Forestry compensation claim: appeal dismissed for exceeding the statutory 15-day filing deadline

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea actului administrativ - nr. 3053/30.04.2017, obligarea pârâţilor la plata sumei de 16.0788,28 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 53,30 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Privat Odorheiu Secuiesc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017, şi plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 16.0788,28 RON, începând cu data de 24.03.2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/23.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.

La termenul de judecată din data de 05.12.2017, Tribunalul Harghita, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 19.12.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar la primul termen de judecată, din data de 25.01.2018, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a constată intervenit conflictul negativ de competenţă şi faţă de dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin Decizia nr. 914/6 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017 s-a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 4.05.2018, sub dosar nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 124 pronunţată în data de 27 iunie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A., împotriva pârâţilor Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat casarea parţială a sentinţei atacate, raportat la excepţiile necompetenţei materiale, a lipsei calităţii procesuale pasive, a inadmisibilităţii, iar, în rejudecare, să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată, respectiv, anularea actului administrativ nr. 3053/03.04.2017 emis de Garda Forestieră Braşov şi obligarea în solidar a pârâţilor Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Braşov la plata compensaţiilor - în cuantum de 16.088,28 RON, sumă actualizată cu dobânda fiscală calculată începând cu data de 24.03.2017. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată efectuate la fond şi în recurs.

În susţinerea căii de atac reclamanta a criticat sentinţa atacată, arătând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre parţial nelegală, întrucât a aplicat greşit normelor de drept material. Astfel, arată că instanţa de fond a respins acţiunea promovată, reţinând, în mod eronat şi nelegal că nu a fost probată existenţa refuzului nejustificat al pârâţilor la plata compensaţiilor.

A precizat că prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii deduse judecăţii pe lipsa normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat pentru anul 2017, invocând, în acest sens, cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 36/2015 pronunţată în sesizarea nr. x/2015.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei instanţei de fond.

Intimata-pârâtă Garda Forestieră Braşov a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 23 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 mai 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând cu prioritate excepţia invocată în cauză, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 124 din data de 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În materia contenciosului administrativ, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile."

În aceste condiţii, sentinţa, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată reclamantei la data de 31 iulie 2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 26 septembrie 2018.

Termenul de 15 zile se calculează, aşadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinţei - 31 iulie 2018, iar ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de anulare act administrativ era joi 16 august 2018.

În acest context, recursul declarat la data de 26 septembrie 2018 (conform plicului aflat în dosarul de recurs fila x) a fost depus cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 (5) C. proc. civ., va fi respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 124 din data de 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.