Tax assessment; scope of “material error” under cassation appeal and exclusion of substantive review of appeal timeliness

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 30 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Sat Vacanţă Gura Portiţei S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi ANAF - DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, a solicitat anularea Deciziei nr. 309 din 22 aprilie 2016, emisă de DGRFP Galaţi, privind soluţionarea contestaţiei fiscale prealabile formulate şi anularea Deciziei de impunere nr. x din data de 05 februarie 2016 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x încheiat la data de 05 februarie 2016, întocmite de organele de inspecţie fiscală din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală, respectiv - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea în baza cărora s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 1.510.030 RON, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 282/CA din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Sat Vacanţă Gura Portiţei S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi ANAF - DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, a dispus anularea deciziei nr. 309/22.04.2016, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, anularea deciziei de impunere nr. x/05.02.2016 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 05 februarie 2016, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, precum şi obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 5.743 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 282/CA din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs a fost expediată iniţial la Curtea de Apel Galaţi, iar odată cu reexpedierea acesteia către Curtea de Apel Constanţa, recurentele-pârâte au solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 144 din 15 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, ca neîntemeiată, a admis excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă şi a constatat nulitatea recursului declarat de recurentele - pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 282/CA din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 144 din 15 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, au formulat contestaţie în anulare pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.

Contestatoarele au învederat, în esenţă, că soluţia şi motivarea instanţei de recurs, care se sprijină doar pe instituţia juridică a cererii de repunere în termen şi pe prezumata încălcare de către recurente a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., încalcă prevederile art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., fiind de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie.

Contestatoarele au reiterat situaţia de fapt expusă şi prin cererea de repunere în termen şi prin răspunsul la întâmpinare, formulate în dosarul de recurs, concluzionând că în ciuda argumentelor expuse şi care nu ar fi fost cenzurate sub aspectul temeiniciei, instanţa de recurs, în motivarea excepţiei tardivităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă, a luat în calcul în mod greşit data de 12 iunie 2018, când ar fi fost declarat recursul şi nu data de 30 mai 2018, când a fost preluată corespondenţa de Oficiul Poştal, această modalitate de interpretare contravenind şi considerentelor Deciziei nr. 774/29.11.2018, pronunţată de Curtea Constituţională.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 decembrie 2021, intimata Sat Vacanţă Gura Portiţei S.R.L. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare introdusă de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, pentru următoarele considerente:

Contestatoarele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi au întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o presupusă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.

În cauza de faţă, aceste două cerinţe sunt îndeplinite, astfel că aspectele invocate de intimată cu privire la inexistenţa erorii materiale sesizate de contestatoare vor fi analizate pe fondul contestaţiei, iar nu din perspectiva admisibilităţii căii de atac. Caracterizarea "erorii" invocate de contestatoare ca reprezentând o greşeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, analizând motivele contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, reţine, sub un prim aspect, că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi au formulat veritabile critici de netemeinicie şi nelegalitate la adresa hotărârii instanţei de recurs, iar motivele contestaţiei în anulare se suprapun, în mare măsură, cu apărările formulate de contestatoare prin cererea prin care au solicitat, în principal, să se constate că recursul acestora a fost declarat şi depus în termen, iar în subsidiar, să se admită cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului, precum şi prin răspunsul la întâmpinare depuse în faţa instanţei de recurs.

Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speţă, pretinsa eroare materială a fost invocată de contestatoare prin raportare la greşita reţinere de către instanţa de recurs a datei declarării căii de atac, susţinând că această dată a fost eronat stabilită ca fiind cea a înregistrării recursului la dosar, iar nu cea a expedierii recursului prin serviciul postal către Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, deşi această instanţă era alta decât cea care a pronunţat sentinţa recurată, respectiv Curtea de Apel Constanţa, motiv pentru care Oficiul Poştal Galaţi nu a putut realiza expedierea, returnând corespondenţa autorităţii recurente cu menţiunea "destinatar necunoscut la adresa indicată".

Înalta Curte constată că toate aspectele referitoare la eroarea de expediere a recursului către o altă instanţă decât cea care a pronunţat sentinţa recurată au făcut obiectul analizei instanţei de recurs, astfel că eroarea materială invocată de contestatoare în prezenta cauză nu priveşte o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente din cuprinsul înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, ci reprezintă un aspect privind declararea în termen a recursului, care a făcut obiectul cererii de repunere în termen formulată de recurentele-pârâte şi pe care instanţa de recurs l-a analizat cu prilejul soluţionării recursului.

Cât priveşte invocarea erorii materiale din perspectiva modului de aplicare a prevederilor art. 183 şi ale art. 490 din C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de către contestatoare o greşeală materială a instanţei de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, motivele prezentate în contestaţia în anulare referindu-se la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarele formulând critici cu privire la modalitatea de aplicare, de către instanţa de recurs, a dispoziţiilor art. 183 şi ale art. 490 din C. proc. civ., din perspectiva modalităţii şi termenului de declarare a căii de atac, respectiv cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanţa de recurs, a probelor depuse în susţinerea cererii de repunere în termenul de exercitare a recursului. Contestatoarele invocă, aşadar, o pretinsă greşeală de judecată, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva deciziei nr. 144 din 15 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva deciziei nr. 144 din 15 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.