a H.G. nr. 913/2009 pentru modificarea anexei nr. 71 la H.G. nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al Judeţului Mureş poz. 220 din Anexa 1, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii.

În esenţă instanţa de fond a respins acţiunea pe considerentul că reclamanta nu a probat dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu - rezervor beton, fişa mijlocului fix nefiind de natură a infirma legala atestare a acestuia în domeniul public al autorităţilor locale - recurentele-pârâte pe recurs incident.

În cauză nu pot fi reţinute aspectele de nelegalitate care privesc dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, iar dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 nu sunt incidente în cauză în analiza legalităţii hotărârii de guvern contestate.

Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 213/1998 în raport de situaţia juridică a terenului pe care se află amplasat rezervorul de apă, teren care face parte din domeniul public - reţea stradală.

Nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilorart. 8 din Legea nr. 213/1998 deoarece rezervorul face parte din domeniul public al UAT Comuna Râciu pentru două motive primul vizează amplasarea pe un teren proprietate publică şi al doilea punct de vedere al destinaţiei - utilitatea publică a acestui rezervor de captare apă 200 mc care face parte din sistemul public de alimentare cu apă al Comunei Râciu.

Iar bunul în litigiu a fost atestat în domeniul public al Judeţului Mureş prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Râciu nr. 24/2008, hotărâre necontestată în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 în privinţa legalităţii emiterii H.G. nr. 913/2009.

În condiţiile în care reclamanta-recurentă num a probat dreptul său de proprietate pretins asupra bunului în litigiu iar atestarea acestuia la domeniul public a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998, soluţia de respingere a acţiunii în anulare este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă as dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 incidentă în raport de obiect.

Recursul incident declarat de recurentele-pârâte autoritate locală priveşte modul pretins nelegal de soluţionare a excepţiilor invocate, excepţii respinse de prima instanţă prin sentinţa atacată.

Analizând recursul incident, pe fond în raport de motivul de casare invocat, dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1,2, 7(1) şi (3) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind existenţa (inclusiv) formularea în termen a acţiunii şi îndeplinirea procedurii prealabile Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a respins excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii cererii în raport de tardivitatea sau inexistenţa procedurii prealabile, excepţii invocate de recurentele-pârâte - autorităţii locale.

În cauză acţiunea în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a reclamantei a fost formulată în calitate de terţ pretins vătămat prin actul administrativ cu caracter individual adresat altui obiect de drept.

În cauză, au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. 3 şi art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 de către reclamantă în condiţiile în care nu s-a probat o altă dată certă la care reclamanta în calitate de terţ să fi luat la cunoştinţă de anexa H.G. nr. 913/2009 poz. 220 în care este menţionat bunul în litigiu - rezervor captare apă 220 mc amplasat în Satul Vlieş ca aparţinând domeniului public al Comunei Râciu.

În consecinţă, în raport de data îregistrării plângerii prealabile 5.03.2019, acţiunea întregistrată la data de 27.05.2015 este admisibilă şi formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În raport de obiect plângerea prealabilă a fost formulată numai în raport de emitent - Guvernul României neexistând obligaţia formulării plângerii prealabile şi în contradictoriu cu autorităţile locale.

În cauză nu a fost contestată hotărârea Consiliului local care a stat la baza emiterii hotărârii de guvern contestate.

Excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei au fost respinse corect de prima instanţă cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1,2 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

În cauză reclamanta a formulat acţiune în raport de dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 invocând în calitate de terţ o pretinsă vătămare a dreptului său de proprietate prin atestarea în domeniul public a rezervorului în litigiu.

Sub aspectul interesului şi a calităţii procesuale active reclamanta a depus o fişă de inventar a bunului în litigiu, verificarea dreptului de proprietate pretins vătămat reprezentând o problemă de fond.

În mod corect prima instanţă a verificat existenţa interesului legitim prevăzut invocat astfel cum este definit prin dispoziţiile art. 2 alin. 12 lit. p) din Legea nr. 554/2004 şi a respins excepţiile invocate cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză atât recursul principal cât şi recursul incident menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

În baza art. 453 alin. 2 C. proc. civ. va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocată de recurentele - pârâte UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu.

Respinge recursul principal declarat de recurenta-reclamantă S.N.G.N. Romgaz S.A. - Sucursala Târgu-Mureş împotriva sentinţei nr. 90 din 4 octombrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge excepţia tardivităţii şi a lipsei de interes cu privire la recursul incident.

Respinge recursul incident formulat de recurentele - pârâte UAT Comuna Râciu şi Consiliul Local al Comunei Râciu împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondat.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată avansate în recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.