Recursul declarat nul pentru lipsa motivelor de casare în litigiul privind obligativitatea Ministerului Transporturilor de a răspunde la o cerere informativă

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, a solicitat obligarea acestuia de a răspunde la cererea depusă de acesta sub nr. x din 18 aprilie 2019, adresată Direcţiei de Sănătate Publică Prahova şi redirecţionată către pârâtul Ministerul Transporturilor şi la care nu a primit niciun răspuns, în sensul de a se arăta dacă Spitalul CF Ploieşti îndeplineşte condiţiile necesare pentru a face operaţii şi dacă secţia de Terapie intensivă corespunde cerinţelor actuale, susţinând că pârâtul este instituţie publică a statului şi are obligaţia de a răspunde în termen legal la cererile petiţionarului.

Prin sentinţa nr. 331 din 21.01.2020, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Ploieşti, invocată de din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect obligaţie de a face, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2020, la data de 12 martie 2020.

Prin încheierea din data de 19 mai 2020, instanţa a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a timbra acţiunea cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, potrivit art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea nulităţii cererii, pentru netimbrare.

Prin încheierea din data de 24 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Ploieşti, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare privind modul de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, formulată de reclamantul A..

La termenul de judecată din data de 30 iunie 2020, instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru netimbrare, având în vedere că, deşi i s-a pus in vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, prevăzută de art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării ca netimbrată a cererii de chemare în judecată, reclamantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie, şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 60 din 30 iunie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, ca netimbrată, invocată din oficiu şi s-a anulat cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca netimbrată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 60 din 30 iunie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamant neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speţă, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 60 din 30 iunie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.