Territorial agency transport license award: jurisdiction lies with district court, not court of appeal, for acts of non-central authorities
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice admitted the appeals filed by the national rail administration and an intervening transport company, quashing the appellate court's judgment and remanding the case to the Prahova District Court for jurisdictional resolution. The dispute concerned the legality of an administrative decision by a territorial agency that awarded a public transport route license to the intervenor, which the appellant company challenged on the grounds of unjustified exclusion during the tender process. Although the appellate court had previously upheld the appellant's claim, the Supreme Court determined that the appellate court lacked subject-matter jurisdiction because the challenged act was issued by a territorial agency rather than a central authority, thereby violating the hierarchical competence rules for administrative litigation. Under Articles 2(1)(c) and 3(1) of the Civil Procedure Code, jurisdiction for acts issued by non-central authorities rests with the district court, not the court of appeal; consequently, the Supreme Court ordered the case remitted to the competent first-instance court, noting that the merits and other procedural defenses would be examined in that subsequent proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 3 pct. 1 C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Territorial agency transport license award: jurisdiction lies with district court, not court of appeal, for acts of non-central authorities: Recursurile sunt întemeiate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu, de instanța de control judiciar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 112 din 23 aprilie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei SC O.T. SRL, formulată în contradictoriu cu A.R.R. și cu A.R. Pitești și în consecință, s-a anulat procesul-verbal nr. 922 din 24 martie 2003, întocmit de această agenție și s-a constatat că reclamanta este îndreptățită să i se elibereze licență de execuție pentru traseul Bascov - Curtea de Argeș.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu a SC M.C. SRL
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că atribuirea prin procesul-verbal atacat, a executării traseului pentru transport de persoane pe ruta Bascov - Curtea de Argeș, SC M.C. SRL este nelegală, întrucât reclamanta a fost depunctată nejustificat la criteriul vechimii neîntrerupte.
Împotriva sentinței au declarat recurs, A.R.R. și SC M.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurentele susțin că la dezbaterile din ședința din 9 aprilie 2004, când s-a pus în discuție, calitatea procesuală a Agenției A.R. Pitești, aceasta nu a fost prezentă și că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind ignorat Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 527/1997.
Prin întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă SC O.T. SRL, s-a invocat excepția tardivității recursului declarat de intervenienta SC M.C. SRL, iar instanța, din oficiu, a pus în discuția părților, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția tardivității recursului promovat de intervenientă este nefondată, întrucât hotărârea atacată nu a fost comunicată acesteia, la adresa indicată în cererea de intervenție. Din dovada aflată la dosar rezultă că intervenienta are sediul în Pitești, bloc A 1 a, iar hotărârea instanței de fond a fost comunicată la blocul 10.
Recursurile sunt întemeiate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu, de instanța de control judiciar.
În adevăr, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”, iar tribunalele, conform art. 2 pct. 1 lit. c) din același cod, judecă „procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel”.
În cauză, actul atacat prin cererea de chemare în judecată, procesul-verbal nr. 922 din 24 martie 2003, prin care a fost declarat executant al operațiunilor de transport rutier, SC M.C. SRL, este emis de Agenția Teritorială Argeș a A.R.R.
Prin urmare, controlul judecătoresc de legalitate al acestui act administrativ se exercită în primă instanță de tribunal, în temeiul prevederilor legale menționate, iar nu de curtea de apel, actul în discuție nefiind emis de o autoritate sau instituție centrală.
Or, soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat o hotărâre nelegală, încât se impune casarea acesteia și trimiterea dosarului, spre o nouă judecată, la instanța competentă.
Întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea din 27 noiembrie 2003, a strămutat judecata de la Curtea de Apel Pitești, la Curtea de Apel Ploiești, pentru o bună administrare a justiției, dosarul va fi trimis conform art. 313 C. proc. civ., la Tribunalul Prahova, pentru soluționare.
Instanța de trimitere va examina sub forma unor apărări de fond, și celelalte susțineri din motivele de recurs a căror examinare în această fază procesuală devine inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de A.R.R. și de SC M.C. SRL Pitești împotriva sentinței civile nr. 112 din 23 aprilie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Prahova.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.