Supplementary funding request filed after statutory appeal period; admissibility of post-decision administrative challenges and adequacy of lower court reasoning

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul - Ministerul Cercetării si Inovării - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, constatarea refuzului nejustificat al pârâtei Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare de a soluţiona cererea reclamantei nr. 6572/15.12.2017 şi de a efectua operaţiunea administrativă de reluare a procedurii evaluării - etapa Actualizare a cererii de finanţare conform cap. 2.5.4.8, finalizarea Anexei 14 si includerea proiectului reclamantei pe Lista proiectelor propuse spre finanţare - Anexa 16 pentru intrarea în procedura de contractare prevăzută în Procedurile operaţionale de contractare -POC 2014-2020 şi obligarea pârâtei să reia procedura evaluării - etapa Actualizare a cererii de finanţare conform cap. 2.5.4.8, finalizarea Anexei 14 si includerea proiectului reclamantei pe Lista proiectelor propuse spre finanţare - Anexa 16 pentru intrarea în procedura de contractare prevăzută în Procedurile operaţionale de contractare - POC 2014-2020, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a Ministerului Cercetării şi Inovării aprobat prin Ordinul nr. 2/30.01.2017 şi modificat prin Ordinul nr. 218/24.04.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5174 din 10 decembrie 2018, a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării-Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare şi a obligat pârâtul să răspundă cererii reclamantei înregistrată la acesta sub nr. x/15.12.2017, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a fost invocată excepţia inadmisibilităţii cererii, având în vedere faptul că actele administrative emise în cadrul derulării Programului Operaţional Competitivitate sunt supuse prevederilor Ghidului Solicitantului Unic, iar în baza acestor prevederi, intimatul era obligat să respecte procedurile administrative şi de contestare a actelor emise în această procedură, precum şi faptul că era ţinut de termenele procedurale prevăzute de acelaşi Ghid.

Astfel, se susţine că a arătat instanţei de fond faptul că aşa zisele erori procedurale constatate de către intimat şi invocate în cadrul adresei nr. x/15.12.2017 privesc în fapt tot procedurile derulate cu privire la actualizarea cererii de finanţare, în măsura în care s-ar fi produs într-adevăr o eroare procedurală, acesta era anterioară, sau cel mult concomitentă emiterii Notificării respingerii la contractare a proiectului reclamantului, şi prin urmare anterioară formulării de către intimată a contestaţiei împotriva deciziei de respingere.

Astfel, semnalarea acestei "erori" de către intimat trebuia să se facă de către acesta în cadrul contestaţiei formulate împotriva deciziei de respingere la contractare, în termenul legal de 30 de zile lucrătoare de la data respingerii cererii de finanţare, conform ghidului.

Însă, intimatul a formulat aceasta cerere de reluare a procedurii de verificare prin care invocă această "eroare procedurală" la mai mult de 2 luni şi jumătate de la data emiterii şi comunicării deciziei de respingere a cererii de finanţare, şi mai mult de atât, la o săptămână după primirea decizie de respingere a contestaţiei formulate de către aceasta.

O nouă "contestare" a derulării procedurii în etapa administrativă, după primirea răspunsului la prima contestaţie şi după termenul legal este inadmisibilă, acesta fiind şi motivul pentru care nu a mai fost analizată în această etapă.

Chiar dacă în cuprinsul celei de-a doua cereri sunt invocate alte motive, acestea puteau fi invocate şi cu prilejul primei contestaţii privind aspecte anterioare formulării acesteia.

În opinia recurentului, situaţia în care s-ar accepta formularea şi a altor sesizări, solicitări/contestaţii, după termenul legal de formulare a acestora şi ulterior soluţionării celor formulate în termenul legal, s-ar ajunge la situaţia în care etapele procedurale ar fi prelungite la nesfârşit şi ar fi împiedicată derularea în bune condiţii a întregii procedurii.

De altfel, formularea acestei noi solicitări este şi inadmisibilă în raport de faptul că se încheiase etapa administrativă prin emiterea deciziei de respingere a contestaţiei.

Nu se poate vorbi de un refuz nejustificat la solicitarea reclamantului din 15.12.2017 în condiţiile în care a avut posibilitatea legală să formuleze aceste apărări, sau orice alte apărări sau contestaţii în termenul legal de 30 de zile lucrătoare, cale legală de care a şi uzat şi i s-a răspuns în termenul legal.

De asemenea, nu exista temei legal pentru o eventuală reluare a procedurii de evaluare atât timp cât nu există niciun viciu de procedură cu privire la această etapă. Şi chiar dacă s-ar relua, s-ar ajunge în acelaşi punct, respectiv respingerea cererii de finanţare ca urmare a încadrării în categoria "firme aflate în dificultate".

