Nullity of cassation appeal for failure to substantiate material law violation claims

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.12.2019, reclamanţii A., B., C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziilor F.G.A. nr. 21612/18.11.2019, nr. 21648/18.11.2019 şi nr. 21649/18.11.2019, urmată de obligarea pârâtului la plata creanţelor deţinute conform hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele penale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 323 din 29 mai 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de plată şi a apreciat greşit asupra momentului la care a încetat cauza care a împiedicat formularea cererii de plată.

De asemenea, în opinia recurenţilor, cele două accidente rutiere care au condus la decesul a doi membri ai familiei au produs un dezechilibru major, o puternică suferinţă, ce i-a împiedicat să formuleze cererea de plată, iar această împiedicare nu a încetat nici la acest moment.

Faţă de situaţia concretă a reclamanţilor, instanţa de fond a expus doar textele de lege relevante în materie, fără a face o analiză în concret a acesteia.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, arătându-se că deşi au indicat în cuprinsul recursului temeiul de nelegalitate ca fiind art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au reluat aspecte menţionate în cadrul contestaţiei formulate şi nu au criticat aplicarea greşită a normelor de drept material.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanţii îşi întemeiază cererea, susţinerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurenţi, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză, desi reclamanţii au încadrat recursul în cazul de casare anterior menţionat, memoriul de recurs nu conţine indicarea normelor de drept material încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă şi nici argumente referitoare la sentinţa atacată, respectiv critici efective la adresa soluţiei instanţei şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Mai mult decât atât, se observă că susţinerile recurenţilor reprezintă, în mare parte, reluarea conţinutului cererii de chemare în judecată şi prezentarea motivelor de fapt care, în opinia acestora, trebuiau să determine admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de plată.

Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, iar atât timp cât reclamanţii au omis să prezinte critici concrete la adresa sentinţei instanţei de fond, atunci condiţia motivării recursului nu este îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, constatând că reclamanţii nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi va constata nul recursul declarat de aceştia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Constată nul recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 323 din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.