Untimely revision petition for conflicting final judgments: forfeiture due to expiration of statutory deadline

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov:

- anularea Deciziei nr. 477/12.12.2017 privind soluţionarea contestaţiei împotriva deciziilor de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale cu nr. de la x la y, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF;

- anularea operaţiunii administrative privind preluarea obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia 310/2013, modificată prin decizia nr. 154/2015 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF din sarcina entităţii fără personalitate juridică A. şi B.- trataţi ca asociere din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, în sarcina sa, pe codul numeric personal;

- anularea Deciziilor de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale nr. de la x la y, numai în ceea ce priveşte efectul acestora, sens în care a solicitat anularea obligaţiilor fiscale înscrise pe codul său numeric personal, preluate ca urmare a radierii înregistrării fiscale a entităţii fără personalitate juridică A. şi B. - trataţi ca asociere din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată;

- anularea deciziilor de impunere privind obligaţiile fiscale, numai în ceea ce priveşte efectul acestora, sens în care a solicitat anularea obligaţiilor fiscale înscrise pe codul său numeric personal, preluate ca urmare a radierii înregistrării fiscale a entităţii fără personalitate juridică A. şi B. - trataţi ca asociere din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 186 din 19 decembrie 2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtele AJFP Braşov şi ANAF prin întâmpinare.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 477/12.12.2017 privind soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziilor de impunere nr. x/17.07.2015 şi Deciziile de impunere nr. x/17.07.2015, numai în ceea ce priveşte efectul de trecere a obligaţiilor fiscale din sarcina asocierii din punctul de vedere al TVA A.- B. în sarcina reclamantei, identificată din punct de vedere fiscal prin CNP, precum şi operaţiunile administrative ce au stat la baza deciziilor de impunere, numai sub acest aspect.

Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 2642 din 22.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 186 din 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată, menţinând deopotrivă soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor.

Hotărârea care se pretinde că este contrară Deciziei nr. 2642 din 22 aprilie 2021

Prin Decizia nr. 808/R/2017 pronunţată la data de 19 septembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei civile nr. 180/CA/15.02.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o menţine.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăţi

Împotriva Deciziei nr. 2642 din 22.04.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal intimata-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a solicitat anularea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât considerentele acestei decizii încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 808/19.09.2017 pronunţată în recurs de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2016.

În motivare, a arătat că sunt îndeplinite condiţiile revizuirii, prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., existând hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, a precizat că această chestiune litigioasă analizată prin cele două decizii priveşte efectele pe care deciziile de impunere le au şi această chestiune şi a primit rezolvări opuse.

Astfel, Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 808/19.09.2017, a reţinut că cele nouă decizii de impunere reprezintă veritabile acte administrative şi produc efecte în sensul scoaterii obligaţiilor fiscale în sarcina asocierii pentru a fi înscrise pe codul numeric al intimatei, iar Înalta Curte, analizând aceeaşi chestiune, a reţinut un efect total opus faţă de cele intrare în autoritate de lucru judecat, şi anume că singurul efect al celor nouă decizii este acela de radiere a obligaţiilor stabilite iniţial şi în sarcina asocierii.

Susţine revizuenta că, chestiunea litigioasă analizată prin cele două decizii priveşte efectele pe care cele două decizii de impunere le au şi această chestiune a primit rezolvări opuse în cele două litigii.

Apărările formulate în cauză

Deşi cererea de revizuire le-a fost comunicată ambelor intimate în termenul legal, doar intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că motivele invocate nu se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate dispuse limitativ de textul de lege. Astfel, "criticile aduse de revizuentă sunt în integralitatea lor nefondate, argumentele expuse de aceasta nefiind de natură să formeze convingerea instanţei în sensul aprecierii revizuirii ca admisibilă".

De altfel, a apreciat că din motivele invocate de revizuentă nu rezultă că se aduce nicio critică clară şi precisă deciziei civile, pe care o consideră legală şi la adăpost de orice critică.

Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

Prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit cu judecarea cererii de revizuire, întocmită la data de 17.09.2021, în temeiul dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru soluţionarea cererii de revizuire, la data de 17 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Argumente de fapt şi de drept relevante

Înainte de a analiza cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale şi al faptelor pe care se întemeiază, astfel cum impun dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul legal de promovare a prezentei cereri de revizuire, ca şi condiţie de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, sens în care, constată următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să-şi desfiinţeze propria hotărâre, în cazurile şi în condiţiile strict prevăzute de lege şi să procedeze la o nouă judecată.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuenta A. a invocat motivul de revizuire prev. de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., în conformitate cu care revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 511 (1) C. proc. civ.: Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 181 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:

1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;

2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;

3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ. termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că în cazul termenului de o lună, termenul se împlineşte în ziua corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă.

Aşadar, în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede că termenul de o lună începe să curgă "de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Fiind vorba de o hotărâre dată în recurs, definitivă, singura dată obiectivă ce se impune a fi avută în vedere în calcularea termenului de o lună, avută în vedere şi de legiuitor în conţinutul textul de lege sus enunţat, este data pronunţării deciziei instanţei de recurs.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speţă, Decizia nr. 2642 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios administartiv şi Fiscal în dosarul nr. x/2018, la data de 22 aprilie 2021, aşa încât formularea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 punctul 8 din C. proc. civ., la data de 22 iunie 2021, data poştei, ce rezultă din conţinutul ştampilei aplicată pe plicul de expediere, ataşat la dosar, s-a făcut cu depăşirea termenului legal de o lună, calculat conform art. 181 din acelaşi cod, aplicabil în cauză.

Înalta Curte aminteşte că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Aşadar, instanţa legal învestită cu soluţionarea cererii de revizuire reţine că Decizia nr. 2642 din 22 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în recurs în dosarul nr. x/2018, este definitivă de la data pronunţării, respectiv de la data de 22 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 şi art. 634 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, de 1 lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a împlinit la data de 22 mai 2021, însă, fiind intr-o zi nelucrătoare, acesta s-a prelungit până la data de 24 mai 2021, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea formula cererea de revizuire.

Prin urmare, depunerea cererii de revizuire la data de 29 iunie 2021 (conform ştampilei aplicate pe plicul de expediere - dosar) apare ca fiind făcută cu depăşirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 2642, termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Cum revizuenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii extraordinare de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor legale sancţionatorii sus-menţionate, respingând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2642 din 22 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.