Appeal dismissed in challenge to EU fund non-conformity notification based on res judicata of prior final decision

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Voluntari a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Informării nr. 29677/25.09.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x şi a tuturor actelor subsecvente acesteia, precum şi anularea Deciziei nr. 1/05.01.2015 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014 şi împotriva informării mai sus indicate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 439 din 9 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei meţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Voluntari, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, susţinând că prima instanţă nu a ţinut seama că, prin Decizia nr. 289/15.09.2014, emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din MDRAP, Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014 a fost desfiinţată în parte, astfel încât să reflecte motivarea în fapt şi în drept a abaterii reţinute la punctul 3 din cuprinsul acesteia, ulterior fiind emisă Nota de neconformitate nr. x/29.10.2014.

Totodată, arată că Informarea nr. x/25.09.2014 a fost emisă în baza Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014, fiind un act subsecvent acesteia.

Prin urmare, în opinia recurentei-reclamante, desfiinţarea (chiar şi în parte) a Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014 ar fi trebuit să conducă la desfiinţarea Informării atacate, emise în baza acesteia, în conformitate cu principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (principal).

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că sentinţa recurată este nemotivată, instanţa încălcându-i dreptul la un proces echitabil, potrivit art. 6 C. proc. civ. ce reia dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 parag. 1 din Convenţia EDO.

În opinia recurentei-reclamante, motivarea sentinţei recurate contravine dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine o situaţie de fapt pe baza probelor administrate pe care o prezintă în patru fraze, fără măcar a indica textele de lege pe care le are în vedere la pronunţarea hotărârii, pentru ca în final să prezinte scurt motivul de nelegalitate invocat de reclamantă şi într-o frază să expună un foarte succint raţionament logico-juridic pentru care apreciază ca fiind neîntemeiat acest motiv de nelegalitate.

Or, aşa cum a reţinut şi instanţa supremă, "un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt. Obligaţia de motivare impune o apreciere întotdeauna ataşată de natura cauzei, de circumstanţele acesteia, stilul judiciar şi tipologia actului de justiţie. Motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte - dar nici ignorarea lor -, ci un răspuns la argumentele fundamentale, susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia".

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014 ce a stat la baza emiterii Informării nr. 29677/25.09.2014 a fost contestată în cadrul dosarului nr. x/2014, soluţionat definitiv în sensul admiterii recursului MDRAP şi a respingerii acţiunii reclamantei, prin decizia ÎCCJ nr. 1283/2017.

Astfel, neregulile constatate şi sancţiunile aplicate de către MDRAP prin Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014 şi-au confirmat legalitatea prin decizia ÎCCJ menţionată.

Prin Informarea a cărei anulare se solicită în prezenta cauză nu s-a stabilit nicio reducere procentuală, ci doar s-a adus la cunoştinţa recurentei măsura stabilită prin Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014. Altfel spus, Informarea nr. x/25.09.2014 este doar un act de executare, subsecvent, emis periodic, cu ocazia fiecărei cereri de plată/rambursare formulată de către recurentă.

Cum actul administrativ principal (Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014) se bucură de legalitate, consfinţită prin decizia ÎCCJ nr. 1283/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014, intimatul-pârât înţelege să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat, legiferată prin art. 430 C. proc. civ.

Susţinerile recurentei, potrivit cărora "desfiinţarea (chiar şi în parte) a Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014 ar trebui să conducă la desfiinţarea Informării atacate", sunt nefondate.

Anularea în parte a Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014 vizează motivarea în fapt şi în drept a unei singure abateri din cele cinci identificate pentru acelaşi contract de achiziţie publică.

Restul abaterilor, inclusiv sancţiunile aplicate acestora, au fost menţinute prin Decizia nr. 289/15.09.2014, ca efect al respingerii celorlalte capete ale contestaţiei.

