Fishing license allocation and private property rights over state-managed kilowatt capacity quotas under EU Regulation 1380/2013

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 03.01.2019, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură:

- obligarea pârâtului la emiterea şi eliberarea avizului favorabil necesar înscrierii în Registrul Autorităţii Navale Române a ambarcaţiunii de tip pescuit având nr. de identificare 4331, cu putere motor de 73,53 kw ca urmare a modificării licenţei iniţiale de pescuit nr. CT016 din data de 26.01.2017 pentru B., putere totală a motoarelor principale de 331 kw, în sensul emiterii şi eliberării unei noi licenţe de pescuit pentru o ambarcaţiune de tip pescuit cu putere motor de 73,53 kw;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 06.05.2019 reclamanta societatea A. S.R.L., în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a formulat cerere de majorare a cuantumului obiectului cererii principale, în sensul că solicită şi prejudiciul reprezentând profitul nerealizat pentru perioada 2015 - 2017.

Prin precizările depuse la dosar în data de 12.09.2019, reclamanta societatea A. S.R.L. a învederat că cererea de majorare a cuantumului obiectului cererii priveşte: - în principal, obligarea pârâtei la emiterea şi eliberarea unei licenţe de pescuit pentru ambarcaţiune de tip pescuit cu putere motor cu o capacitate de 80,94 kw., - în subsidiar, în măsura în care se consideră din probele administrate la dosarul cauzei faptul că obligarea la emiterea şi eliberarea unei licenţe de pescuit pe ambarcaţiune de tip pescuit cu putere motor de 80,94 kw este nelegală, solicită obligarea pârâtei la eliberarea unei noi licenţe de pescuit pentru o ambarcaţiune de tip pescuit cu putere motor de 73,53 kw.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 39 din 30 martie 2020 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite acţiunea modificată în parte promovată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, având ca obiect obligaţia de a face.

Obligă pârâta la emiterea şi eliberarea avizului favorabil necesar înscrierii în Registrul A.N.R. a ambarcaţiunii de tip pescuit nr. de identificare 4831, cu putere motor 73,53 Kw în vederea emiterii licenţei de pescuit pentru această ambarcaţiune.

Obligă pârâta la plata sumei de 64.545 RON actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, constând în daune materiale suferite ca urmare a refuzului de a emite avizul solicitat.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.050 RON către reclamantă (1.000 RON onorariu expert, 50 RON taxă de timbru şi 1.000 RON onorariu avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.)."

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta A. S.R.L. cât şi pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, ambele criticând-o pentru nelegalitate.

3.1. S.C. A. S.R.L. critică sentinţa numai sub aspectul cuntumului prejudiciului (daunele materiale) retinute de instanţa de judecată, precum si a onorariului de avocat care a fost achitat în faza procesuală a fondului cauzei.

Prin sentinţa civilă recurată instanţa de fond a apreciat faptul că prejudiciul real suferit ca urmare a neemiterii avizului se poate raporta numai la activitatea de pescuit ce nu a putut fi desfăşurată cu ambarcaţiunea ce face obiectul avizului, astfel încât a împărţit prejudiciul la 5 ambarcaţiuni, obligând pârâta la plata sumei de 64.545 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

B., având puterea motorului de 331 kw, a fost vândută după cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare la data de 18.05.2018, fără licenţă de pescuit.

Societatea recurentă a păstrat licenţa de pescuit şi a urmat procedurile legale pentru modificarea licenţei prin înlocuirea acesteia (TOMIS 1) cu alte 5 ambarcaţiuni (pentru 4 ambarcaţiuni a obţinut documentele necesare, iar a 5-a ambarcaţiune este cea din prezenta acţiune) în Registrul Flotei ANPA şi obţinerea licenţelor de pescuit aferente acestora.

Avizele precum şi licenţele aferente celor 4 ambarcaţiuni care, de fapt înlocuiau parţial (era o legătură de trecere pentru a nu pierde numărul de kw ce ii avea B.), au fost eliberate numai după ce a sesizat Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale despre faptul că ANPA refuză emiterea avizelor favorabile necesare înscrierii în Registrul Autorităţii Navale Române pentru ambarcaţiunile menţionate respectiv ambarcaţiunea cu nr. x cu putere motor 29.41 kw, ambarcaţiunea cu nr. x cu putere motor 84.56 kw, ambarcaţiunea cu nr. x cu putere motor 103 kw, ambarcaţiunea cu nr. x cu putere motor 69.85 kw.- 286.82 kw.

