Validity of post-deadline supplementary evidence in public service competition and scope of judicial review over competition committee eligibility assessments

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.08.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională a României:

- anularea în parte a Hotărârii Plenului Curţii Constituţionale nr. 7/14.03.2019, comunicată la data de 08.04.2019;

- validarea, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, a rezultatelor concursului desfăşurat în perioada 28 decembrie 2018 - 25 februarie 2019, organizat de Curtea Constituţională pentru ocuparea a 4 posturi vacante de magistrat-asistent din cadrul Corpului magistraţilor-asistenţi şi a postului vacant de personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor-asistenţi din cadrul Compartimentului cercetare, documentare şi bibliotecă, şi, pe cale de consecinţă:

- numirea şi, implicit, încadrarea în funcţia de magistrat-asistent la Curtea Constituţională începând cu data de 14.03.2019 (respectiv recunoaşterea vechimii în funcţie începând cu 14.03.2019);

- plata drepturilor salariale la zi, indexate cu indicele de inflaţie, de la data de 14.03.2019 şi până la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

Reclamanta a solicitat reparaţii pentru daune morale în cuantum de un euro, precum şi cheltuieli de judecată potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1006 din 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite în parte acţiunea promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională a Romaniei.

Anulează în parte Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 7/14.03.2019, respectiv în ceea ce priveşte invalidarea rezultatului concursului susţinut de reclamantă.

Obligă pârâta emită o hotărâre prin care să valideze rezultatul concursului susţinut de reclamantă, organizat de Curtea Constituţională, desfăşurat în perioada 28 decembrie 2018 - 25 februarie 2019.

Obligă pârâta ca, ulterior validării, să o numească pe reclamantă în funcţia de magistrat-asistent la Curtea Constituţională.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Curtea Constituţională a Romaniei, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi respingerea în tot a acţiunii reclamantei.

În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa instanţei de fond este rezultatul interpretării eronate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (4) din Regulamenul de concurs aplicabil.

Astfel, în ceea ce priveşte Adeverinţa nr. x/14.01.2019 eliberată de Academia de Studii Economice din Bucureşti, depusă de reclamantă la dosarul de înscriere la concurs, instanţa a reţinut că aceasta nu reprezintă un document depus în completarea dosarului, în sensul art. 5 alin. (3) şi (4) din Regulamentul/24.10.2012, iar sintagma "acte în completare" trebuie interpretată în strânsă corelare cu condiţiile de participare la concurs enumerate de Ordinul Preşedintelui Curţii Constituţionale nr. 118/04.12.2018. Sintagma se referă la ipoteza în care dosarul este incomplet, în sensul că respectivul candidat nu a depus toate documentele necesare pentru dovedirea îndeplinirii acestor condiţii, ceea ce ar presupune, raportat la speţa dedusă judecăţii, ipoteza în care la dosar nu s-ar fi depus niciun document referitor la îndeplinirea cerinţei vechimii de minim 5 ani în funcţiile de specialitate juridică enumerate. De asemenea, instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că analiza conţinutului acestei adeverinţe, în sensul de a se stabili dacă informaţiile conţinute sunt sau nu suficiente pentu a face dovada cerinţei vechimii minime în specialitate este atributul exclusiv al Comisiei de concurs.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) şi (4) din Regulamentul/24.10.2012, privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul Corpului magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale " (3) Dosarul de concurs se depune personal sau prin mandatar, cu procură autentificată, cu cel puţin 40 de zile înainte de data desfăşurării probei scrise pentru verificarea cunoştinţelor teoretice de specialitate, la sediul Curţii Constituţionale - Biroul resurse umane şi salarizare. (4) Ulterior termenului prevăzut la alin. (3) nu se mai pot depune acte în completare la dosarul de concurs astfel constituit."

Totodată, atribuţiile Plenului Curţii cu privire la validare sunt prevăzute la art. 32 din acelaşi Regulament, potrivit căruia, "(2)în termen de 30 de zile de la data susţinerii ultimei probe de concurs, Plenul Curţii Constituţionale, analizând respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 124/2000, Legea nr. 303/2004, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012 şi de prezentul regulament, validează sau invalidează în tot sau în parte, după caz, rezultatele concursului conform art. 4 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale".

Având în vedere cele arătate mai sus, recurenta a solicitat instanţei de recurs casarea sentinţei atacate şi să constate că intimata-reclamantă nu îndeplinea condiţia de participare la concurs privind vechimea în funcţia de cadru didactic universitar de specialitate juridică, iar Hotărârea nr. 7 din 14 martie 2019 a Plenului Curţii Constituţionale este temeinică şi legală, impunându-se respingerea în tot a acţiunii ca nefondată.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 7/14.03.2019, solicitând validarea, în ceea ce o priveşte, a rezultatelor concursului desfăşurat în perioada 28 decembrie 2018 - 25 februarie 2019, organizat de Curtea Constituţională a României, urmată de numirea şi, implicit, încadrarea în funcţia de magistrat-asistent la Curtea Constituţională începând cu data de 14.03.2019.

Fiind învestită cu recursul promovat de pârâta Curtea Constituţională a României împotriva soluţiei de admitere în parte a acţiunii reclamantei, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a invocat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a preciza în niciun fel care ipoteză a textului legal ar fi aplicabilă în privinţa hotărârii recurate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe respectă rigorile unei motivări adecvate, aceasta explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a pronunţat soluţia în cauză.

Astfel, motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanţei superioare asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, fiind respectate garanţiile procesuale ale imparţialităţii judecătorului şi ale calităţii actului de justiţie, precum şi exigenţele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi cele ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la existenţa unui proces echitabil.

