Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2896/2021 AI generated

Annulment of integrity agency's incompatibility report for temporary hospital section chief holding concurrent company role.

Case Number Decizia nr. 2896/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania admitted the appeal, quashed the lower court's judgment, and ordered the annulment of the integrity agency's evaluation report, ruling in favor of the public hospital head who challenged the finding of incompatibility. The dispute arose from an administrative assessment concluding that the claimant was in a state of incompatibility for simultaneously serving as a temporary section chief at a public psychiatric hospital and as the sole shareholder and administrator of a private limited liability company during the period of November 2016 to July 2017. The court determined that while the legal framework (Law No. 95/2006, modified by Emergency Ordinance No. 79/2016) technically extended incompatibility rules to section chiefs, applying them to the claimant was excessive under the principle of proportionality because her appointment was a formal, interim delegation required to maintain hospital operations pending a competitive selection process, and her actual duties were limited to medical coordination rather than full managerial authority.

Legislator headnote

AI generated

art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006, art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 185 din Legea nr. 95/2006, art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, art. 496 din C. proc. civ; Annulment of integrity agency's incompatibility report for temporary hospital section chief holding concurrent company role: The dispute arose from an administrative assessment concluding that the claimant was in a state of incompatibility for simultaneously serving as a temporary section chief at a public psychiatric hospital and as the sole shareholder and administrator of a private limited liability company during the period of November 2016 to July 2017. The court determined that while the legal framework (Law No. 95/2006, modified by Emergency Ordinance No. 79/2016) technically extended incompatibility rules to section chiefs, applying them to the claimant was excessive under the principle of proportionality because her appointment was a formal, interim delegation required to maintain hospital operations pending a competitive selection process, and her actual duties were limited to medical coordination rather than full managerial authority.

Keywords

AI generated
hospital liability administrative enforcement medical report shareholder holding company public authorities

Cited Legislation

AI generated
art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006
Greşit a stabilit prima instanţă că recurenta s-a aflat în situaţie de incompatibilitate şi că ar fi fost incidente în cauză dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, în condiţiile în care a exercitat funcţia de şef de secţie interimar.
art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006
Raportat la situaţia concretă a recurentei, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 întrucât în care la data intrării în vigoare a O.U.G.
art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ
art. 185 din Legea nr. 95/2006
O funcţie de conducere în cadrul unei unităţi spitaliceşti poate fi ocupată conform art. 185 din Legea nr. 95/2006 numai prin concurs sau examen, în condiţiile legii, după prealabila încheiere a unui contract de administrare cu managerul spitalului.
art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006
art. 496 din C. proc. civ
Procedural basis for the Supreme Court to admit the appeal and quash the lower court's judgment.
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Legal basis governing the review of administrative acts in civil jurisdiction, applied to annul the evaluation report.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 din C. proc. civ.

Procedural basis for the Supreme Court to admit the appeal and quash the lower court's judgment.

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

Legal basis governing the review of administrative acts in civil jurisdiction, applied to annul the evaluation report.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi reclamanta A. a solicitat instanţei să dispună anularea raportului de evaluare din 10.07.2018 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi înregistrat sub nr. x/10.07.2018.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut în sarcina reclamantei că în perioada 22.11.2016-01.07.2017 s-a aflat în stare de incompatibilitate datorită exercitării simultane a funcţiei de şef secţie Psihiatrie I, în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie "Socola" Iaşi şi a calităţii de asociat unic, respectiv funcţia de administrator al B. S.R.L..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 136 din 02 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta apreciind că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Greşit a stabilit prima instanţă că recurenta s-a aflat în situaţie de incompatibilitate şi că ar fi fost incidente în cauză dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, în condiţiile în care a exercitat funcţia de şef de secţie interimar.

Raportat la situaţia concretă a recurentei, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 întrucât în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2017 care modifică aceste dispoziţii, contractul de administrare nr. x/2008 nu mai era în vigoare, recurenta fiind deja numită în funcţia de şef, de secţie interimar, în baza deciziei nr. 314/2015, neexistând un contract de administrare.

Instanţa de fond a reluat în motivarea soluţiei de respingere a contestaţiei numai argumentele prezentate de ANI, fără a argumenta asupra respingerii motivelor de contestaţie invocate de recurentă.

Recurenta a asigurat în perioada reţinută interimatul funcţiei, numirea/delegarea acesteia constituind o necesitate în vederea bunei organizări şi conducerii secţiei de psihiatrie Institutului de Psihiatrie "Socola" Iaşi potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (9) din Legea 95/2006.

