Renewal of hazardous work clearances: whether statutory deadline limits number of extensions under HG 1014/2015

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. x/18.09.2017, reclamantul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeş Timişoara a solicitat obligarea pârâtei Inspecţia Muncii la emiterea actului administrativ de prelungire a termenului de valabilitate a avizului nr. x/18.04.2016, până la data de 31.12.2018, în temeiul prevederilor Hotărârii nr. 1014/2015 - art. 4, privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 176 din data de 26 iunie 2018 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeş în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii şi a obligat pârâta la reînnoirea avizului emis sub nr. x/18.04.2016, începând cu data de 01 ianuarie 2017, până la data de 31 decembrie 2018, în condiţiile prevederilor H.G. nr. 1014/2015.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Inspecţia Muncii, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa nu a luat în considerare probatoriul administrat în cauză, din care rezultă faptul că angajatorul şi-a asumat faptul că a solicitat încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite doar pentru anul 2016 conform adresei sale, acest fapt implicând, în mod evident şi cheltuielile aferente asigurărilor sociale pentru lucrătorii încadraţi în aceste locuri de muncă.

Contrar celor reţinute de instanţă, vizând numărul avizelor care pot fi date în baza actului normativ, la dosarul cauzei a fost depus punctul de vedere al iniţiatorului actului normativ - Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale - din care rezultă fără dubiu intenţia legiuitorului, odată în plus faţă de conţinutul actului normativ, în sensul că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului.

Prin acest act normativ s-a creeat posibilitatea angajatorilor de a-şi gestiona cât mai eficient resursele, într-un interval de timp mai mare (de 3 ani, faţă de 1 an cât era reglementat anterior), astfel încât prin măsurile şi programele propuse în planurile de prevenire şi protecţie adoptate de aceştia să se normalizeze condiţiile de muncă, deziderat spre care trebuie să tindă toţi participanţii la procesele de lucru deopotrivă atât angajaţi cât şi angajatori.

În cauză, interpretarea dată de prima instanţă prevederilor H.G. nr. 1014/2015 contravine prevederilor alin. (2) al art. 6 din H.G. nr. 1014/2015, care statuează că, "avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau după caz la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3)."

Legiuitorul nu a creeat, însă, angajatorului posibilitatea identificării unor noi măsuri de natură a-l repune pe acesta în dreptul de a solicita un nou termen de prelungire. Angajatorul trebuie să se raporteze la măsurile stabilite prin planul de prevenire şi protecţie pe care şi l-a asumat iniţial şi doar în raport de acestea se poate emite un aviz, aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din actul normativ se reţine că "prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la aceasta dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite."

În aceste condiţii reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite a fost făcută la solicitarea angajatorului în raport de termenele de îndeplinire a măsurilor cuprinse în planul de prevenire şi protecţie asumate de către acesta, motiv pentru care la finalizarea acestor termene locurile de muncă sunt încadrate în conditii normale, aspect pe care instanţa de fond l-a ignorat complet.

Totodată legiuitorul a fost explicit în formularea actului normativ încă din art. 1 al acestuia stabilind că: "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018."

Prin urmare prin actul normativ s-a stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maxim 3 ani.

Având în vedere aceste considerente, Comisia a respins fundamentat solicitarea reclamantei-intimate de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă respective în condiţii deosebite pentru o nouă perioadă, dat fiind că acesteia îi fusese emis un asemenea aviz cu o valabilitate de 1 an conform celor asumate prin solicitarea iniţială.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeş a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeş Timişoara a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de constatare a refuzului nejustificat al pârâtei Inspecţia Muncii de emitere a actului administrativ de prelungire a termenului de valabilitate a avizului nr. x/18.04.2016.

Fiind învestită cu recursul promovat de autoritatea pârâtă împotriva soluţiei de admiterea a acţiunii şi de obligare la reînnoirea avizului emis sub nr. x/18.04.2016, începând cu data de 01 ianuarie 2017, până la data de 31 decembrie 2018, în condiţiile prevederilor H.G. nr. 1014/2015, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză, sentinţa primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale.

Astfel, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1014/2015, "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018", în timp ce, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "(1) Semestrial, pe perioada valabilităţii avizului, angajatorii vor depune la inspectoratul teritorial de muncă o raportare privind modul în care au realizat măsurile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) în vederea normalizării condiţiilor de muncă. (2) Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3)."

Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea recurentei, conform căreia interpretarea corectă a textelor de lege menţionate este în sensul că "reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maxim 3 ani."

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, se constată că textele de lege invocate permit unităţilor care nu au reuşit normalizarea locurilor de muncă ce implică desfăşurarea unor activităţi în condiţii deosebite, obţinerea unei prelungiri a avizelor de încadrare a respectivelor locuri de muncă pe perioada necesară normalizării acestora - perioadă ce nu poate însă depăşi data de 31 decembrie 2018.

De asemenea, întrucât nu există nicio menţiune expresă referitoare la numărul de reînnoiri permise, contrar susţinerilor recurentei Înalta Curte apreciază că legea nu se opune la o reînnoire a avizului iniţial până la data limită, de 31 decembrie 2018, dacă subzistă condiţiile care au determinat eliberarea acestuia.

În cauză, reclamantul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeş nu a putut îndeplini măsurile asumate prin planul iniţial dintr-un motiv ce nu îi este imputabil (nealocarea fondurilor necesare) şi, dată fiind nemodificarea condiţiilor de muncă existente la nivelul instituţiei, instanţa de fond a constatat, în mod corect, că solicitarea de prelungire a termenului de valabilitate a avizului nr. x/18.04.2016 întrunea condiţiile impuse de H.G. nr. 1014/2015.

De asemenea, în susţinerea justeţei argumentelor prezentate, instanţa a amintit şi faptul că pentru personalul ce îşi desfăşoară activitatea în mediul roentgen (laboratoarele de RX - diagnostic), de la nivelul spitalului reclamant, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) a emis în baza aceluiaşi act normativ - H.G. nr. 1014/2015 - avizul nr. x/14.06.2016, valabil până la data de 31.12.2017 - aspect necontestat de pârâtă - fiind în curs de desfăşurare procedura pentru prelungirea acestuia până la data de 31.12.2018.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Inspecţia Muncii împotriva sentinţei nr. 176 din data de 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.