Peremption of cassation appeal due to failure to resume proceedings within six months following suspension for absence of parties

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, Completul specializat de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.06.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" Bucureşti - Ilfov, a solicitat instanţei să dispună:

- anularea Ordinului nr. 481/20/I/BIF din 31.032020, emis de Inspectorul Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Delu Spirii" Bucureşti - Ilfov;

- obligarea autorităţii pârâte la reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior;

- plata drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data de 01.04.2020 şi data reîncadrării efective, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

- suspendarea efectelor actului administrativ atacat.

Prin sentinţa nr. 341/24.07.2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă, Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, iar cererea privind fondul cauzei ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul A. a formulat recurs, iar cauza a fost înregistrată la data de 07.10.2020 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar, respectiv nr. x/2020

Prin cererea de recurs, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar

Prin Decizia nr. 8/R-CONT din 12 ianuarie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă.

Deopotrivă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 341 din 24.07.2020, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă, Complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, intimată fiind pârâtă Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" Bucureşti - Ilfov.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 8/R-CONT din 12 ianuarie 2021, a exercitat calea de atac a recursului prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, reclamantul A., respectiva cale de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar, respectiv x/2020

Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., a susţinut în esenţă recurentul - reclamant că sentinţa recurată este casabilă, deoarece încalcă prevederile art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992".

Astfel, consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu cauza deoarece recurentul a fost destituit din funcţia publică pe care o ocupa în baza articolului criticat iar instanţa s-a substituit Curţii Constituţionale în aprecierea privind neconstituţionalitatea art. 87 din Legea nr. 80/1995, încălcând astfel prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 146 din Constituţia României şi art. 1 alin. (4) din Constituţia României.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă Dealul Spirii Bucuresti - Ilfov nu a formulat întâmpinare, deşi recursul i-a fost comunicat în termenul legal.

Ca răspuns la excepţia de perimare invocată din oficiu, pentru termenul de faţă intimatul - pârât a depus la dosar, prin Compartimentul Registatură al instanţei, o notă în cadrul căreia solicită a se admite excepţia perimării, întrucât recurentul nu a stăruit în judecarea cauzei de la data suspendării şi nu a efectuat nici un act de procedură pentru reluarea judecăţii, timp de 6 luni.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, având în vedere şi caracterul urgent al judecăţii unei astfel de cauze, reglementat de dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Rezoluţia din data de 8 martie 2021, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 15 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 15 iunie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 17.05.2022 a fost fixat în conformitate cu dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecăţii, astfel cum rezultă din conţinutul Rezoluţiei consemnate pe Referatul ataşat la dosar.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 15 iunie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 15 iunie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 15 decembrie 2021.

Înalta Curte reţine că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu ambele părţi din proces, conform procesului-verbal şi a dovezii de înmânare ataşate la dosar, astfel cum rezultă, de altfel şi din practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul de judecată din data de 15 iunie 2021.

Deşi încheierea de şedinţă din data de 15 iunie 2021 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva încheiere fiindu-le comunicată conform Dovezilor de înmânare ataşate la dosar.

Constată, aşadar, Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 15 iunie 2021, până la data de 01.02.2022, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 17.05.2022, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 15 decembrie 2021, nici una dintre părţi nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri " de redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar părţile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul promovat de reclamantul A., admiţând excepţia de perimare invocată din oficiu.

Reţine Înalta Curte că, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Astfel, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va reţine că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 15 iunie 2021, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., admiţând excepţia perimării, invocată din oficiu, va constată perimat recursul formulat de recurentul - reclamant A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 8/R-CONT din 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.