Prosecutors' salary equalization upheld; appeal on timeliness rejected, retroactive recalculation with interest affirmed.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.04.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, obligarea pârâţilor la:

- emiterea unui nou ordin de salarizare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON plus 10%, începând cu data de 09 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71 din 2015 şi pentru viitor, până la data de 01.10.2016 de când parchetul general a emis dispoziţii de plată prin raportare la valoarea de referinţă sectorială menţionată.

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71 din 2015 şi a O.U.G. nr. 20 din 2016, reprezentând diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut reclamanţii potrivit acestor reglementări cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON plus 10% şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4711/2017 pronunţată în data de 5 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a reclamanţilor E., F. şi K., ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi a obligat:

- pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită, pentru reclamanţii E., F. şi K., ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.07.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON,

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită, pentru ceilalţi reclamanţi, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 9.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON.

- pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită, pentru toţi reclamanţii, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

- pârâţi să plătească reclamanţilor diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4711/2017 pronunţată la 5 decembrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, după prezentarea istoricului speţei, a susţinut că următoarele:

ü cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât reclamanţii nu au contestat la data emiterii Ordinul 1702/30.05.2015 emis de procurorul general al PICCJ, potrivit căruia s-au stabilit începând cu 9 aprilie 2015 indemnizaţiile majorate ale procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora;

ü pe fondul cauzei a susţinut că prin admiterea acţiunii este neîntemeiată întrucât:

- se încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât acordarea drepturilor salariale începând cu data de 9 aprilie 2015 este neîntemeiată, de vreme ce la acea dată nu exista un salariu la care să se raporteze, aceasta fiind statuată prin decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţională;

- instanţa de fond nu trebuia să admită cererile accesorii privind actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi dobândă legală, deoarece Ministerul Public nu are alte surse de finanţare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflaţei putându-se face numai prin intervenţia legiuitorului;

- dobânda este o sancţiune civilă pentru neexecutarea obligaţiei de plată şi având în vedere că, între reclamanţi şi pârâţi nu există încheiată nicio convenţie care să determine angajarea unei eventuale răspunderi civile contractuale, nu sunt întrunite condiţiile existenţei acestui tip de răspundere.

Pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., prezentând pe larg istoricul speţei şi legislaţia incidentă.

- critică sentinţa recurată pentru depăşirea atribuţiilor judecătoreşti, soluţia instnaţei de fond fiind lipsită de temei legal, întemeindu-se pe dispoziţiile legale adoptate ulterior datei de 9 aprilie 2015, fiind încălcat astfel principiul neretroactivităţii legii;

- soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, creşterile salariale neputând fi acordate anterior datei de 01.10.2016, doarece anterior acesteia nu existau în plată la nivelul familiei ocupaţionale "Justiţie", prin urmare nu puteau fi incluse în nivelul maxim de plată.

1.4. Apărări formulate în cauză

Recurenţii - pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a depus întâmpinări şi, fără a invoca excepţii, au solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 2 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 17 noiembrie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

2.1. Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reţine că sentinţa nr. 4711/2017 pronunţată în data de 5 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare la data de 20 februarie 2018, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acest moment şi s-a împlinit la data de 8 martie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost înaintată prin mail la data de 9 martie 2018, astfel cum rezultă din dosarul instanţei de recurs, calea de atac fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 9 martie 2018.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 9 martie 2018, deşi ultima zi în care putea fi promovată calea de atac era 8 martie 2018.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 4711/2017 din 5 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursurile declarate de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea sunt nefondate, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă la Judecătoria Satu Mare, iar prin Ordinul nr. 303/10.01.2017 emis de procurorul general din cadrul Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că "Începând cu data de 01.10.2016, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţile de apel beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pnetru Locuinţe". În temeiul acestui Ordin a fost emis Ordinul nr. 332/27.01.2017.

Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare.

În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 şi a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

La art. I, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (51), cu următorul cuprins: "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii si autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie grad treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Dispoziţiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraţilor si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, inclusiv asistenţilor judiciari.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, la O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 3ind 1, cu următorul cuprins:,,(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad treaptă, gradaţie, vechime in funcţie sau in specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost iniţial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizaţiilor, raportarea la indemnizaţiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Recurentul pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie a criticat soluţia primei instanţe faţă de greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, în raport de necontestarea Ordinului nr. 1702 din data de 30 iulie 2015 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit cu care s-au stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, indemnizaţiile procurorilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa, însă recurentul - pârât nu a invocat niciun temei de drept care să atragă incidenţa acestei sancţiuni şi nici instanţa nu poate identifica un asemenea temei.