De asemenea, cu cele 4 ambarcaţiuni nu a desfăşurat activitate de pescuit în perioada de referinţă cuprinsă în raportul de expertiză contabilă.

Faţă de toate aceste aspecte, solicită majorarea cuantumului privind prejudiciul suferit.

Instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. şi a redus onorariul de avocat în limita sumei de 1.000 RON motivat de faptul că această măsură ar fi legală şi proporţională cu complexitatea cauzei şi efortul depus din partea apărătorului.

Apărătorul ales a fost prezent la toate termenele de judecată (8 opt) formulând atât cereri cât şi concluzii scrise.

Instanţa de lond in mod nelegal a făcut aplicarea art. 45 1 alin. (2) din C. proc. civ. reducând onorariul avocatului, acesta fiind proporţional în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea defăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

3.2. Agenţia Naţionala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) arată că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi. 8 C. proc. civ.

Motivarea sentinţei menţionate este dată cu încălcarea normelor materiale de drept, conţine motive străine cauzei, a fost dată cu interpretarea părtinitoare a probatoriului propus şi cu nesocotirea precizărilor pârâtului.

Prin sentinţa civilă menţionată instanţa a obligat ANPA să elibereze avizul favorabil pentru înmatricularea în cadrul ANR a ambarcaţiunii de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw în vederea emiterii licenţei de pescuit pentru aceasta ambarcaţiune. De asemenea instanţa a obligat instituţia la plata de daune materiale cauzate de refuzul de eliberare a actului în cuantum de 64.545. RON deşi în cadrul raportului de expertiză ce a "determinat" prejudiciul nu s-a prevăzut nicăieri această sumă.

Motivarea reţinută de instanţă este bazată pe interpretarea subiectivă a unei rezoluţii de aprobare precum şi pe o conduită a pârâtei explicitată de către reclamant.

Hotărârea a fost pronunţată faţă de ANPA pe considerentul că instituţia ar fi aprobat menţiunea olografă scrisă de către reprezentantul legal al reclamantului conform căreia i s-ar realoca kw de pe TOMIS 1, aplicată pe cererea reclamantului din data de 16.05.2018 prin care se cerea excluderea din FNAP a ambarcaţiunii TOMIS 1.

În realitate, menţiunea "aprobat" a fost dată în sensul îndeplinirii condiţiilor de excludere din FIŞIERUL NAVELOR SI AMBARCAŢIUNILOR DE PESCUIT (FNAP) nu în sensul scris de reclamant pe cererea de excludere.

Nu se poate spune că menţiunea de aprobarea privea păstrarea kilowaţilor de pe Tomis 1 sub rezervă. Directorul DPIM de la momentul respectiv nici nu avea dreptul de a dispune o asemenea măsură de reţinere a kw care era vădit ilegală.

Hotărârea a fost pronunţată fară a se ţine cont de o serie de dispoziţii de drept material reglementate prin acte normative cu forţă de lege organică, precum si cu nerespectarea reglementărilor europene referitoare la flota comunitară de pescuit.

Instanţa a prezumat existenţa prejudiciului. Reclamantul nu a prezentat nici o dovadă a faptului că prin refuzul ANPA de a i se elibera avizul favorabil pentru ambarcaţiunea nr. x profitul net încasat i s-a diminuat. Nu s-a dovedit existenţa legăturii de cauzalitate între refuzul nejustificat al ANPA şi prejudiciul produs prin neutilizarea ambarcaţiunii.

Conform prevederilor art. 2 pct. 28 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, cu modificările şi completările ulterioare, licenţa de pescuit reprezintă documentul care conferă titularului dreptul, astfel cum este determinat de normele naţionale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii. Aceasta conţine cerinţele minime privind identificarea, caracteristicile tehnice şi echiparea unei nave/ambarcaţiuni de pescuit comercial.

