Patient's death voids claim for full-reimbursement Avastin; cassation and retrial find action null.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.06.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu paraţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţionala a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, în temeiul disp. art. 2 CEDO, art. 222, 230 si urm Legea 95/2006, art. 22 alin. (1) Constituţia României, art. 2, 7, 8 din legea 554/2004 actualizata, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat:

- obligarea paraţilor la asigurarea către asiguratul A. a medicamentului avastin pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală);

- obligarea paraţilor la includerea pe lista de medicamentelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, in Nomenclatorul de produse compensate a medicamentului avastin pentru glioblastom - afecţiune de către suferă reclamanta;

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 953 din 11 decembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului ca neîntemeiată.

Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Sănătate ca neîntemeiate.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, cu sediul în sector 1, Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, la Palatul Victoria.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE şi AGENŢIA NAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI A DISPOZITIVELOR MEDICALE.

Obligă pârâţii la asigurarea către reclamantă a medicamentului Avastin pe bază de prescripţie medicală în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală).

Obligă pârâtii la includerea pe lista medicamentelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate a medicamentului Avastin pentru afecţiunea glioblastom.".

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 953 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor din România au formulat cereri de recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor din România, invocând motivul de nelegailitate prevăuut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a autorităţii şi pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A susţinut în esenţă recurenta că obligarea instituţiei la asigurarea pentru intimată a tratamentului cu Avastin (DCI Bevacizumabum) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) pentru indicaţia glioblastom, nu este admisibilă, atâta timp cât autoritatea nu a refuzat nejustificat de a acorda acest tratament, în regim de compensare 100, în condiţiile în carte acest medicament nu are prevăzută indicaţia terapeutică în protocolul cuprins în OMS nr. 1301/500/2008 cu modificările şi completările ulterioare, pentru afecţiunea de care suferă intimata şi mai mult decât atât, extinderea indicaţiei nu a fost solicitată de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentului în litigiu.

Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de fond, prin pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti obligă CNAS să încalce prevederile legale aplicabile în materie si să exercite prerogative care nu sunt prevăzute de lege în sarcina sa, cu impact semnificativ asupra activităţii acestei instituţii, nefiind posibilă substituirea cumulativă a CNAS, atât în drepturile si obligaţiile caselor de asigurări de sănătate, cât şi a furnizorilor de medicamente.

A mai precizat că în mod greşit, interpretând eronat legislaţia aplicabilă obiectului cauzei, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii, această soluţie fiind practic nemotivată.

Instanţa de fond a ignorat cadrul normativ invocat în cuprinsul întâmpinării formulată la judecata pe fond a litigiului.

Raportarea în mod eronat a instanţei de fond numai la analizarea dispoziţiilor art. 242 şi art. 243 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, dispoziţii pe care instanţa le-a interpretat şi aplicat în mod eronat, nu justifică soluţia dată de aceasta în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi pe cale de consecinţă, solicită admiterea acestui motiv de recurs.

Mai susţine, deopotrivă că, având în vedere dispozitivul sentinţei recurate, consideră că prima instanţă a depăşit şi atribuţiile puterii judecătoreşti, a ignorat voinţa legiuitorului, nu a aplicat dispoziţiile legale incidente cauzei şi a pronunţat o hotărâre judecătorească fără relevanţă juridică.

Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, prin memoriul de recurs, a invocat, în principal, greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în ceea ce priveşlte capătul 2 de cerere, criticând hotărârea prin argumente circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine că în mod total greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă raportat la petitul al doilea de cerere prin raportare la prevederile art. 241 respectiv 242 din Legea nr. 95/2006, pentru a obliga autorităţile implicate în procesul decizional să efectueze demersurile pentru includerea medicamentului în Lista de compensate.

Atâta timp cât medicamentul Avastin nu este inclus în lită şi reclamanta nu are dreptul de a beneficia de acest medicament în regim de compensare 100%, prevederile art. 241 şi art. 242 nu justifică calitatea procesuală a reclamantei.

Mai susţine că nu se poate reţine o pasivitate a autorităţiii pârâte, întrucât medicamentul nu poate fi supus procesului de evaluare, în condiţiile OMS nr. 861/2014, atâzta timp cât deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă nu a depus cerere şi nici nu se putea iniţia din oficiu procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea medicamentului în Listă, pentru o astfel de indicaţie, întrucât produsul nu îndeplineşte două dintre criteriile de evaluare, respectiv lipsa autorizaţiei de punere pe piaţă pentru tratamentul formaţii tumorale - parieto-occipitale (glioblastom) care are drept consecinţă lipsa rapoartelor de evaluare a tehnologiilor medicale realizate de către agenţiile autorizate din Franţa, Marea Britanie şi Germania.

Apărările formulate în recurs

Împotriva recursurilor au depus întâmpinare numiţii B. şi A., în calitate de moştenitori legali ai reclamantei decedate, solicitând respingrea acestora, ca neîntemeiate şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea depusă de moştenitorii legali ai reclamantei defuncte a fost comunicată în termenul legal tuturor recurenţilor, doar recurenta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a formulat Răspuns la aceasta, solicitând în continuare admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a autorităţii.

Mai mult, susţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, exercitarea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată de o pretinsă vătămare, care justifică interesul formulării cererii de chemare în judecată în procedura de soluţionare a acţiunilor în contencios administrativ.

Or, în cazul moştenitorilor, vătămarea personală produsă prin refuzul nejustificat nu poate exista şi nu justifică un interes personal.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit cu soluţionarea dosarulu din data de 07 septembrie 2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 17 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei-reclamante A., Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, în considerarea următoarelor argumente:

Intimata-reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea paraţilor la asigurarea medicamentului Avastin pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), precum şi la includerea pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a medicamentului Avastin pentru glioblastom - afecţiune de către aceasta suferea.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă pasivitatea autorităţilor de a efectua demersurile pentru actualizarea Listei medicamentelor compensate (H.G. nr. 720/2008), deşi această obligaţie le revine, conform acestui act normativ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune a analiza, cu prioritate, chestiunea vizând excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, având în vedere că aceasta este o excepţie de fond (ce vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă A. a decedat la data de 09.10.2019, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 10.10.2019 de Primăria Sector 6 Bucureşti, aflat la fila x.

Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi că obiectul prezentei acţiuni, respectiv " obligarea paraţilor la asigurarea către asiguratul A. a medicamentului avastin pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală)", vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu este îndeplinită, Înalta Curte, va admite recursurile declarate de pârâţi, va casa sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare, va constata nulitatea acţiunii promovată de reclamanta A., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va constată nulitatea acţiunii promovată de reclamanta A., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei civile nr. 953 din 11 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Constată nulitatea acţiunii promovată de reclamanta A., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.