Instanţa de fond, în soluţionarea acestei excepţii exclude total dispoziţiile Ghidului solicitantului şi procedurii de evaluare a proiectelor în care sunt prevăzute etapele administrative de contestare a rezultatului evaluării, precum şi a etapelor ulterioare, şi în baza Legii nr. 554/2004 consideră că cererea intimatului care se consideră vătămat într-un drept al său prin nesoluţionarea cererii sale de către autoritatea publică, în termenul prevăzut de lege, este admisibilă.

Această soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii de către instanţa de fond, bazată pe legea nr. 554/2004 este nelegală.

Instanţa de fond ignoră total în soluţionarea acestei excepţii faptul că în prezenta speţă avem o procedură administrativă guvernată de dispoziţiile speciale ale Ghidului Solicitantului, care prevăd proceduri şi termene speciale.

Cu atât mai mult, în această situaţie în care se încheiase etapa administrativă a contestării notificării privind respingerea la contractare a proiectului cu numărul de înregistrare electronică x, acceptarea altor sesizări, solicitări/contestaţii, după termenul legal de formulare a acestora şi ulterior soluţionării celor formulate în termenul legal, s-ar ajunge la situaţia în care etapele procedurale ar fi prelungite la nesfârşit şi ar fi împiedicată derularea în bune condiţii a întregii procedurii.

Recurentul precizează că deşi a formulat şi în faţa instanţei de fond aceste apărări, aceasta a ignorat total prevederile Ghidului Solicitantului făcându-se aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte obligarea sa să răspundă cererii înregistrată sub nr. x/15.12.2017, recurentul arată că instanţa de fond nu a avut în vedere finalitatea urmărită de reclamant, respectiv aceea de a se relua procedura evaluării şi de a se include proiectul pe Lista proiectelor propuse spre finanţare.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că intimata-reclamantă este titulara cererii de finanţare privind proiectul cu numărul x având titlul: "Centru de Cercetare-Dezvoltare Medical în Oncologie si Neurologie".

Ca urmare a evaluării propunerii de proiect s-a acordat un punctaj total de 78 de puncte din totalul posibil de 100 de puncte, şi a fost trecut conform procedurii pe lista de rezervă conform raportului de selecţie finală competiţia POC-A. 1 -A. 1.1.1 -A-2015, secţiune A, tip proiect: investiţii pentru departamentele de CD ale întreprinderilor, respectiv în anexa la Decizia nr. 9070/07.03.2016.

În urma suplimentării fondurilor, proiectul intimatei-reclamante a fost selectat pentru finanţare, motiv pentru care i-a fost comunicată Scrisoarea pentru actualizarea cererii de finanţare (adresa nr. x/04.09.2017).

Având în vedere faptul că de la data finalizării evaluării, selectării şi până când proiectul a fost trecut pe lista de rezerve au trecut 2 ani de zile şi, în urma aprobării metodologiei de verificare a încadrării în categoria de "întreprindere în dificultate", astfel cum această categorie este definită în Normele Uniunii Europene privind ajutoarele de stat, aplicabilă pentru proiectele finanţate din Fondurile ESI, intimata avea obligaţia ca în etapa de actualizare a cererii de finanţare să depună Declaraţie pe proprie răspundere cu privire la faptul că societatea nu se încadrează în categoria "întreprindere în dificultate" şi nu se află în procedură de insolvenţă, aceasta constituind anexa la cererea de finanţare ca parte a Declaraţiei de eligibilitate.

Conform aceleiaşi metodologii, la evaluarea cererii de finanţare (astfel cum era ea actualizată), urma să se verifice existenţa acestei declaraţii, precum şi corectitudinea acesteia prin aplicarea metodologiei de calcul, în funcţie de tipul de întreprindere, având în vedere datele cuprinse în Situaţiile financiare anuale care au fost anexate, în speţa de faţă, adresei de înaintare înregistrată sub nr. x.620/11.09.2017.

Urmare analizării documentelor depuse de către intimata-reclamantă, DGOIC a constatat faptul că acesta se încadrează în categoria firme aflate în dificultate întrucât existau pierderi de capital în valoare mai mare decât jumătate din capitalul subscris şi prin urmare nu erau îndeplinite condiţiile de eligibilitate.

Această concluzie, precum şi faptul că a fost respinsă contractarea proiectului cu numărul de înregistrare electronică x a fost comunicată intimatei-reclamante prin adresa din 21.09.2017.