Astfel, licenţa de pescuit reprezintă:

- un act administrativ emis de instituţia publică cu atribuţii în domeniul pescuitului, ce naşte drepturi şi obligaţii;

- un act administrativ cu caracter individual, ce conferă titularului dreptul de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii;

- un înscris în care sunt menţionate caracteristicile tehnice şi echiparea unei nave/ambarcaţiuni de pescuit comercial.

Reclamanta intimată a pretins că cei 331 kw aferenţi ambarcaţiunii TOMIS 1 au fost achiziţionaţi de către societate plătind sume de bani către terţe persoane, susţinând că aceştia sunt proprietatea acesteia.

Nu există normă de drept material care să susţină această afirmaţie atât în legislaţia naţională sau în legislaţia uniunii europene.

Licenţa de pescuit conferă titularului dreptul de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii. Capacitatea de pescuit este reglementată de prevederile Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului şi definită conform prevederilor art. 4 pct. 24 din Regulament. Astfel, prin "capacitate de pescuit" se înţelege tonajul unei nave exprimat în GT (tonaj brut) şi puterea acestuia exprimată în kW (kilowaţi), astfel cum sunt definite în articolele 4 şi 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2930/86 al Consiliului.

Capacitatea de pescuit se stabileşte în funcţie de caracteristicile tehnice ale navei/ambarcaţiunii de pescuit, respectiv tonaj brut al acesteia şi puterea acesteia exprimată în kilowaţi (kW). Kilowaţii la care face referire reclamanta intimată fac parte, în realitate, dintr-un plafon atribuit ţării noastre conform Regulamentului UE nr. 1380/2013, ce stabileşte şi regimul juridic al acestuia. Conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Regulament, statele membre îşi gestionează intrarea în flotele lor şi ieşirea din flotele lor în aşa fel încât intrarea unei noi capacităţi în flotă fără ajutor public să fie compensată prin retragerea anterioară, fără ajutor public, a unei capacităţi de volum cel puţin egal.

In Anexa nr. II la Regulamentul nr. 1380/2013 sunt prevăzute plafoanele pentru tonajul brut al navelor de pescuit cât şi puterea acestora exprimată în kilowaţi, României fiindu-i alocat un plafon de 6356 kilowaţi.

Din prevederile Regulamentului nr. 1380/2013 enunţate mai sus, reiese faptul că statele membre ale Uniunii Europene sunt cele care gestionează numărul navelor de pescuit la resursele disponibile, acestea fiind singurele abilitate să ia măsuri de adaptare a capacităţii de pescuit a flotelor lor, gestionând intrarea şi ieşirea din flotele lor în aşa fel încât intrarea unei noi capacităţi în flotă să fie compensată prin retragerea anterioară a unei capacităţi de volum cel puţin egal.

Menţiunea "aprobat" de pe cererea S.C. A. S.R.L. nu s-a referit niciodată la aprobarea realocării kilowaţilor. De altfel, directorul DPIM de la vreme respectivă, dl C. nici nu avea competenţa legală de aproba o asemenea cerere care contravine procedurii operaţionale de înscriere în Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit.

Cu privire la aspectul conform căruia instituţia pârâtă nu ar fi dovedit faptul că s-a atins limita de kw, regulamentele europene sunt direct aplicabile statelor membre, transpunerea acestora în legislaţia naţională nefiind necesară.

În atare situaţie, statele membre sunt libere să aleagă metoda în care se aplică cele specificate în regulamentul nr. 1380/2013.

În cazul României, această limită este evidenţiată de Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit (FNAP) care este gestionat de către DPIM pe baza procedurii operaţionale specifice direcţiei. Această procedură a fost depusă la dosarul instanţei de fond, care deşi a făcut referire la aceasta, a nesocotit aspectele potrivit cărora kw rezultaţi în urma excluderii navelor sunt repartizaţi către solicitanţii ce au depus cerere de înregistrare în FNAP în ordine cronologică. De altfel ANPA a făcut dovada alocării kw rămaşi către un terţ solicitant ce depusese cererea cu mult înaintea reclamantului intimat.

De asemenea, s-a depus şi o formă simplificată a FNAP (fişier care este centralizat într-un fişier microsoft exel.) care era de natură să dovedească atingerea limitei de kw anterior ca reclamantul să depună cererea pentru a cincea ambarcaţiune (ambarcaţiunii de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw).

