Inadmissibility of appeal against irrevocable disciplinary inspection resolution under Law 317/2004

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 6 septembrie 2017 sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a contestat rezoluţia nr. x/2017 din 07.08.2017 dată de Inspecţia Judiciară.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2113 pronunţată în data de 4 mai 2018, Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în raport de prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (1) şi (2), art. 126 alin. (1), art. 129, art. 131 alin. (1), art. 148 alin. (2).

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2113 pronunţată în data de 4 mai 2018, Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După prezentarea amplă a istoricului speţei, recurentul-reclamant susţine următoarele:

- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra legalităţii modului de sesizare a Inspecţiei Judiciare;

- nu au fost luate în considerare cele 3 hotărâri judecătoreşti menţionate şi apelurile promovate împotriva acestora de către persoanele (procurorii) care au dat rezoluţiile;

- judecătorul B. a dat mai mult decât s-a cerut prin hotărârea pronunţată şi ce a făcut obiectul verificării de către Inspecţia Judiciară.

Solicită anularea rezoluţiei şi obligarea Inspectiei Judiciare să restituie Conducerii Consiliului Superior al Magistraturii toate scrisorile si documentele legate de cauză, pe care le are în posesie pentru a da posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii sa discute cu Conducerea Senatului României (şi, eventual, cu Conducerea Camerei Deputaţilor a României), precum şi cu Înalta Curte de Casatie si Justitie, Procuratura Generala a Romaniei, Avocatul Poporului si, eventual, alte instituţii ale Statului român, modalităţile prin care consecinţele nedrepte ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate in Dosarul nr. x/2015 sa fie corectate fiindcă a menţine aceste hotărâri, asa cum sunt ar fi o aberaţie pe care va fi nevoit sa o corecteze adresându-se altor instituţii care nu mai ţin de Statul român.

1.4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 23 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 mai 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele expuse în continuare.

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica şi pronunţa asupra cererii de restituire a taxei de timbru în cuantum de 100 RON formulată de recurentul-reclamant.

Cu privire la solicitarea recurentului-reclamant de restituire a taxei judiciare de timbru achitată la data de 28 aprilie 2021, motivat de faptul că a achitat deja 100 de RON la data de 15 octombrie 2018, instanţa de recurs constată că a fost stabilit a se achita suma de 200 de RON de către Înalta Curte potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că a invocat în susţinerea motivelor de recurs prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant avea dreptul, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, dar nu a înţeles să formuleze o astfel de cerere.

În data de 11 mai 2021, apreciind că taxa judiciară de timbru achitată este prea mare şi constatând că trecuse termenul prevăzut de lege pentru a formula cerere de reexaminare, partea a solicitat restituirea taxei de 100 RON achitate la data de 28 aprilie 2021.

Având în vedere cele menţionate anterior şi reţinând că recurentul-reclamant A. din prezenta cauză nu a formulat cerere de reexaminare privind cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit în această cale de atac şi că, a invocat în susţinerea recursului prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte calea de atac exercitată în cauză Înalta Curte arată următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, coroborat cu art. 47 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, instanţa fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.

La data formulării acţiunii de faţă, art. 47 din Legea nr. 317/2004 avea următorul conţinut:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Pentru a dispune în acest sens, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că judecarea pricinilor privind contestarea rezoluţiei de clasare se face potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, şi nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile, şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi dispoziţiilor Legii nr. 317/2004.

Având în vedere că, prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a prevăzut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Nu pot fi reţinute argumentele invocate de recurentul-reclamant, prin care s-a susţinut că are deschisă calea formulării recursului întrucât a contestat la Curtea Constituţională prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte precizează că Legea nr. 554/2004 poate fi aplicată doar în completarea normelor speciale, iar nu în substituirea acestor norme. Prevederile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, reglementează expres caracterul definitiv al hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv inexistenţa căii de atac a recursului; aşadar, legea specială cuprinde dispoziţii suficiente în privinţa reglementării regimului căilor de atac, nefiind necesară completarea sa cu legea generală.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, formulată de recurentul-reclamant A. şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, formulată de recurentul-reclamant A..

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2113 din data de 4 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.