Challenge to public property inventory exclusion appeal declared null for lack of valid cassation grounds

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia civilă, reclamanta societatea A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta UAT comuna Berca, anularea parţiala a titlului de proprietate al pârâtei, intitulat "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Berca", excluderea din acest inventar al bunurilor pârâtei, a suprafeţei de teren de 21 mp, pe care se află amplasat un punct de informare turistică, situate pe DJ Sapoca-Berca-Pîrscov, la km 9+700, cu cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, instanţa a verificat, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, iar cu acest prilej, a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenta materială invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 3748/23.06.2017, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materiala a Judecătoriei Buzău, invocată de pârâtă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ, din cadrul Tribunalului Buzău.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Buzău - secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.07.2017.

La termenul de judecata din data de 11.09.2017, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău în soluţionarea cauzei, având în vedere ca se solicita anularea unei hotărâri de guvern şi a acordat termen pentru ca părţile sa-si exprime punctul de vedere cu privire la excepţia invocata.

Constatând că Tribunalul Buzău nu este instanţa competentă material şi teritorial să judece pricina, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău, invocată de intimatul Guvernul României prin întâmpinare şi, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), cu referire la art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. şi cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Ploieşti cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 114 pronunţată în data de 8 iunie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia decăderii societăţii reclamante din dreptul de a formula acţiune în contencios administrativ împotriva H.G. nr. 1348/2001, ca neîntemeiată, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, ca neîntemeiată, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berca prin Primar şi Guvernul României, cauză venită prin declinare de competenţă de la Tribunalul Buzău potrivit sentinţei nr. 1128/09.10.2017, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii ca temeinică şi legală.

În susţinerea căii de atac declarate, recurenta a susţinut că sentinţa atacată nu este legală, fără a aduce în esenţă critici de nelegalitate, vizând modul în care, instanţa a respins ca inadmisibilă acţiunea.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berca a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul-pârât Guvernul României, prin întâmpinarea formulată, a solicitat, în principal, anularea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate şi, în subsidiar, respingerea căii de atac ca nefondate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 23 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 mai 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenta-reclamantă prin cererea de recurs s-a rezumat la a prelua argumentele din acţiunea introductivă formulată în faţa instanţei de fond, fără a aduce reale critici raţionamentului logico-juridic expus în considerentele sentinţei recurate, şi pentru care a fost reţinută, ca inadmisibilă, cererea sa.

Prin cererea de recurs nu aduce nicio critică raţionamentului instanţei de fond ci, aşa cum s-a precizat anterior, recurenta se rezumă la a relua susţinerile formulate în faţa instanţei de fond.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege, şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta societatea A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 114 din data de 8 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.