Nu în ultimul rând, instanţa de la fond a efectuat o cercetare judecătorească superficială deoarece nu a ţinut cont de faptul că momentul în care S.C. A. S.R.L. a solicitat introducerea în FNAP a celor 4 ambarcaţiuni a căror înscriere a fost admisă este diferită de data la care reclamantul a solicitat înmatricularea ambarcaţiunii de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw.

Cu privire la raportul de expertiză şi soluţia pronunţată de instanţă pe baza acestuia, se impune a se reţine faptul că S.C. A. S.R.L. a solicitat daune interese raportat la refuzul autorităţii de a emite aviz favorabil către Autoritatea Navală Română (ANR) pentru a se înmatricula ambarcaţiunea cu nr. x necesar înscrierii ulterioare în FNAP.

Reclamantul a pretins că a fost prejudiciat prin refuzul autorităţii şi astfel nu a putut practica pescuitul comercial la Marea Neagră.

În nici un moment acesta nu a făcut dovada certă a existenţei prejudiciului, solicitând raport de expertiză pentru a se dovedi aceste aspecte.

Trecând peste aspectul conform căruia instanţa de la fond a precizat expres reprezentantului convenţional al reclamantului obiectivele pe care trebuie să le solicite precum şi faptul că instanţa a stabilit din oficiu un obiectiv asupra expertizei, trebui să se reţină că această expertiză a fost făcută strict asupra actelor contabile ale societăţii reclamante.

Cu alte cuvinte raportul de expertiză nu avea posibilitatea de a dovedi existenţa prejudiciului ci doar de a determina cuantumul acestuia pe baza profitului net obţinut de reclamant în anii în care practica pescuitul comercial cu B..

Cu privire la pretinsul prejudiciu trebuie să se reţină următoarele aspecte:

La stabilirea daunelor-interese se ţine seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe.

In cadrul dezbaterilor instanţa a pus în vedere posibilitatea unui prejudiciu viitor însă nu a specificat criteriile după care s-ar putea stabili în mod cert.

Debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului, afară de cazul în care neexecutarea este intenţionată ori se datorează culpei grave a acestuia. Chiar şi în acest din urmă caz, daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei. Dovada neexecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, cu excepţia cazului în care prin lege sau prin convenţia părţilor se prevede altfel.

Aşadar, se impunea stabilirea criteriilor după care urma să fie calculat aşa zisul prejudiciu după ce în prealabil se dovedea proba prejudiciului precum şi legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului ANPA şi prejudiciul produs.

Modul în care s-a determinat prejudiciul este pur speculativ şi nu are nici o sustenabilitate în realitate deoarece cinci nave de pescuit mai mici nu se pot compara cu o ambarcaţiune de pescuit comercial mult mai mare precum TOMIS 1.

Calculele făcute de expert s-au raportat la cifrele de afaceri declarate în anii în care S.C. A. S.R.L. pescuia comercial utilizând nava TOMIS 1, ambarcaţiune de pescuit comercial cu dimensiuni considerabile, cu putere a motoarelor mult mai mare şi cu ustensile de pescuit de capacitate mult mai mare.

În cadrul expertizei trebuia să se declare şi capturile totale ale ambarcaţiunii TOMIS 1 pentru că, raportat la modul în care s-au cerut damnum emergens, acesta era singurul mod în care se putea cuantifica prejudiciul pretins de reclamant, bineînţeles cu condiţia ca acesta să dovedească faptul că putea să pescuiască comercial cu toate celelalte ambarcaţiuni cel puţin la acelaşi nivel ca şi când ar fi exploatat nava TOMIS 1.

Concret, d.p.d.v. tehnic, o navă de pescuit comercial de nivelul ambarcaţiunii Tomis 1 poate practica pescuitul comercial la Marea Neagră în limitele stabilite de licenţa de pescuit comercial in toată circumferinţa mării teritoriale a României. O navă de pescuit comercial cum este cea cu nr. x poate ieşi în larg doar până la 10 mile marine conform reglementărilor ANR şi conform limitelor stabilite în licenţa de pescuit comercial.

Reclamantul nu avea cum să echivaleze profitul obţinut de pe urma navei TOMIS 1 cu cele 5 nave de pescuit pe care a solicitat a fi înmatriculate.