Precizează că numai în cazul admiterii în totalitate şi al desfiinţării în integralitatea a Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014, aceasta ar fi produs efecte şi asupra actelor subsecvente acesteia, fapt care nu este valabil şi în cazul admiterii parţiale cu privire la o singură abatere din mai multe identificate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 1/05.01.2017, prin care MDRAP - Serviciul de Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene a respins, ca neîntemeiată, contestaţia administrativă formulată împotriva Informării nr. 29677/25.09.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x şi a Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014 (prin care recurentei-reclamante i s-a aplicat o reducere procentuală de 10 % din valoarea contractului de lucrări nr. x/07.05.2013, încheiat între Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Voluntari şi Asocierea A. S.R.L. B. SRL), solicitând anularea acestor trei acte.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Voluntari, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că în cauză singura critică adusă actelor atacate priveşte soluţia pronunţată în prima instanţă în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis acţiunea şi au fost anulate actele contestate, inclusiv Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014 şi Decizia nr. 289/15.09.2014. Însă, această critică a rămas fără fundament, cât timp prin decizia nr. 1283/30.03.2017 a ÎCCJ-SCAF s-a admis recursul şi s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază a fi neîntemeiată critica de nelegalitate, subsumată motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constatând că prima instanţă a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate şi motivele de drept pe care s-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic, chiar dacă, sub unele aspecte, motivarea este succintă; cerinţa motivării unei hotărâri judecătoreşti este îndeplinită corespunzător şi în situaţia în care nu se răspunde tuturor argumentelor invocate de părţi, acestea fiind grupate şi analizate prin considerente comune, după cum instanţa de control judiciar poate înlătura, completa sau înlocui unele considerente, atunci când soluţia finală nu este denaturată în acest fel.

Prin urmare, chiar dacă în motivarea sentinţei nu se regăsesc literal toate susţinerile prin care partea tindea să convingă instanţa în sensul nelegalităţii actelor administrative deduse judecăţii, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs analizat.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt neîntemeiate, de asemenea.

Deşi recurenta-reclamantă a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată de către instanţa de fond cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte observă că aceasta nu a indicat, în concret, care sunt aceste norme legale pretins a fi fost încălcate de către prima instanţă.

Însă, din dezvoltarea criticilor formulate, rezultă că recurenta-reclamantă a înţeles să reproşeze instanţei de fond în esenţă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 430 şi art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat şi efectele lucrului judecat, ceea ce conduce la o reîncadrare a motivelor de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 430 din C. proc. civ.: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.", iar art. 431 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Aşa cum s-a statuat într-o decizie de speţă, autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotârâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Necontestat, Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014 a fost atacată de Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Voluntari, recurenta-reclamantă din cauză, atât în prezentul dosar, cât şi în dosarul nr. x/2014 în raport de care a fost reţinută autoritatea de lucru judecat.

Mai întâi, se reţine că, recurenta-reclamantă a susţinut prin recurs că prima instanţă nu ar fi ţinut cont că, prin decizia nr. 289/15.09.2014 a fost desfiinţată Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014 cu consecinţa refacerii ei, ulterior fiind emisă Nota de neconformitate nr. x/29.10.2014, caz în care, instanţa ar fi trebuit să observe că desfiinţarea (chiar şi în parte) a menţionatei Note atrăgea şi desfiinţarea actului subsecvent acesteia, respectiv a Informării atacate, conform principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal.

Pentru a răspunde acestei critici a recurentei, Înalta Curte constată, analizând actele din dosarul cauzei, că, în urma verificării cererii de rambursare nr. x, prin Informarea nr. x/16.04.2014, în conformitate cu motivele menţionate în Nota de neconformitate nr. x/11.02.2014, beneficiarului UAT Oraş Voluntari i-a fost aplicată, în conformitate cu pct. 1.7 şi 1.9 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, o reducere procentuală de 25% din valoarea contractului de lucrări nr. x/07.05.2013 încheiat cu Asocierea A. S.R.L. B. S.R.L..

Prin Decizia nr. 209/23.06.2014, organul de soluţionare a contestaţiei, admiţând contestaţia beneficiarului, a dispus desfiinţarea Notei de neconformitate nr. x/11.02.2014, refacerea actului de control şi întocmirea unei note care să reflecte motivarea în fapt a aspectelor care au constituit încălcări ale prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice şi care au stat la baza aplicării sancţiunii.

Astfel, în baza deciziei de mai sus, a fost reverificată procedura de achiziţie şi a fost emisă Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014, prin care, în conformitate cu prevederile din Partea 1, lit. A), pct. 4, 8, 9 şi 10 din Anexa la H.G. nr. 519/2014, beneficiarului i-a fost aplicată o reducere procentuală de 10 % din valoarea contractului de lucrări nr. x/7.05.2013 încheiat cu Asocierea A. S.R.L. B. S.R.L., pentru identificarea a 5 nereguli.

Împotriva Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014 UAT Oraşul Voluntari a formulat contestaţie administrativă care, a fost soluţionată prin Decizia nr. 289/15.09.2014.

