Securitate collaborator status: evidentiary weight of denunciations for listening to foreign media and intent to emigrate under OUG 24/2008

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche la data de 28 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 31 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche, au declarat recurs principal reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi recurs incident pârâtul A..

3.1. Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs principal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, contrarietatea flagrantă dintre dispozitivul şi considerentele hotărârii recurate, deoarece deşi prin dispozitiv a fost respinsă acţiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S., considerentele hotărârii justifică soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată.

Atât timp cât considerentele, în integralitatea lor, sunt argumente în sprijinul admiterii acţiunii - iar dispozitivul hotărârii arată că instanţa respinge acţiunea, devine incidentă şi cea de a doua ipoteză a art. 488 punctul 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

În acest context, recurentul-reclamant a apreciat că faţă de cele reţinute de instanţa de fond în motivarea în fapt şi în drept a hotărârii, soluţia cuprinsă în dispozitiv trebuia să fie de admitere a acţiunii C.N.S.A.S. şi constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, din perspectiva îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

3.2. Pârâtul A. a declarat recurs incident împotriva considerentelor hotărârii pronunţate de instanţa de fond, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, menţinerea dispozitivului sentinţei atacate şi, în rejudecare, înlăturarea considerentelor şi înlocuirea acestora în concordanţă cu dispozitivul sentinţei.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a învederat, în esenţă, că instanţa de fond a motivat hotărârea recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ce vizează definiţia data de legiutor a noţiunii de colaborator al securităţii.

Astfel, acesta a arătat că nu îşi aminteşte să fi scris o notă informativă olografă şi să o semneze cu numele de B.. Deşi scrisul prezentat seamănă cu scrisul său, nu îşi aminteşte să fi dat această notă care pare a fi scrisă după dictare. La acea vreme era elev de liceu şi crede că o asemenea notă olografă l-ar fi marcat pentru toată viaţa încât să o ţină minte.

Recurentul-pârât a apreciat că nu s-au făcut dovezi că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile calităţii de colaborator al securităţii si nici instanţa nu a putut motiva pertinent aceste susţineri, întrucât informaţiile cuprinse în Nota informativă au un caracter prea mare de generalitate pentru a fi considerate denunţuri privind "atitudini potrivnice regimului comunist". Simplul fapt că cele trei persoane ascultau muzica la posturi străine, fără a fi nominalizat postul de radio, nu poate reprezenta o activitate anticomunistă şi nici atitudine anticomunistă. De asemenea, analogia pe care reclamantul o face cu postul de radio C. nu este una potrivită deoarece în niciun moment în Nota informativă nu se vorbeşte de acest post.

Totodată, recurentul-pârât a învederat că informaţiile din Nota informativă nu au caracterul unor informaţii serioase care să producă efecte grave asupra persoanelor în cauză. Simplul fapt de a asculta muzică, fie ea şi de la posturi străine nu reprezintă informaţii care să producă efecte cu urmări şi consecinţe grave, respectiv încălcarea dreptului la viaţă privată.

Astfel, faptul că aceştia au fost propuşi doar a fi discutaţi în cadrul organizaţiei UTC prin directorul liceului nu înseamnă, în opinia sa, că informaţiile au dus la încălcarea dreptului la viaţă privată.

Nu rezultă din Nota informativă descoperită de reclamant faptul că activităţile şi acţiunile desfăşurate de colegii de liceu erau potrivnice regimului totalitar, ci ele erau activităţi specifice vârstei şi preocupărilor din anii de liceu. Recurentul-reclamant subliniază şi faptul că nu se precizează nicăieri faptul că muzica pe care o ascultau era interzisă în România acelor vremuri, că excursiile în Iugoslavia erau interzise, că aprecierile faţă de muzica occidentală erau interzise, doar pentru faptul că România era o ţară socialistă.

Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde în motivarea ei considerentele pe care se întemeiază, fiind total contradictorii, în cauză fiind astfel incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., soluţia care se impune fiind modificarea considerentelor hotărârii recurate cu privire la faptul că ar fi fost colaborator al securităţii şi menţinerea dispozitivului sentinţei referitor la respingerea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 iulie 2020, recurentul-pârât A. a solicitat respingerea recursului principal şi admiterea recursului incident, iar în rejudecare să se dispună modificarea considerentelor hotărârii recurate cu privire la faptul că ar fi fost colaborator al securităţii şi menţinerea dispozitivului sentinţei referitor la respingerea cererii de chemare în judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că, dată fiind similitudinea criticilor formulate prin cele două cereri de recurs, le va examina grupat, urmând a le răspunde prin argumente comune, admiţându-le pe cele învederate în susţinerea recursului principal şi, pe cale de consecinţă, înlăturându-le pe cele care fac obiectul recursului incident.

Dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. statuează că hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, hotărârea este casabilă dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie, însă în dispozitiv instanţa a pronunţat o soluţie contrară.