Potrivit celui de al doilea motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Astfel, argumentele recurentei au vizat modul de interpretare a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (4) din Regulamentul/24.10.2012, privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul Corpului magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale, dar şi a celor ale art. 32 din acelaşi regulament, referitor la atribuţiile Plenului Curţii Constituţionale a României.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 alin. (3) şi (4) din Regulamentul din 24 octombrie 2012 privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul Corpului magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale, "(3) Dosarul de concurs se depune personal sau prin mandatar, cu procură autentificată, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării probei scrise pentru verificarea cunoştinţelor teoretice de specialitate, la sediul Curţii Constituţionale - Biroul resurse umane şi salarizare. (4) Ulterior termenului prevăzut la alin. (3) nu se mai pot depune acte în completare la dosarul de concurs astfel constituit. ".

Pentru dovedirea îndeplinirii condiţiei vechimii în funcţia de cadru didactic universitar de specialitate juridică reclamanta din prezenta cauză a depus la dosarul de înscriere, iniţial, adeverinţa nr. x/07.12.2018 eliberată de Academia de Studii Economice din Bucureşti, conform căreia «Se adevereşte (...) că dna. A. (...) este cadru didactic asociat la Departamentul de Administraţie şi Management Public din anul universitar 2012-2013 până în present, iar ulterior a mai depus cu adresa înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. x/15.01.2019, adeverinţa nr. x/14.01.2019 eliberată de Academia de Studii Economice din Bucureşti, prin care "Se adevereşte prin prezenta că dna. A. este cadru didactic asociat şi desfăşoară activităţi didactice, de specialitate juridică (...)".

Contrar susţinerilor recurentei, sintagma "acte în completare", utilizată la art. 5 alin. (4) din Regulament, trebuie interpretată în strânsă corelare cu condiţiile de participare la concurs şi ea se referă la ipoteza în care dosarul este incomplet, în sensul că respectivul candidat nu a depus toate documentele necesare pentru dovedirea îndeplinirii acestor condiţii.

În cauză, însă, dosarul de înscriere al reclamantei a fost complet, apreciat ca atare şi de către comisia de concurs, potrivit anexei la procesul-verbal nr. x/15.01.2019 care conţine rezultatele selecţiei dosarelor depuse de candidaţi, iar instanţa de fond a apreciat, în mod just, că Adeverinţa nr. x/14.01.2019 nu înlocuieşte Adeverinţa nr. x/7.12.2018, ea nu este un act nou depus în completare, ci un act cu caracter explicativ, lămuritor al adeverinţei depuse iniţial, astfel că dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Regulamentul/24 octombrie 2012 nu sunt aplicabile situaţiei reclamantei.

Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentei referitoare la atribuţiile Plenului Curţii Constituţionale a României şi constată că acestea nu se suprapun cu cele ale comisiei de concurs.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 32 din Regulament, Plenul Curţii Constituţionale a României validează sau invalidează, în tot sau în parte, rezultatele concursului, însă aceasta implică verificarea respectării etapelor concursului, a termenelor de formulare a contestaţiilor, dacă au existat situaţii de fraudă sau tentativă de fraudă care sunt în măsură să afecteze legalitatea desfăşurării concursului, dacă au fost admise contestaţii la barem şi ce consecinţe a avut admiterea unor astfel de contestaţii cu privire la modalitatea finală de notare a lucrărilor şi la tratamentul egal al candidaţilor, precum şi orice elemente care ţin de legala desfăşurare în ansamblu a concursului organizat.

Selecţia dosarelor, însă, a constituit o primă probă distinctă, eliminatorie a concursului, notată cu admis/respins, iar comisia de concurs a efectuat o verificare şi o notare individuală a fiecărui candidat, dosarul reclamantei fiind declarat admis. În situaţia în care dosarul ar fi fost incomplet şi s-ar fi impus completarea, comisia ar fi putut să îl respingă "pentru neîndeplinirea condiţiei de vechime de cel puţin 5 ani în funcţiile prevăzute de art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004", ceea ce a şi făcut pentru alţi candidaţi, iar cei interesaţi aveau dreptul de a contesta această măsură, potrivit art. 29 alin. (1) din Regulamentul de concurs.

Aşadar, comisia de concurs este abilitată să efectueze o verificare şi o notare individuală a fiecărui candidat, la fiecare probă, inclusiv la proba constând în selecţia dosarelor de înscriere, acordând "admis"/"respins" la probele eliminatorii sau, după caz, note la verificarea cunoştinţelor de specialitate, în timp ce autoritatea abilitată de lege să valideze concursul efectuează doar o verificare de ansamblu a respectării legalităţii în organizarea şi desfăşurarea concursului, fără a avea posibilitatea să analizeze lucrările scrise sau dosarele în mod individual pentru fiecare candidat în parte, deci fără a cenzura notele sau calificativele acordate de comisia de concurs.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că invalidarea dispusă prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale din data de 14 martie 2019 echivalează cu anularea dreptului reclamantei de a formula contestaţia anterior menţionată, câtă vreme în ipoteza în care Comisia de concurs ar fi apreciat în etapa de selecţie a dosarelor că reclamanta nu îndeplineşte condiţia privind calitatea de cadru didactic universitar de specialitate juridică şi ar fi declarat-o respinsă, aceasta avea posibilitatea de a face contestaţie şi de a depune, pentru clarificarea situaţiei sale Adeverinţa nr. x/14.01.2019 .

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenta-pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea Constituţională a României împotriva sentinţei nr. 1006 din 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.