Modul în care instanţa a determinat cuantumul despăgubirilor depăşeşte orice raţionament logic. Instanţa a acordat despăgubiri într-un mod ce nu e prevăzut de nici o normă de drept material, fără a avea fundament logic sau faptic şi pe considerente străine cauzei.

A împărţi la cinci posibilul prejudiciu calculat de expert şi a acorda acea sumă cu titlu de despăgubiri (damnum emergens) înseamnă:

• Nesocotirea totală a faptului că fiecare ambarcaţiunea avea o anume putere de motor şi putea realiza un număr limitat de operaţiuni de pescuit comercial.

• Nesocotirea faptului că aceste ambarcaţiuni puteau naviga până la 10 mile marine conform licenţelor şi autorizaţiilor de pescuit comercial.

• Nesocotirea totală a aspectelor tehnice specifice fiecărei bărci.

• Nesocotirea totală a caracterului aleatoriu al operaţiuni de pescuit. Prin natura sa pescuitul este o operaţiune ce implică un anume risc de nerealizare (deplasarea sezonală a resursei acvatice maritime, condiţiile meteo nefavorabile, calitatea uneltelor de pescuit . . . . . . . . . . .etc).

• Stabilirea unui prejudiciu periculos pentru sistemul de drept românesc în ceea ce priveşte modul în care se acordă aceste daune.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Agenţia Naţionala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului promovat de către S.C. A. S.R.L..

A invocat excepţia nulităţii recursului iar pe fond a subliniat că hotărârea a fost pronunţată faţă de ANPA pe considerentul că instituţia ar fi aprobat menţiunea olografa scrisă de către reprezentantul legal al reclamantului conform căreia i s-ar realoca kw de pe TOMIS 1 aplicată pe cererea reclamantului din data de 16.05.2018 prin care se cerea excluderea din FNAP a ambarcaţiunii TOMIS 1.

Or, menţiunea "aprobat" nu a fost dată în sensul scris de reclamant pe cererea de excludere.

Hotărârea a fost pronunţată fără a se ţine cont de o serie de dispoziţii de drept material reglementate prin acte normative cu forţă de lege organică, precum şi cu nerespectarea reglementărilor europene referitoare la flota comunitară de pescuit. Instanţa a prezumat existenţa prejudiciului. Reclamantul nu a prezentat nici o dovadă a faptului că prin refuzul ANPA de a i se elibera avizul favorabil pentru ambarcaţiunea nr. 4831 profitul net încasat i s-a diminuat. Nu s-a dovedit existenta legăturii de cauzali ate între refuzul neiustificat al ANPA şi prejudiciul produs prin neutilizarea ambarcaţiunii.

4.2. S.C. A. S.R.L. a depus, la rândul ei, întâmpinare, arătând că, urmare vânzării ambarcaţiunii TOMIS 1 pârâta a aprobat cererea privind emiterea unui aviz favorabil înscrierii în Registrul Autorităţii Navale Române a ambarcaţiunii nr. 5847 (Alican 2), prin folosirea unui nr. 33.09 kw, urmare vânzării ambarcaţiunii TOMIS 1 şi a unui număr de 36,76 kw, reprezentând o rezervă aflată în proprietatea societăţii noastre ca urmare a unor vânzări şi cumpărări de licenţe cu kw.

Ca efect al emiterii acestui aviz favorabil, recurentul pârât a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei asupra kw-lor pe care îi deţinea.

Din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că recurentul pârâtul a încălcat prevederile legale referitoare alocarea kw-ţilor din fişierul navelor segmentul - "nave/ambarcaţiuni care efectuează pescuitul marin", acordând kw unor societăţi comerciale într-un mod subiectiv şi preferenţial.

Cu privire la raportulde expertiză întocmit în cauză, prin încheierea din data de 02 decembrie 2019, instanţa de fond a dispus comunicarea către ANPA a unui exemplar al raportului de expertiză contabilă, cu menţiunea de a depune la dosar, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecat fixat, eventualele obiecţiuni la raport, pentru a fi puse în discuţia părţilor.

Următorul termen judecată a fost fixat la data de 03.02.2020 adică după 2 (două) luni de la momentul comunicării raportului de expertiză, timp în care recurentul pârât nu a depus nicio obiecţiune.