Potrivit dispozitivului acestei decizii s-a decis "(...) Desfiinţarea Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014 emise de către Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP cu privire la capătul 3 al contestaţiei şi refacerea acesteia astfel încât să reflecte motivarea în fapt şi în drept a aspectelor constatate care au constituit încălcări ale prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice care au stat la baza aplicării sancţiunii.

(...) Respingerea capetelor 1, 2, 4 şi 5 ale contestaţiei ca fiind neîntemeiate".

Rezultă astfel, că, în temeiul Deciziei nr. 289/15.09.2014 s-a dispus anularea doar în parte a Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014, cu privire la motivarea în fapt şi în drept a unei abateri/nereguli din cele cinci constatate.

De menţionat, că petitul 3 al contestaţiei a privit încălcarea de către UAT Oraşul Voluntari, în calitate de autoritate contractantă, a prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, respectiv solicitarea ca subcontractanţii să prezinte documentele solicitate la cap. V.3 Situaţia economico-financiară din Fişa de date a achiziţiei.

Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014 şi Decizia nr. 289/15.09.2014 au fost atacate de recurenta-reclamantă din cauză în cadrul dosarului nr. x/2014, rezultând din precizarea ulterioară a acţiunii din dosarul menţionat că, urmare a desfiinţării Notei de neconformitate nr. x/11.02.2014 şi a emiterii Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014, reclamanta a înţeles să solicite anularea noii note de neconformitate şi a Deciziei nr. 289/15.09.2014.

De altfel, conform celor menţionate la pct. I.1 din prezenta decizie, chiar recurenta-reclamantă a cerut anularea celor trei acte atacate în prezentul dosar, susţinând că, prin sentinţa civilă nr. 3558/19.12.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, s-a dispus anularea Deciziei nr. 289/15.09.2014 şi a Notei de neconformitate nr. x/15.07.2014, în baza căreia a fost emisă Informarea nr. x/25.09.2014, contestată în cauză.

Este adevărat că, la momentul formulării acţiunii deduse judecăţii, soluţia pronunţată în primă instanţă, în dosarul nr. x/2014, era una favorabilă UAT Oraşul Voluntari, însă aceasta a fost schimbată în recurs de ÎCCJ-SCAF care, prin decizia nr. 1283/30 martie 2017, a admis recursul declarat de MDRAP împotriva sentinţei civile nr. 3558/19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, rejudecând, a respins în tot acţiunea, ca neîntemeiată.

În contextul expus, în mod greşit apreciază recurenta-reclamantă că instanţa de fond ar fi trebuit să ţină cont de Decizia nr. 289/15.09.2014, prin care a fost desfiinţată Nota de neconformitate nr. x/15.07.2014, de vreme ce desfiinţarea a fost una parţială, fiind menţiuntă corecţia aplicată de 10 %, iar aceste acte au fost atacate de către recurentă în faţa instanţei de contencios administrativ care a confirmat legalitatea lor, în privinţa neregulilor constatate şi a sancţiunilor aplicate prin acestea, în mod definitiv.

Astfel, desfiinţarea parţială a notei de neconformitate nr. x/15.07.2014, respectiv numai în privinţa uneia dintre abaterile constatate, cu menţinerea însă a constatărilor asupra celorlalte abateri şi a corecţiei finale aplicate nu are efectul pretins de recurenta-reclamantă, de a atrage desfiinţarea Informării nr. 29677/25.09.2014, ca act subsecvent notei de neconformitate anterior menţionate, câtă vreme informarea se referă la corecţia menţinută.

Pe de altă parte, în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, care a privit aceleaşi părţi, a fost pronunţată o soluţie definitivă (decizia nr. 1283/2017 a ÎCCJ-SCAF) prin care s-a confirmat legalitatea aplicării corecţiei de 10%.

Ca atare, Înalta Curte reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat, prima instanţă reţinând în mod corect legalitatea actelor atacate, în raport de decizia nr. 1283/2017 a ÎCCJ-SCAF pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Astfel, contrar susţinerilor părţii recurente, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale redate supra, respectiv art. 430 C. proc. civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat, precum şi art. 431 alin. (1) din acelaşi Cod, în ceea ce priveşte efectele lucrului judecat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta UAT Oraş Voluntari, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Voluntari împotriva sentinţei civile nr. 439 din 9 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.