Joint and several fiscal liability of company administrator: inapplicability of insolvency law to parallel tax recovery proceedings

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Craiova şi societatea B. S.R.L., prin lichidatorul judiciar C., anularea Deciziei nr. CRR_REG - 27886/02.08.2017 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare şi anularea Deciziei DJG - DEJ 4697-3/15.05.2017, ca neîntemeiată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 363/2018 pronunţată în data de 2 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Craiova şi societatea B. S.R.L. prin lichidator judiciar C., având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal şi a anulat Decizia nr. DJG - DEJ - 4697 - 3/15.05.2017 emisă de AJFP Dolj şi Decizia CRR - REG - 27886 din 02.08.2017 emisă de DGRFP Craiova.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Craiova, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate, iar, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii formulate de reclamantul A., ca fiind neîntemeiată, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând argumentaţia instantei de fond din cuprinsul hotărârii atacate, se poate lesne observa ca sentinta a fost data cu încălcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material din Legea nr. 85/2006, Legea nr. 85/2014 şi Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind retinute greşit în raport de exigentele textului de lege al art. 25 alin (2) lit. d) din Legea 207/2015.

Opinează că, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 231 din Codul de procedură fiscală, situaţie în care înţeleg să critice din acest punct de vedere soluţia instanţei de fond, reiterând această excepţie.

Susţin că, în mod gresit instanţa de fond a constatat că Legea nr. 85/2006 are caracter de normă specială în raport au dispoziţiile codului de procedură fiscală si ca aceasta se va aplica prioritate, considerând nelegal ca în speţă, fiind vorba de o creanţă fiscală născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei societatea B. S.R.L., nu poate fi valorificată separat de organul fiscal printr-o procedură administrativă demarată în parale faţă de membrii societăţii aflate în procedura de insolvenţă.

Învederează ca derularea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare împotriva societăţii B. S.R.L. nu fac inaplicabile dispoziţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, întrucât prevederile legii celei dintâi indicate "nu exclude procedura atragerii răspunderii solidare, specifică recuperării creanţelor bugetare de la debitorului declarat insolvabil, statul având la dispoziţie mai multe proceduri de recuperare creanţelor sale", astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1070/26.02.2009, aplicabilă spetei dedusă judecăţii.

Codul de procedură fiscală instituie răspunderea solidară conform art. 25 ca modalitate de recuperare numai a creanţelor bugetare-fiscale, in timp ce Legea nr. 85/2014 (Legea 85/2006) reglementează procedura colectiva pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă în cadrul căreia poate fi creditor şi statul pentru creanţele neachitate la bugetul consolidate împreună cu alţi bugetari, chirografari si garanţi.

În acest context, în cauză, prin măsura de atragere a răspunderii în solidar cu debitoarea, organele fiscale au ca scop recuperarea obligaţiilor fiscale din averea unei terţe persoane şi nu din averea debitorului principal, afectată pentru acoperirea tuturor înscrise la masa credală în cadrul procedurii insolventei.

Cu privire la invocarea de către reclamant a nulităţii deciziei de antrenare a răspunderii solidară având in vedere aplicarea accesoriilor după deschiderea procedurii insolventei, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât Codul de procedură fiscală reglementează în cuprinsul art. 25, condiţiile in care se poate antrena răspunderea solidara a altor persoane alături de plătitorul obligaţiilor fiscale.

Solicită respingerea ca neîntemeiate a susţinerilor reclamantului referitoare la faptul ca nu sunt întrunite condiţiile generale pentru antrenarea răspunderii solidare, întrucât contrar alegaţiilor reclamantului, organele fiscale au probat împrejurarea ca datoria fiscala de 1.980.134 RON provine din modul în care reclamantul să şi-a exercitat atribuţiile de administrator al societăţii.

Având în vedere aceste aspecte semnalate consideră că reclamantul prin faptele săvârşite intră sub incidenţa prevederilor art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015, fiind atât nedeclararea corectă a obligaţiilor fiscale, cât şi neplata la scadenţă a obligaţiilor fiscale, precum şi reaua credinţă a acestuia.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtului este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. CRR_REG - 27886/02.08.2017 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare şi Decizia DJG - DEJ 4697-3/15.05.2017.

Prima instanţă a admis contestaţia formulată de reclamantul A. şi a anulat Decizia nr. DJG - DEJ - 4697 - 3/15.05.2017 emisă de AJFP Dolj şi Decizia CRR - REG - 27886 din 02.08.2017 emisă de DGRFP Craiova.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a dat o intepretare eronată dispoziţiilor Legea nr. 85/2014, considerând că prin declanşarea procedurii insolvenţei devin inaplicabile dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, în cadrul căreia poate fi creditor şi statul, pentru creanţele la bugetul de stat neachitate, debitor care este societatea B. S.R.L., al cărui administrator a fost reclamantul.

Pe de altă parte, Codul de procedură fiscală instituie răspunderea solidară a diferitelor categorii de persoane fizice, care funcţie de legătura lor cu debitorul şi de conduita lor, au influenţat starea de insolvabilitate al acestuia şi au contribuit la cauzarea unui prejudiciu bugetului de stat prin neplata obligaţiilor fiscale scadente.

Aşa fiind, Legea nr. 85/2014 şi Codul de procedură fiscală nu conţin dispoziţii legale care să reglementeze aceeaşi materie, pentru a obliga interpretul legii să procedeze la identificarea normei speciale dintre cele două, pentru aplicarea derogatorie a acesteia.

Prin înscrierea la masa credală a organului fiscal cu suma impusă suplimentar prin actele administrativ fiscale emise societăţii B. S.R.L. se tinde la recuperarea prejudiciului astfel stabilit în procedura insolvenţei. Emiterea deciziei de antrenare a răspunderii are un alt subiect, respectiv reclamantul, privind într-adevăr aceeaşi sumă de bani, însă temeiul este cel al antrenării răspunderii solidare alături de societatea B. S.R.L., îndestularea bugetului consolidat şi desocotirea debitorilor solidari urmând a fi efectuată după regulile acestui gen de răspundere.

Dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, invocate de judecătorul fondului, nu au aplicabilitate în cauză, în primul din perspectivă temporală, iar în al doilea rând din perspectiva subiecţilor, interdicţia vizând asociaţii cu răspundere nelimitată, categorie în care nu intră reclamantul, care a fost un asociat cu răspundere limitată.

Prin urmare, faptul că în anul 2013, Tribunalul Dolj a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea B. S.R.L. nu reprezintă un motiv care să facă inaplicabile dispoziţiile privind antrenarea răspunderii solidare prevăzute de Codul procedură fiscală.

Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, ţinând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfăşoară raporturile litigioase de faţă, constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, prin admiterea acţiunii, fără a valorifica incidenţa în cauză a art. 25 din Legea nr. 207/2015 şi fără a cerceta toate criticile părţilor.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă deciziei, care privesc fondul cauzei şi necercetate de instanţa de fond, critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 363/2018 din data de 2 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 363/2018 din data de 2 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.