Cele 4 ambarcaţiuni pentru care ne-au fost avizate licenţele au fost folosite doar în luna decembrie 2018, o singură dată, tocmai pentru a nu pierde licenţele de pescuit, deoarece dimensiunea mică a acestora nu aducea un profit benefic pentru societate.

De altfel, cu cele 4 ambarcaţiuni s-au efectuat probe în luna decembrie 2018 şi pentru a-şi face o părere în ceea ce priveşte şi profitabilitatea, aspect care rezultă din înscrisul comunicat de ANPA cu nr. x/21.07.2017, întrucât acestea nu au fost folosite în anul 2019 şi 2020.

Aşa cum reţine raportul de exeprtiză, pentru perioada 21.09.2018 -31.10.2019, prejudiciul suferit a fost de 322.728 RON, însă acest profit a fost realizat cu B. 2 (lungime 15 m) care este o altă navă a societăţii şi nu are nicio legătură cu cele 5 ambarcaţiuni.

De altfel, după vânzarea ambarcaţiunii Tomis 1, pentru a nu pierde numărul de kw, a transferat kw pe ambarcaţiuni mici, urmând ca cele 5 ambarcaţiuni să fie înlocuite cu o ambarcaţiune de 15 m lungime sau mai mare.

Pentru determinarea certă a prejudiciului, sub forma pierderilor suferite (damnum emergens), societatea a avut o scădere a profitului după ce numărul kw ne-au fost luaţi în mod abuziv.

In privinţa celei de-a doua condiţii, respectiv posibilitatea reală de evaluare a prejudiciului, sub forma pierderilor suferite de societate (damnum. emergens), se identifică în diminuarea profitului propriu.

Nu are nicio relevanţă faptul că România, prin sentinţa recurată, riscă procedura de infridgement, deoarece culpa aparţine în exclusivitate recurentului pârât, care a încălcat abuziv prevederile legale referitoare la atribuirea numărului de kw, alocând kw într-un mod subiectiv şi preferenţial, încălcând astfel legislaţia în materie.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta Agenţia Naţionala pentru Pescuit si Acvacultura susţine teza incidenţei art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta conţine motive străine de natura cauzei.

Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetarii fondului este un element esenţial întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situaţiei de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între partile din proces.

Prin raportare la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativităţii instanţelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observaţiilor şi argumentelor prezentate de părţi şi de a motiva hotărârea pronunţată prin prisma acestor elemente, precum şi la jurisprudenţa constantă a Curţii Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock şi Palade), instanţa de recurs constată că abordarea instanţei de fond a fost de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei.

Faptul că recurenta nu fost în acord cu raţionamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o motivare străină, în conţinutul cererii de recurs neidentificându-se susţineri referitoare la faptul că hotărârea pronunţată nu ar corespunde cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ. sau la existenţa unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluţia adoptată (asupra cărora instanţa de recurs se va apleca o dată cu verificarea incidenţei pct. 8 al art. 488) instanţa de fond înfăţişând argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantei.

Ca atare, criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte motivul comun de recurs, prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentele să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe cererea formulată la data de 16.05.2018 -dosar fond, prin care solicită autorităţii excluderea definitivă din Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit - Segmentul Marea Neagră, a ambarcaţiunii Tomis 1, ca urmare a vânzării acesteia.

Precizează reclamanta, în respectiva cerere, printr-o menţiune olografă, că diferenţa de kw disponibili de la Tomis 1, rezultată în urma excluderii, va fi relocată pentru o altă ambarcaţiune ce va fi adusă în 6 luni.

De menţionat este faptul că formularul tipizat utilizat de către reclamantă, care poartă menţiunea, aprob, de asemenea tipizată, urmată de semnătura reprezentantului autorităţii, poată titlulatura:, Cerere privind excluderea unei nave/ambarcaţiuni din Fişierul Navelor,,.

Urmare a acestei cereri, prin Decizia nr. 249/23.05.2018 a Preşedintelui ANPA, s-a dispus excluderea ambarcaţiunii din Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit şi predarea licenţei de pescuit aferente.

Astfel, greşit reţine instanţa de fond că reclamanta nu a renunţat la licenţa de pescuit şi a intenţionat menţinerea acesteia însă cu împărţirea kw alocaţi pentru 5 ambarcaţiuni de pescuit dat fiind faptul că vânzarea unei nave/ambarcaţiuni de pescuit nu se poate realiza împreună cu licenţa de pescuit, document netransmisibil ce conferă titularului dreptul de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii.