Date fiind atribuţiile limitate ale unui şef de secţie interimar a apreciat recurenta - reclamantă că nu există în cazul său situaţia de incompatibilitate descrisă în raportul de raportului de evaluare din 10.07.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, înregistrat sub nr. x/10.07.2018, invocându-se în acest sens considerentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 1171/2017.

Totodată, s-a învederat faptul că raportul de evaluare nu poate produce nici un efect, nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 dispoziţiile fiind modificate de punctul 18, articolul I din Ordonanţa de urgenţă nr. 79 din 16 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 938 din 22 noiembrie 2016 dată la care contractul de administrare nr. x/2008 nu mai era în vigoare, recurenta fiind numită în funcţia de şef de secţie interimar, în baza deciziei nr. 314/2015.

Mai mult, recurenta nu mai deţine funcţia de şef de secţie începând cu data de 01.07.2017 conform deciziei nr. 431/29.06.2017, iar de la data de 10.07.2017, nici calitatea de asociat şi administrator al S.C. B..

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe, admiterea contestaţiei formulate împotriva raportului de evaluare din 10.07.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, înregistrat sub nr. x/10.07.2018 şi în consecinţă anularea acestui raport.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

A susţinut pârâta că pentru existenţa stării de incompatibilitate nu are relevanţă modalitatea în care a fost ocupată funcţia de şef de secţie, ci exercitarea efectivă, astfel că apărările recurentei nu pot conduce la înlăturarea stării de incompatibilitate în care s-a aflat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin raportul de evaluare contestat, nr. x, s-a reţinut în sarcina reclamantei că în perioada 22.11.2016-01.07.2017 s-a aflat în stare de incompatibilitate datorită exercitării simultane a funcţiei de şef secţie Psihiatrie I, în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie "Socola" Iaşi şi a calităţii de asociat unic, respectiv, de administrator al B. S.R.L..

Prin O.U.G. nr. 79/2016, au fost modificate prevederile art. 178 din Legea 95/2006, introducându-se la alin. (1) şi lit. g), potrivit cărora funcţia de manager (respectiv, şef de secţie - conform art. 185 alin. (15) este incompatibilă cu exercitarea funcţiei de membru în organele de conducere, administrare şi control în societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990.

La data intervenirii modificării legislative reclamanta exercita, prin delegarea atribuţiilor, funcţia de şef de secţie psihiatrie I acuţi în cadrul Spitalului de Psihiatrie "Socola" prin deciziile nr. 314/20.05.2015 şi nr. 913/23.11.2015 emise de managerul spitalului, delegare prelungită în aceeaşi condiţii prin deciziile nr. 1025/05.12.2016 şi nr. 373/26.05.2017 până la ocuparea postului prin concurs.

Totodată, la data intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 79/2016 reclamanta exercita calitatea de asociat şi administrator al S.C. B. S.R.L., conform datelor puse la dispoziţie de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

La data de 01.07.2017, ca urmare a solicitării recurentei - reclamante, a încetat delegarea atribuţiilor de şef de secţie, prin Decizia nr. 431/29.06.2017 a managerului Spitalului de Psihiatrie Socola Iaşi.

In plus, reţine Inalta Curte că de la data de 10 iulie 2017 recurenta - reclamantă a renunţat şi la calitatea de asociat şi administrator al S.C. B. S.R.L..

Potrivit dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea 95/2006 modificate prin prin O.U.G. nr. 79/2016:

"Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: exercitarea funcţiei de membru în organele de conducere, administrare şi control în societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.",

Potrivit art. 185 alin. (15) din acelaşi act normativ:

"Dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) şi g) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare şi a plăţii de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condiţiile legii, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice."

Sub un prim aspect Inalta Curte urmează a respinge critica recurentei privind nemotivarea soluţiei primei instanţe, din parcurgerea sentinţei rezultând că judecătorul fondului a indicat motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină hotărârea pronunţată, expuse în mod logic şi detaliat raportat la modificările legislative survenite, hotărârea răspunzând exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că în urma analizei actului administrativ contestat, instanţa şi-a format convingerea în sensul legalităţii acestuia, ceea ce excludea în mod logic apărările prin care cealaltă parte propune o proprie interpretare a situaţiei de fapt şi de drept, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

Reţine instanţa de recurs că prin decizia nr. 1025/5.12.2016 emisă de managerul institutului s-a dispus prelungirea, începând cu data de 1.12.2016, pe o durată de 6 luni, sau până la ocuparea postului prin concurs, a numirii reclamantei in funcţia de medic şef secţie psihiatrie I acuţi, astfel că din punct de vedere formal a ocupat această funcţie.

