Challenge to CNCD determination that internal vs. external academic candidate status does not constitute discrimination under Law No. 137/2000

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 16.05.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Nicolae Titulescu şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice în principal, anularea Hotărârii CNCD nr. 191 emisă la data de 22.03.2017 si comunicată la data de 03.05.2017 în Dosarul x/2016 având drept obiect anularea concursului pentru ocuparea postului didactic de asistent universitar, poziţia 13, organizat de Universitatea N. Titulescu, la data de 29 februarie/1 martie 2016.

În subsidiar a solicitat anularea concursului organizat, precum şi a tuturor actelor administrative emise de pârâta Universitatea Nicolae Titulescu, cu nerespectarea legii şi a procedurilor prevăzute pentru concursurile desfăşurate în vederea ocupării posturilor didactice în învăţământul superior.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 495 pronunţată în data de 9 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea concursului organizat, precum şi a tuturor actelor administrative emise de pârâta Universitatea Nicolae Titulescu, cu nerespectarea legii şi a procedurilor prevăzute pentru concursurile desfăşurate în vederea ocupării posturilor didactice în învăţământul superior, ca inadmisibil şi a respins, în rest, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Nicolae Titulescu şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 495 pronunţată la 9 februarie 2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost motivată.

În susţinerea căii de atac şi după o prezentare amplă a istoricului speţei, recurentul-reclamant a arătat următoarele:

- instanţa de fond a încălcat mai multe principii şi drepturi stabilite prin Convenţia CEDO, respectiv soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, dreptul la un proces echitabil, principiul nemijlocirii şi readministrării probelor în faţa instanţei, etc.;

- consideră că nu este posibilă soluţionarea cauzei prin respingerea tuturor probelor solicitate ce îndeplineau condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege;

- apreciază că excepţia de inadmisibilitate însuşită de judecătorul fondului este neîntemeiată, întrucât a contestat modul de organizare al concursului, conflictul de interese existent între membrii comisiei de concurs în calitate de colegi de departament cu unul dintre candidaţi, subiectivismul acestora în ceea ce priveşte notarea, fapte ce pun la îndoială serios obiectivitatea lui etica universitară.

Susţine că în mod eronat, CNCD a respins prin hotărârea contestată petiţia sa e motiv că nu există contract de muncă încheiat între candidatul intern şi pârâtă anterior concursului, întrucât d-na B. activa încă din anul 2013 în calitate de cercetător în cadrul Departamentului de Drept Public al UNT.

În acest context exista în cauză un conflict de interese, ce trebuia soluţionat potrivit eticii universitare, conform art. 295, 297 din Legea nr. 1/2011, aspect asupra căruia CNCD trebuia să se pronunţe, respectiv trebuia să constate nelegalitatea şi netemeinicia concursului pentru încălcarea egalităţii de tratament.

- în ceea ce priveşte fondul cauzei susţine că a solicitat şi i s-a respins cererea de administrare de probe, deşi CNCD preciza că în procedura administrativ-jurisdicţională este permis doar părţilor să propună probe;

Mai mult, este vădit neîntemeiată concluzia pârâtei şi a instanţei de fond în sensul că probele administrate nu sunt apte să demonstreze legătura de cauzalitate între criteriul de discriminare invocat şi tratamentul diferenţiat constând în favorizarea candidatului intern în detrimentul candidatului extern, faţă de aspectele invocate.

Reiterează necesitatea audierea dl. C., candidatul cu cel mai mare punctaj menţionat în fişă şi confirmat de pârâtă, care în mod surprinzător a depus o cerere de retragere din concurs şi a fost omis din Raportul asupra concursului.

- instanţa de fond nu a observat că a fost impus un criteriu discriminatoriu, criteriul vechimii, deşi este interzis prin lege, pentru selecţia/departajarea candidaţilor dacă nu este justificată obiectiv de către pârâta UMT, situaţie în care singurul răspuns ar fi că a fost introdus pentru respingerea unui candidat extern;

- problema în speţă este aplicarea unui tratament nediferenţiat între candidaţi şi evaluări în baza unor criterii aparent neutre care disimulau de fapt preferinţa iniţială pentru un candidat intern şi discriminarea vădită a oricărui candidat extren;

- pârâta nu a respectat calendarul de concurs, încălcând termenul prevăzut de metodologia de concurs MT 36-02 şi nu a format Comisia de Etică, contestaţia recurentului fiind respinsă formal şi nemotivat de Comisia de concurs.

Solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii lui admiterera acţiunii astfel cum a fost completată şi precizată şi în subsidiar, întrucât instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia de inadmisibilitate şi a refuzat sa incuviinţeze şi să adminstreze probele solicitate în dovedirea acţiunii, admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea adminstrării probelor cerute.

1.4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Universitatea Titu Maiorescu a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a depus întâmpinare, în cuprisul căruia a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 23 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 mai 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei apreciază că este neîntemeiată şi o va respinge pentru considerentele următoare:

Calitatea procesuală este una dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acţiunii civile. Conţinutul acestei noţiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

În consecinţă, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.

Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

În speţă, Înalta Curte constată că prin sentinţa nr. 495 pronunţată în data de 9 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea concursului organizat, precum şi a tuturor actelor administrative emise de pârâta Universitatea Nicolae Titulescu, cu nerespectarea legii şi a procedurilor prevăzute pentru concursurile desfăşurate în vederea ocupării posturilor didactice în învăţământul superior, ca inadmisibil şi a respins, în rest, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Nicolae Titulescu şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a fost parte în primul ciclu procesual, având calitate procesuală în cauză (pârât), context în care, Înalta Curte constată că are calitate procesuală pasivă, făcând parte din conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

Pentru aceste considerente, instanţa de recurs va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei prin întâmpinare.

2.2. Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzute la punctul 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamantul a supus controlului de legalitate a instanţei de contencios administrativ Hotărârea Consiliului Naţional de Combaterea Discriminării nr. 191 din data de 22.03.2017.

Prin Hotărârea nr. 191/22.03.2017 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a stautat că aspectele sesizate de reclamant nu intră sub incidenţa prev. art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Instanţa de fond a respins acţiunea reţinând că actele emise de către pârâta Universitatea Nicolae Titulescu, a căror anulare o solicită reclamantul prin capătul de cerere accesoriu, sunt acte distincte de hotărârea nr. 191 din data de 22.03.2017 emisă de CNCD şi care nu au stat la baza emiterii acestei hotărâri, sens în care capătul vizând anularea acestora este inadmisibil. În ceea ce priveşte capătul principal de cerere, a apreciat că nu există elemente în baza cărora să se poată reţine că persoana care a promovat concursul a fost preferată reclamantului pentru faptul că aceasta desfăşurase anterior cercetare ştiinţifică în cadrul Universităţii Nicolae Titulescu, astfel că în mod corect CNCD a reţinut că aspectele sesizate nu intră sub incidenţa prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Împotriva acestei soluţii, reclamantul a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal judecătorul fondului a respins acţiunea fără a observa că în cauză sunt îndeplinite toate elementele pentru a se constata existenţa discriminării, în sensul existenţei raportului de cauzalitate între candidatul intern şi tratamentul diferit aplicat prin respingerea candidaturii sale pentru postul de asistent universitar.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar instanţa de fond a aplicat corect normele de drept material incidente în cauză.

Este nefondată critica recurentului în ceea ce priveşte netemeinicia şi nelegalitatea actului administrativ emis de CNCD şi contestat în prezenta cauză, în sensul că nu este posibilă soluţionarea cauzei prin respingerea tuturor probelor solicitate ce îndeplineau condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Sub acest aspect trebuie observat că, prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar şi a respins probele cu interogatoriul pârâtei Universitatea Nicolae Titulescu şi martori, solicitate de reclamant, "având în vedere că nelegalitatea actului administrativ atacat se analizează în funcţie de actele care au stat la baza emiterii acestora şi de probele administrate de autoritatea pârâtă, neputându-se solicita în cadrul unei astfel de acţiuni în contencios administrativ ca instanţa să exercite atribuţiile pe care nu le-a exercitat CNCD şi să administreze instanţa probele în locul CNCD".

Având în vedere că în cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, este nefondată critica recurentului vizând respingerea în integralitate a probelor solicitate la instanţa de fond.

În ceea ce priveşte susţinerea că excepţia de inadmisibilitate a fost însuşită în mod greşit de către judecătorul fondului, întrucât ar fi existat conflict de interese între membrii comisiei de concurs care erau colegi de departament cu unul dintre candidaţi, Înalta Curte reţine că este nefondată.

Astfel, cum în mod corect a statuat judecătorul fondului, instanţa investită cu verificarea unei hotărâri a Comisiei Naţionale pentru Combaterea Discriminării poate să respingă cererea sau să o admită şi să anuleze Hotărârea contestată şi să oblige instituţia să emită o nouă hotărâre, şi doar după ce va exista o hotărâre a CNCD care să constate o faptă de discriminare se va putea pune în discuţie actele care au stat la baza ei.