Înalta Curte apreciază, în acord cu intimata pârâtă, că menţiunea "aprob" de pe cererea S.C. A. S.R.L. nu s-a referit la aprobarea realocării kilowaţilor ci a avut în vedere exclusiv solicitările vizate de formularul tipizat, legate de excluderea unei ambarcaţiuni din Fişierul navelor.

Cu privire la solicitarea reclamantei nr. 116 din 7.09.2018, de atribuire a 80,94 kw, rămasă disponibilă în urma vânzării ambarcaţiunii Tomis 1, în vederea înmatriculării unei noi ambarcaţiuni, autoritatea răspunde, la data de 10.10.2018, în sensul că respectivii kw nu sunt proprietatea solicitantului astfel că rămân la dispoziţia ANPA.

Problema de drept, în speţă, este legată de stabilirea existenţei unui drept de rezervă asupra kilowaţilor rămaşi disponibili urmare a excluderii unei ambarcaţiuni din Fişierul navelor, segmentul, nave/ambarcaţiuni care efectuează pescuit marin,,

Pornind de la starea de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte apreciază că atribuirea unor kilowati rămaşi disponibili, în vederea înmatriculării unei noi ambarcaţiuni, nu poate fi realizată în condiţiile reţinute de către instanţa de fond, capacitatea disponibilă fiind la dispoziţia Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

Teoria proprietăţii asupra cotei de kw nu este reglementată nici prin Regulamentul UE nr. 1380/2013 şi nici prin legislaţia naţională primară sau secundară, susţinerea potrivit căreia un operator economic înscris pentru practicarea pescuitului comercial are drept de proprietate asupra kw golind de conţinut atribuţia A.N.P.A. de a acorda cota de kw şi lipsind de efecte Regulamentul UE nr. 1380/2013.

De altfel, chiar instanţa de fond arată în mod corect că reclamanta nu se legitimează ca titular de drept al kw .

Este greşit însă argumentul reţinut de judecător cu privire la dreptul părţii de a formula cererea de înscriere in regim de intrare/ieşire cu condiţia păstrării nivelului de referinţă pentru capacitatea de pescuit motivat de faptul că la momentul formulării cererii de excludere din Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit a ambarcaţiunii Tomis 1 s-a făcut menţiune despre rezervarea kw rămaşi, o astfel de rezervare nefiind posibilă, fiind aprobată doar cererea de excludere, iar nu şi solicitarea cu privire la kw.

Instanţa de fond apreciază că, din perspectiva punct. 5.4 al Procedurii operaţionale, situaţia reclamantei se încadrează la lit. b) respectiv excluderea ambarcaţiunii din iniţiativa proprietarului.

Litera I a punctului 5 prevede ca in locul ambarcaţiunilor excluse se înscriu ambarcaţiunile care au depus documentaţiile in ordinea solicitărilor depuse la sediul filialelor regionale şi in baza efortului de pescuit stabilit pentru zona de pescuit solicitată.

Susţine judecătorul fondului că la punctul 5.4 lit. I) nu se prevede condiţia invocată de pârâtă ca proprietarul să solicite la aceeaşi dată cu excluderea înscrierea altor ambarcaţiuni cu aceeaşi capacitate ca şi a ambarcaţiunii excluse.

Aprecierea este, în opinia Înaltei Curţi, greşită, neputându-se proceda la o rezervare a KW la dispoziţia solicitantului, până la o data incertă, până la care să fie achiziţionată o altă ambarcaţiune, pentru care să se depună documentaţia aferentă.

Este real faptul că, prin adresa nr. x/21.09.2018, ANPA a comunicat societăţii reclamante faptul că: "întrucât kilowaţii nu sunt proprietatea dumneavoastră, capacitatea disponibilă de 80,94 kw va rămâne la dispoziţia Agenţiei Naţionale de Pescuit şi Acvacultura".

Faptul că în aceeaşi zi, respectiv la data de 21.09.2018, prin adresa x, ANPA prin Preşedinte aprobă alocarea unui nr. de 110 kw către societatea D. S.R.L. nu are semnificaţia arătată de către intimata reclamantă, în condiţiile în care chiar partea menţionează că o altă ambarcaţiune ar fi urmat să fie adusă ulterior, în aproximativ 6 luni.

