Limits of annulment appeal: Nullity of cassation appeal precludes examination of unaddressed grounds

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2016, reclamantul Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile, în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 29.03.2016 prin care s-a stabilit aplicarea unei corecţii financiare în valoare de 5500 RON fără T.V.A., şi a Deciziei nr. 189/2016, cu numărul de înregistrare DGMIFN 3662, emisă la data de 01.06.2016 pentru soluţionarea contestaţiei şi, în subsidiar, reducerea corecţiei financiare aplicate pentru neregula săvârşită, de la 25% la 5%.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1256 din 7 aprilie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Imigrări, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile, a anulat Decizia nr. 189/2016 înregistrată la DGMIFN cu nr. 36.621/01.06.2016 şi Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.03.2016 emise de MFE-DGMIFN, privind Contractul de servicii nr. x/03.09.3014.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 980 din data de 20 februarie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nulitatea recursului formulat de Ministerul Finanţelor Publice în numele Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinţei nr. 1256 din 7 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva decizii pronunţate în recurs Ministerul Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene) a formulat contestaţie în anulare, calea extraordinară de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a arătat că instanţa de control judiciar nu a analizat motivul de recurs invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi argumentele prezentate în susţinerea nelegalităţii sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Astfel, s-a reţinut, în mod nelegal, că recurentul nu ar fi indicat vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deşi în cuprinsul memoriului de recurs au fost invocate aplicarea eronată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi a H.G. nr. 875/2011 şi aspecte referitoare la existenţa prejudiciului şi, implicit a deficienţelor sentinţei atacate, fiind făcute şi trimiteri la actele administrative atacate, cauze soluţionate de C.J.U.E. sau practica judiciară a Î.C.C.J.

Întrucât soluţia de anulare a recursului promovat este rezultatul omisiunii de a cerceta motivul de casare invocat, devin incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul solicitând anularea deciziei contestate, rejudecarea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi respingerea acţiunii formulate de Inspectoratul General pentru Imigrări.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea ca nefondată a căii extraordinare de atac.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când … instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. invocate în prezenta cauză au ca situaţie premisă neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare, astfel cum acestea sunt reglementate în cuprinsul art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Prin prezenta contestaţie în anuare, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs formulat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând, în mod nelegal, nulitatea recursului.

Înalta Curte constată, însă, că ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este aceea în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Or, prin decizia atacată cu contestaţie în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul, soluţionând cauza în temeiul unei excepţii, împrejurare faţă de care nu s-a mai putut proceda la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

Astfel, argumentele contestatorului nu se încadrează în motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., susţinerile contestatorului nevizând în realitate omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra vreunuia dintre motivele de casare invocate, ci vizează însăşi raţionamentul prin care instanţa de recurs a apreciat că partea nu a formulat critici care să poată fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce nu poate reprezenta un motiv de contestaţie în anulare.

În contextul celor anterior expuse, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestator s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare neputând avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene) împotriva deciziei nr. 980 din data de 20 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.