Se observă că reclamantul a solicitat, ca şi capăt subsidiar cererii de anulare a deciziei emisă de Comisia Naţională pentru Combaterea Discriminării, anularea concursului ca o consecinţă a admiterii contestaţiei, dar actele emise de către pârâta Universitatea Nicolae Titulescu sunt distincte de hotărârea a cărei anulare se solicită, ele nefiind legate de această hotărâre şi nici nu au stat la baza emiterii ei. Din actele dosarului rezultă că dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti are ca obiect anularea actelor administrative emise de pârâta Universitatea Nicolae Titulescu.

Susţinerea că a contestat modul de organizare al concursului, întrucât exista un conflict de interese existent între membrii comisiei de concurs în calitate de colegi de departament cu unul dintre candidaţi, subiectivismul acestora în ceea ce priveşte notarea, fapte ce pun la îndoială serios obiectivitatea lui etica universitară, nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs, întrucât celălalt candidat la concurs nu a avut niciodată contract de muncă cu universitatea, astfel că nu poate fi considerat coleg cu membrii comisiei sau candidat din interiorul instituţiei.

În ceea ce priveşte fondul cauzei nu se poate reţine că probele administrate nu sunt apte să demonstreze legătura de cauzalitate între criteriul de discriminare invocat şi tratamentul diferenţiat constând în favorizarea candidatului intern în detrimentul candidatului extern, faţă de aspectele invocate, că audierea candidatului C., candidatul cu cel mai mare punctaj menţionat în fişă ar fi esenţială.

Înalta Curte precizează că instituţia - pârâtă, Comisia Naţională pentru Combaterea Discriminării poate face verificări doar prin raportare la prevederile O.G. nr. 137/2000, prevederi ce nu vizează legalitatea/nelegalitatea concursului sau actele emise de către Universitatea Nicolae Titulescu.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 "(...) prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice".

Iniţial reclamantul a susţinut că există un criteriu de discriminare, şi anume criteriul provenienţei candidatului, reclamantul fiind un candidat extern instituţiei care a organizat concursul, în timp ce celălalt candidat şi care a promovat concursul este un candidat intern, ca ulterior să aprecieze că s-a mai introdus un criteriu discriminatoriu, acela al vechimii. Mai mult a susţinut discriminarea sa prin aplicarea unei practici neutre, care disimulau de fapt preferinţa iniţială pentru un candidat intern şi discriminarea vădită a oricărui candidat extern.

Nici aceste critici nu sunt fondate, întrucât este necesar să existe o legătură de cauzalitate între faptele reclamate (evaluarea/ocuparea psotului) şi criteriul invocat de petent (candidat intern), dar în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul a fost discriminat în raport de celălalt candidat care desfăşurase anterior, fără contract, cercetare ştiiţifică în cadrul Univesităţii Nicolae Titulescu.

În mod legal instanţa de fond a reţinut că universitatea a prezentat în concret motivul alegerii celuilalt candidat în detrimentul reclamantului, respectiv postul era pentru disciplina Drept constituţional - Instituţii Politice, iar cei doi candidaţi aveau specializări diferite, respectiv reclamantul era specializat în principal în domeniul penal fără activitate didactică, în timp ce candidatul câştigător era specializat în domeniul dreptului constituţional, cu activitate didactică.

Referitor la practicile neutre prevăzute în cuprinsul O.G. nr. 137/2000 şi Directiva CE 78/2000, Înalta Curte verificând actele cauzei constată că nu rezultă o favorizare a unei persoane în raport de un anumit criteriu de discriminare.

Susţinerea că intimata-pârâtă nu a respectat calendarul de concurs, încălcând termenul prevăzut de metodologia de concurs MT 36-02 şi nu a format Comisia de Edică, contestaţia recurentului fiind respinsă formal şi nemotivat de Comisia de concurs, nu poate fi cercetată de către instanţa de contencios administrativ, investită cu verificarea legalităţii hotărârii emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Referitor la lipsa de competenţă a CNCD în ceea ce priveşte legalitatea constituirii comisiei, Curtea reţine că şi această soluţie este corectă întrucât competenţa pârâtei CNCD priveşte constatarea faptelor de discriminare în baza O.G. nr. 137/2000, fără ca această instituţie să poată verifica aspectele invocate de reclamant privind nelegalitatea.

În aceste condiţii, soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, este legală şi este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, pe care o va menţine.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 495 din data de 9 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.