Return of security deposit after definitive resolution of suspension motion despite pending appeal on tax assessment merits

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.08.2020, petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, a solicitat restituirea cauţiunii consemnată prin chitanţa nr. x/06.10.2017, stabilită prin raportare la valoarea obiectului executării.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 a admis cererii de restituire a cauţiunii formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi, totodată, a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 16.917 RON consemnată de către S.C. A. S.R.L., conform recipisei de consemnare nr. x/18.10.2017, în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi, pe cale de consecinţă, modificarea în tot a încheierii recurate, respectiv respingerea, ca nefondată, a cererii de restituire a cauţiunii formulată de reclamanta A. S.R.L.

Susţine că soluţia instanţei de fond este nefondată, deoarece din interpretarea dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ., rezultă că admisibilitatea cererii de restituire a cauţiunii este condiţionata de îndeplinirea cumulativa a doua condiţii, si anume existenta unei hotarari definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei si neformularea de către cei îndreptăţit a unei cereri de despăgubiri in termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotararii care a soluţionat fondul cauzei. Or, sub acest aspect arată ca dosarul de fond nu a fost solutionat printr-o hotărâre definitiva, acesta aflându-se in sistemul cailor de atac, in procedura recursului, cu termen fixat pentru data de 27.01.2022 . Aşadar, având in vedere dispozitiile art. 20 alin. (1) si alin. (2) teza 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora recursul formulat împotriva hotărârii pronunţate în prima instanţa suspendă executarea acesteia si se judeca de urgenta, rezulta ca in cauza având ca obiect cererea de anulare act administrativ fiscal nu este pronunţată o solutie definitiva şi executorie.

In speţa, nu sunt îndeplinite condiţii cerute de lege, pentru eliberarea cautiunii achitate prin conform recipisei de consemnare nr. x din data de 18.10.2017, stabilita de instanta de judecata investita cu cererea de suspendare act administrativ fiscal si consemnata in dosarul nr. x/2017 al Curtii de Apel Bucuresti, secţia a VIII.a contencios administrativ si Fiscal.

Aceasta cautiune a fost stabilita, in temeiul art. 279 alin. (2) lit. d) din Lg. nr. x privind Codul de procedură fiscală, ca şi conditie egala pentru solutionarea cererii reclamantei de suspendare a executarii Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017, emisa de AJFP Vrancea.

Prin Sentinta Civila nr. x pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti sectia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal in data de 01.02.2018, cererea de suspendare a fost admisa in parte, instanţa de judecata dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x emisă de pârâta DGRFP Galaţi - AJFP Vrancea, respectiv în partea ce priveşte obligaţia fiscală suplimentară de plată cu titlu de TVA În cuantum de 1.452.238 RON, ce a fost achitată de reclamantă, până la pronunţarea instanţei asupra acţiunii în anulare. Actiunea in anularea Deciziei de impunere nr. - F-VN 245130.06.2017 emisă de pârâta DGRFP Galaţi - AJFP Vrancea, nu a fost solutionata definitiv de către instanţa de judecată legal investită, context în care nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1064 alin. (1) din C. proc. civ.

Din interpretarea acestor dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) din C. proc. civ. rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiţionată de îndeplinirea cumulativa a doua condiţii: si anume existenta unei hotărâri definitive prin care s-a solutionat fondul cauzei, sau incetarea efectelor masurii pentru care aceasta s-a consemnat, si neformularea de catre cel indreptatit a unei cereri de despagubiri in termen de 30 de zile de la ramanerii definitive a hotararii, sau dupa caz de Ia data incetarii efectelor masurii - art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ. .

In speta, apreciază că se impunea ca instanţa sesizată cu cererea de restituire a cautiunii să constate ca aceste două conditii nu au fost îndeplinite, respectiv condiţia privind soluţionarea definitiva a fondului cauzei, reclamanta beneficiind in continuare de efectele sentintei de suspendare a titlului de creanta.

Susţine că, nici condiţia privind neformularea unei cereri de despăgubire de către cel îndreptăţit nu este indeplinita, pentru că, termenul de 30 de zile nu a început să curga, acesta fiind data soluţionării definitive a fondului cauzei .

Cauţiunea prevăzută de art. 278 alin. (2) lit. d) din Lg. nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală are drept scop constituirea la îndemâna autoritatii emitente a actelor de impunere fiscala a unei garanţii pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite.

Fata de considerentele expuse. solicită instantei de control judiciar sa constate ca in cauza exista motive intemeiate de modificare in tot a incheierii atacate, deoarece cererea de restituire a cautiunii nu indeplineste conditiile de admisibilitate.

4. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea în integralitate a încheierii recurate ca fiind legală şi teminică. Totodată, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Cererea de suspendare în parte a executării deciziei de impunere nr. x/30.06, pentru care petenta-reclamantă a depus recipisa de consemnare nr. x/18.10.2017 în cuantum de cuantum de 16.917 RON a fost soluţionată definitiv în sensul admiterii acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 324 din 01.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, a suspendat în parte, până la pronunţarea instanţei asupra acţiunii în anulare, executarea Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017, emisă de pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Vrancea, respectiv în partea ce priveşte obligaţia fiscală suplimentară de plată cu titlu de TVA în cuantum de 1.452.238 RON, ce a fost achitată de reclamantă şi a respins, în rest cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Înalta Curte reţine că, acţiunea în anulare a aceluiaşi act administrativ ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 158/2020 din 16 iunie 2020 în sensul admiterii acţiunii precizată (restrânsă) privind pe reclamanta A. S.R.L., a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 170/03.04.2018 de respingere a contestaţiei fiscale formulată de reclamantă, în ceea ce priveşte suma totală de 2.257.877 RON reprezentând: 1.845.343 RON taxa pe valoare adăugată şi 412.534 RON impozit pe profit şi Decizia de impunere nr. x/30.06.2017 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2017, în ceea ce priveşte suma totală de 2.257.877 RON reprezentând: 1.845.343 RON taxa pe valoare adăugată şi 412.534 RON impozit pe profit în sensul că a stabilit în minus suma de 2.264.936 RON, reprezentând impozit pe profit în cuantum de 905.974 RON şi TVA în cuantum de 1.358.962 RON, declarate şi plătite de reclamantă şi a obligat pârâta AFCM la restituirea către reclamantă a sumei totale de 4.667.975 RON constând în obligaţii fiscale de plată stabilite suplimentar şi stinse de reclamantă şi pârâte la plata către reclamantă a sumei de 101.582,66 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 461,15 RON taxă judiciară de timbru, suma de 2500 RON onorariu expert şi suma de 98.621,51 RON onorariu avocat. Împotriva acestei soluţii a declarat recurs toate pârâtele, iar recursul aflat pe rolul Î.C.C.J. - S.C.A.F. a primit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2022.

Conform prevederilor art. 1064 din C. proc. civ.:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(3) Instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunţată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

Înalta Curte reţine şi că în faţa instanţei de fond nu au fost aduse nici un fel de critici din partea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală cererii de restituire a cauţiunii achitată în dosarul x/2017, iar formularea unor critici noi în recurs este interzisă expres de dispoziţiile art. 478 C. proc. civ., aplicabile şi în recurs conform art. 494 din acelaşi cod. Prin urmare, în lipsa unor critici concrete formulate în faţa Curţii de Apel cu privire la nelegalitatea admiterii cererii de formulate de către intimata-reclamantă şi cum în recurs nu a fost dovedită o situaţie de fapt contrară, se constată că sunt nefondate toate criticile, reţinând corecta aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa de fond învestită cu soluţionarea cererii.

Totodată, analizând condiţiile necesare restituirii cauţiunii, cercetând actele şi lucrările dosarului, se poate observa că în mod legal instanţa de fond a conchis că acestea sunt îndeplinite şi se impune restituirea cauţiunii către reclamantă.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora instanţa de fond ar fi interpretat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză, considerând că în cauză cauţiunea nu trebuia restituită întrucât dosarul de fond nu a fost soluţionat definitiv şi că, dată fiind aceasta situaţie, condiţia impusă de dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ. nu este îndeplinită, Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă interpretează în mod vădit eronat textul de lege aplicabil, întrucât a fost soluţionat definitiv dosarul nr. x/2017, prin decizia nr. 1437/15.03.2019, luându-se act de renunţarea recurentei - pârâte la calea de atac a recursului, care nu a formulat nici cerere de despăgubire în termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă, conform dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Aşa cum a reţinut în mod legal instanţa de fond, prin soluţionarea în mod definitiv a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, s-a deschis calea procedurală a formulării de către reclamantă a cererii de restituire a cauţiunii. De asemenea, astfel cum precizează şi prin cererea de recurs recurenta-pârâtă, aceasta nu a solicitat pe cale separată acordarea de despăgubiri ca efect al suspendării admise.

În consecinţă, în mod judicios a constatat prima instanţă că în raport de dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ. se impune restituirea cauţiunii către reclamantă.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurenta - pârâtă pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.