O funcţie de conducere în cadrul unei unităţi spitaliceşti poate fi ocupată conform art. 185 din Legea nr. 95/2006 numai prin concurs sau examen, în condiţiile legii, după prealabila încheiere a unui contract de administrare cu managerul spitalului.

Numirea reclamantei s-a făcut în temeiul art. 185 alin. (1), (4), (7) şi (9) din Legea nr. 95/2006 pentru cazul în care la concurs nu se prezintă niciun candidat sau nu este declarat câştigător niciun candidat în termenul legal, delegarea recurentei -reclamante constituind o necesitate in vederea bunei organizări a secţiei de psihiatrie in vederea reluării procedurii de concurs.

Este necontestat că dispoziţia legală aplicabilă perioadei evaluate este cea ulterioară modificării prin O.U.G. nr. 79/2016, însă, raportat la scopul urmărit de legiuitor prin modificările aduse, apare ca excesivă concluzia autorităţii pârâte în sensul soluţiei administrative din raportul de evaluare.

Deşi din punctul de vedere al regimului incompatibilităţilor se constată că legiuitorul nu operează cu noţiuni distincte între persoanele numite definitiv în funcţie şi cele numite temporar, Înalta Curte apreciază că prezintă relevanţă împrejurarea că incompatibilitatea reţinută în sarcina recurentei reclamante a intervenit în timpul definitivării situaţiei juridice a postului pe care aceasta a fost delegată.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa asigurării respectării cerinţei de previzibilitate a legii, instituind în acest sens şi o serie de repere pe care legiuitorul naţional trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că nu poate fi considerată ca lege decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-şi regleze conduita.

Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (de exemplu cauzele Facini Dori c. Recre, Foto-Frost c. Hauptzollant Lübeck. Ost), principiul încrederii legitime impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea.

Astfel cum rezultă şi din decizia nr. 1171/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurenta -reclamantă prin motivele de recurs, în practica anterioară consolidată a instanţei supreme s-a statuat că funcţiei de şef de secţie nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 referitoare la managerul spitalului şi prin urmare, această funcţie nu este incompatibilă cu exercitarea oricăror altor funcţii salarizate sau nesalarizate sau/şi indemnizate.

Prin O.U.G. nr. 79/2016, astfel cum s-a arătat anterior, legiuitorul a operat o dublă modificare, respectiv introducerea art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea 95/2006 referitoare la manager şi modificarea alin. (15) a art. 185, care coroborate atrag starea de incompatibilitate reţinută in sarcina recurentei - reclamante.

În condiţiile arătate, Înalta Curte are în vedere perioada de timp redusă cuprinsă între data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2016 care a atras starea de incompatibilitate şi data la care, la cererea recurentei - reclamante prin decizia nr. 431/29.06.2017 a încetat delegarea in funcţia de medic şef de secţie, raportat la scopul urmărit de legiuitor, anume acela de a asigura organizarea şi desfăşurarea eficientă a activităţii unităţilor de spitalizare, reclamanta fiind numită temporar în funcţia de şef de secţie până la organizarea concursului.

Pentru aceste motive apreciază instanţa că soluţia administrativă dispusă prin raportul de evaluare atacat apare ca excesivă din perspectiva principiului proporţionalităţii.

In plus, se reţine că prin decizia nr. 1025/05.12.2016, în art. 2, se prevede că atribuţiile recurentei reclamante vizează "îndrumarea şi realizarea activităţii de acordare a ingrijirilor medicale în cadrul secţiei respective, răspunzând de calitatea actului medical", astfel că, nici în drept atribuţiile exercitate cu titlu temporar nu au vizat cele specifice activităţii de management pe care un sef de secţie şi le asumă printr-un contract de administrare.

Observă Înalta Curte că prin aceeaşi decizie prin care a încetat delegarea acesteia, reclamanta a fost numită "coordonator al activităţii medicale ...având atribuţiile specifice funcţiei de medic şef de secţie", astfel că şi în lipsa unei delegări exprese, care în aceste condiţii apare pur formală, era obligată să desfăşoare activităţi de coordonare a activităţilor medicale la nivelul secţiei, chiar în ipoteza în care postul de şef de secţie este ocupat, şi cu atât mai mult în ipoteza în care această funcţie este vacantă şi neacoperită de personal, pentru buna funcţionare a unităţii spitaliceşti în discuţie.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite acţiunea formulată de reclamantă şi va dispune anularea raportului de evaluare emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 136 din 02 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantă şi dispune anularea Raportului de evaluare nr. x emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2021.