De altfel, abia în 2.11.2018 reclamanta se adresează autorităţii în vederea emiterii avizului favorabil necesar în vederea înscrierii în RANR a ambarcaţiunii de timp pescuit cu nr. de identificare x, având puterea motorului de 73,53 kw -dosar fond.

Astfel, la momentul vânzării navei Tomis 1, pentru a putea fi distribuiţi către reclamantă toţi cei 331 kw din Anexa nr. II la Regulament, partea ar fi trebuit să asigure intrarea în flota de pescuit a unei capacităţi egale, deci una sau mai multe nave pentru care numărul de kw însumaţi să fie 331, în caz contrar Statul atribuind kw rămaşi către alţi operatori economici care deţin deja nave de pescuit şi solicită intrarea acestora în flota de pescuit, astfel încât resursele acatice disponibile să fie exploatate la nivel optim.

În concluzie, reclamanta nu pote invoca un drept de preferinţă, de prioritate în privinţa kilowaţilor ce fuseseră alocaţi către B., aceştia neputând fi rezervaţi în vederea unei viitoare şi incerte redistribuiri către parte.

În urma aprobării cererii de excludere, kw rezultaţi din excluderea ambarcaţiunii Tomis au fost realocaţi primului solicitant care a depus documentaţia necesară, în ordinea cronologică a cererii de înscriere în FNAP.

Cu privire la aspectul conform căruia instituţia pârâtă nu ar fi dovedit faptul că s-a atins limita de kw, această limită este evidenţiată de Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit (FNAP) care este gestionat de către DPIM pe baza procedurii operaţionale specifice direcţiei, kw rezultaţi în urma excluderii navelor fiind repartizaţi către solicitanţii ce au depus cerere de înregistrare în FNAP în ordine cronologică.

În Anexa nr. II la Regulamentul nr. 1380/2013 sunt prevăzute plafoanele pentru tonajul brut al navelor de pescuit cât şi puterea acestora exprimată în kilowaţi, României fiindu-i alocat un plafon de 6356 kilowaţi.

Astfel, kilowaţii pe care reclamanta apreciază că îi aparţin de drept sunt, conform Regulamentului nr. 1380/2013, în gestionarea Statului Român, aceştia neputând fi proprietatea privată a unui particular, la momentul solicitării avizului pentru cea de-a cincea ambarcaţiune plafonul impus de Regulamentul nr. 1380/2013 pentru România fiind deja atins.

Momentul în care S.C. A. S.R.L. a solicitat introducerea în FNAP a celor 4 ambarcaţiuni a căror înscriere a fost admisă este diferit de data la care reclamantul a solicitat înmatricularea ambarcaţiunii de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw, data la care s-a solicitat înmatricularea fiind criteriul ce determină ordinea repartizării kw-tilor.

Intimatul reclamant a depus cererea pentru a cincea ambarcaţiune (ambarcaţiune de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw) la o dată la care limita totală de kw fusese atinsă, motiv pentru care cererea a fost respinsă în mod justificat.

Astfel, greşit reţine instanţa de fond că în cauză, pârâta nu justifică, în raport şi de situaţia celorlalte 4 ambarcaţiuni, de ce societatea nu îndeplineşte condiţiile pentru a se emite avizul de înscriere in Fişierul navelor şi pentru emiterea licenţelor de pescuit precum şi din ce considerente diferenţa de kw, aflaţi la dispoziţia ANPA, nu se poate realoca reclamantei.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, pretenţiile sale au avut ca temei art. 18 din L.554/2004, potrivit căruia în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale.

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, pentru argumentele expuse anterior, refuzul emiterii avizului favorabil nu este unul nejustificat iar imposibilitatea reclamantei de a-şi desfăşura activitatea nu îi poate fi imputată autorităţii.

Prin nereţinerea unei răspunderi administrative patrimoniale în sarcina pârâtei, demersul promovat de către recurenta reclamantă urmează a fi respins.

6. Temeiurile de drept ale soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei nr. 39 din 30 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi rejudecând:

Va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi hotărâri, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei nr. 39 din 30 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi hotărâri, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.