Împotriva acestei adrese intimata-reclamantă a formulat contestaţie, înregistrată la MCID-DGOIC sub nr. x din 03.10.2017.

Prin Decizia privind soluţionarea contestaţiei formulată şi înregistrată la DGOIC sub nr. 06.12.2017 şi comunicată intimatei în data de 7 decembrie 2017, Autoritatea de Management a respins contestaţia ca neîntemeiată şi a dispus menţinerea prevederilor cuprinse în notificarea privind rezultatul verificării conformităţii administrative şi a eligibilităţii (...) cu numărul x/21.09.2017.

Intimata-reclamantă formulează o nouă solicitare pe cale administrativă adresată recurentului-pârât, solicitare înregistrată sub nr. x/15.12.2017.

Prin întâmpinare, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, având în vedere faptul că actele administrative emise în cadrul derulării Programului Operaţional Competitivitate sunt supuse prevederilor Ghidului Solicitantului Unic.

Recurentul a precizat că aşa zisele erori procedurale constatate de către intimată şi invocate în cadrul adresei nr. x/15.12.2017 privesc, în fapt, tot procedurile derulate cu privire la actualizarea cererii de finanţare.

Astfel, s-a apreciat că semnalarea acestei "erori" de către intimata-reclamantă trebuia să se facă de către acesta în cadrul contestaţiei formulate împotriva deciziei de respingere la contractare, în termenul legal de 30 de zile lucrătoare de la data respingerii cererii de finanţare, conform ghidului.

Recurentul a mai susţinut că o nouă "contestare" a derulării procedurii în etapa administrativa, după primirea răspunsului la prima contestaţie şi după termenul legal este inadmisibilă, acesta fiind şi motivul pentru care nu a mai fost analizată în această etapă.

De asemenea, recurentul a mai susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere finalitatea urmărită de către reclamant şi mai ales inutilitatea demersului având în vedere soluţia la care se ajungea şi în cazul în care se relua procedura de evaluare, respectiv respingerea cererii de finanţare având în vedere faptul că societatea se încadra în categoria firmelor aflate în dificultate.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a analizat şi nu a răspuns criticilor şi apărărilor formulate în cauză, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menţionat.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanţa superioară, a atribuţiilor de control judiciar, de legalitate şi temeinicie.

În practica instanţei supreme (de ex., Decizia nr. 4362/17 oct. 2018, S. a II-a civ., Dec. 1025/15 mai 2019, S. a II-a civ. etc.) dar şi în doctrina de specialitate (de ex. "Drept procesual civil-ediţia a 5-a revizuită şi adăugită", G.Boroi, M.Stancu, p.673, editura Hamangiu, 2020), s-a arătat frecvent faptul că motivarea soluţiei, cea mai întinsă parte a unei hotărâri judecătoreşti, trebuie să fie precisă şi necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, presupunând răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor şi raţionamentelor juridice, a principiilor şi a regulilor de drept substanţial şi procedural.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, iar realitatea acestui demers şi efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri.

Este unanim admis că, atâta timp cât motivarea unei hotărâri judecătoreşti ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, dacă, în considerente, instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, nu analizează argumentele importante şi nu justifică înlăturarea apărărilor esenţiale care susţin opinia contrară, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală; o astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloace de apărare, această garanţie fiind esenţială întrucât permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate, şi deci, că judecătorul a ţinut cont de ele.

Pe de altă parte, această obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudenţa CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state.

De altfel, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, pentru a constitui o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care este posibilă exercitarea controlului judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde doar o înşiruire de evenimente, fără argumentele care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, împrejurările de fapt şi de drept esenţiale nefiind lămurite.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a respins, în rest, acţiunea fără a prezenta vreun argument personal în considerarea căruia şi-a fi format convingerea, şi nu a arătat niciun un motiv pentru care au fost înlăturate apărările formulate în cauză.

Circumstanţiind aspectele teoretice la speţa dedusă judecăţii, se constată că judecătorul fondului nu a făcut o analiză amplă a susţinerilor ambelor părţi şi nu a răspuns argumentelor acestora, ceea ce face ca hotărârea pronunţată să fie susceptibilă de casare.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situaţiei de fapt, nesocotind astfel dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor.

Procedând astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care o va casa şi, pe cale de consecinţă, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza toate susţinerile, argumentele şi apărările părţilor, urmând a se analiza şi aspectele de fond invocate în susţinerea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, faţă de soluţia casării cu trimitere.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva sentinţei civile nr. 5174 din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2022.