Appeal for reimbursement listing of multiple sclerosis drug quashed as null for lack of legal reasoning.

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, iniţial, la data de 11.03.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată rpin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Ocrelizumab (denumire comercială Orevus), sau, în subsidiar, obligarea pârâţilor la emiterea deciziei finale privind includerea în Listă a medicamentului menţionat.

Prin sentinţa civilă nr. 696 din 29 octombrie 2019, Curtea a dispus disjungerea cererii introduse de reclamanta B., a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa cererii formulate de reclamantul A. către Curtea de Apel Craiova.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 28.01.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 146 din 7 mai 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect invocată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

A susţinut recurentul că instanţa a respins acţiunea pe motiv că, prin H.G. nr. 315/2020, medicamentul Orevus a fost inclus pe lista medicamentelor compensate.

Însă, autorităţile competente, nu au luat decizia finală privind includerea/neincluderea pe lista de compensate a medicamentului, depăşind termenul de 90 de zile prevăzut de pct. A3 din Anexa 2 la OMS nr. 861/2014 şi de art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21.12.1988.

Pârâţii trebuie să desfăşoare o serie de demersuri, până în prezent nefiind adoptat protocolul terapeutic pentru indicaţia "scleroză multiplă primar progresivă", nefiind aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii şi nefiind publicat în Monitorul Oficial.

3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au depus, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului şi excepţia rămânerii fără obiect a cauzei

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

4.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant A. a precizat că argumentele sale s-ar circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

După cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, recurentul nu a combătut şi nu şi-a circumstanţiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a susţine că autorităţile pârâte nu au luat decizia finală de includere a medicamentului pe lista medicamentelor compensate şi nu au efectuat demersuri în acest sens.

Or, simpla expunere a unor afirmaţii, nestructurate şi nesusţinute din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competenţa de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 146 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.