Astfel cum a arătat şi prima instanţă, obiectul acţiunii îl reprezintă cererea adresată pârâtului de reîncadrare a părţilor reclamante sub aspectul drepturilor salariale cuvenite prin emiterea unui act administrativ (ordin), raportat la dispoziţiile art. 7 din Cap. VIII, Anexa VI din Legea cadru nr. 284/2010 coroborate cu art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2010.

Chiar prin motivele de recurs pârâtul recunoaşte această obligaţie în raport cu considerentele Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, emiţând Ordinul nr. 332/2017, însă doar cu data de 1 octombrie 2016, susţinând că la data de 9 aprilie 2015 nu exista în plată, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie, nicio indemnizaţie brută lunară pentru funcţia de procuror/judecător stabilită cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON.

Pentru aceste motive motivul de recurs va fi respins ca nefondat.

Pe fondul cererii de recurs, se constată că prin art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea 71/2015, şi care a intrat în vigoare la 09 aprilie 2015, s-a prevăzut că "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Textul de mai sus nu a fost aplicat personalului din justiţie, la nivelul ordonatorului principal de credite Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât s-a considerat că se aplică doar în cazul instituţiilor expres menţionate în cuprinsul dispoziţiei legale.

Ulterior, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/26.09.2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

Prin urmare, prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea 71/2015, trebuiau aplicate, începând cu 09 aprilie 2015, şi la nivelul ordonatorului principal de credite Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, implicit în cazul reclamanţilor, iar salarizarea personalului din justiţie trebuia făcută la nivelul maxim aferent fiecărei funcţii/grad/treaptă şi gradaţie.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională a statuat următoarele:

"în consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".

Pentru a pune în aplicare prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 introduse prin Legea 71/2015, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/26.09.2016, precum şi prevederile art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 332/27.01.2017, prin care reclamanţilor li s-au recalculat drepturile salariale, prin ultimul ordin la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, cu menţiunea că va începe cu data de 01 octombrie 2016.

Înalta Curte, în acord cu soluţia primei instanţe, apreciază că stabilirea drepturilor salariale aferente perioadei 09 aprilie 2015 - 01 octombrie 2016, şi pentru viitor, fără luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, este nelegală, întrucât aceasta este valoarea sectorială maximă la nivelul familiei ocupaţionale "justiţie" la care se ajunge prin luarea în considerare a drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, astfel cum trebuia să procedeze pârâtul, luând în considerare considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 794/15.12.2016.

Valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, a fost recunoscută ca fiind aplicabilă începând cu 09 aprilie 2015, la nivelul ordonatorului principal de credite Consiliul Superior al Magistraturii, prin sentinţa nr. 48/13.01.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2369/22.06.2017, astfel că susţinerea recurentului - pârât în sensul că nu există hotărâri în plată este nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond privind obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, este dată cu corecta aplicare a legii, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În raport cu cele expuse, instanţa constată caracterul nefondat al criticii privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii, valoarea sectorială solicitată fiind acordată de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, iar nu anterior, pentru a se putea vorbi despre o aplicare retroactivă a vreunei norme juridice.

De asemenea, Înalta Curte reţine că prin nerecunoaşterea de către pârât a drepturilor salariale conform Legii 71/2015 s-a produs reclamanţilor un prejudiciu reprezentat de diferenţa dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat în perioada 09 aprilie 2015 - 01 octombrie 2016, dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor în această perioadă, astfel că în mod corect a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să repare acest prejudiciu prin plata sumelor respective.

Înalta Curte constată că repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite cuprinde trei componente: plata diferenţelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei şi plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

În această privinţă, Înalta Curte are în vedere că, prin decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

Împrejurarea că sumele nu sunt cuprinse în buget nu prezintă nicio relevanţă în ceea ce priveşte însăşi existenţa dreptului.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie Şi Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Oradea, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 4711/2017 din 5 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei civile nr. 4711/2017 din 5 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.