Înalta Curte constată că, deşi în cuprinsul considerentelor, prima instanţă a motivat cererea de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia, arătând explicit că, raportat la dispoziţiile art. 2 lit. b) şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, va constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, dispozitivul conţine soluţia contrară, fiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În consecinţă, instanţa de control judiciar, având în vedere şi specificul contenciosului administrativ, precum şi dispoziţiile legale speciale, derogatorii de la dreptul comun, ce guvernează această materie, respectiv prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să procedeze la rejudecarea cauzei pe fond şi să analizeze, în raport de materialul probator propus de părţi şi de apărările formulate de acestea prin acţiune şi prin întâmpinarea depusă în primă instanţă, dacă în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca să se constate calitatea pârâtului de colaborator al fostei Securităţi.

Astfel, în fapt, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii, furnizând informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Verificarea pârâtului A. s-a făcut de reclamant în temeiul prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza a II-a din actul normativ, CNSAS verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h1).

Din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/20.09.2018, precum şi din înscrisurile anexate, rezultă că pârâtul, în calitate de elev în vârstă de 18 ani la Liceul Ioan Slavici din Panciu, judeţul Focşani, a fost recrutat sub numele conspirativ "B." pentru acoperirea informativă a colegilor de şcoală.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Prima apărare invocată de pârât se referă la faptul că la data întocmirii procesului-verbal nr. x/18.10.2018 al CNSAS şi sesizării instanţei, nu îndeplinea funcţia de ales local pentru a face obiectul analizei conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât în anul 2016 a demisionat din funcţia de consilier al Consiliului Local Panciu, judeţul Vrancea.

Înalta Curte va înlătura această critică a pârâtului în condiţiile în care procedura prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008 este declanşată ca urmare a calităţii deţinute de persoana vizată la acel moment, respectiv consilier local în speţă, iar împrejurarea că ulterior demarării acestei proceduri, pârâtului i-a încetat calitatea de ales local, nu este de natură a împiedica continuarea desfăşurării procedurii.

În consecinţă, este irelevant faptul că la momentul întocmirii procesului-verbal şi sesizării instantei, pârâtul nu mai deţinea funcţia de ales local, din moment ce ocupa această funcţie la data demarării procedurii de verificare, respectiv iulie 2016, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse de reclamant, aflate la filele nr. x - 58 din dosarul instanţei de fond.

În ceea ce priveşte încadrarea activităţii desfăşurate de pârât în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite condiţiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv persoana să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în nota informativă olografă şi semnată cu numele conspirativ "B." din 30 noiembrie 1972, se arată:

"Vă informez următoarele: Sunt câţiva elevi care ascultă permanent posturi de radio străine şi apoi comentează cele audiate. Aceşti elevi sunt următorii: B.., an IV B, R., an III, D. C., an IV C. Acesta din urmă a fugit de acasă în anul şcolar trecut cu gândul să părăsească ţara. După ce a terminat banii pe care-i furase de acasă s-a întors în localitate. În decursul acestui an, l-am auzit mereu discutând despre emisiunile transmise de posturile de radio străine, preamărind modul de viaţă din Occident. Într-una din zilele lunii noiembrie a spus la mai mulţi colegi de-ai lui că în cazul când se face excursia preconizată în Iugoslavia în luna aprilie, ar putea merge şi el ca să rămână aici, de unde în prealabil ar fi putut să plece în Italia. Elevul B.. este conducătorul formaţiei de muzică uşoară a liceului şi popularizează în cadrul acestuia melodii extravagante de genul celor din Occident şi, de asemenea, comentează în acelaşi timp ştirile transmise de posturile de radio din Occident. La fel şi R. I. audiază regulat emisiunea de muzică a posturilor de radio străine şi apoi difuzează ştirile transmise aici în rândul elevilor."

Înalta Curte reţine că pârâtul, deşi confirmă că au existat două întâlniri cu acel lucrător al securităţii la sediul liceului D., iar scrisul de pe nota informativă seamană cu scrisul său, afirmă că nu îşi aminteşte să fi scris o astfel de notă. Cu toate acestea, poziţia oscilantă a pârâtului nu poate fi apreciată ca o manifestare neechivocă de contestare a înscrisului depus în probaţiune de partea adversă şi, de altfel, pârâtul, deşi avea posibilitatea de a solicita efectuarea procedurii verificării de scripte conform prevederilor art. 302 şi următoarele din C. proc. civ., nu a înţeles să formuleze o cerere în acest sens.

În consecinţă, instanţa de control judiciar are în vedere că prin nota informativă pârâtul a oferit informaţii cu privire la trei dintre colegii săi de şcoală, arătând că aceştia ascultă posturi de radio din Occident, muzică şi ştiri pe care apoi le diseminează în rândul elevilor de la şcoală, laudă modul de viaţă din Occident, unul dintre aceştia intenţionând chiar să părăsească ţara ca să ajungă în Italia.

Înalta Curte constată că aceste informaţii fac parte din activităţile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertăţii de exprimare şi libertăţii opiniilor, interzicând propriilor cetăţeni să asculte posturi de radio care contestau acest regim, fiind totodată binecunoscut faptul că în perioada comunistă intenţia unor persoane de a emigra, ca modalitate de exercitare a dreptului la liberă circulaţie, reprezenta, aşa cum a arătat practica judiciară în această materie, o atitudine potrivnică regimului comunist, indiferent de motivul care ar fi determinat o astfel de decizie. Devoalarea acestor acţiuni de pârât reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată al persoanelor urmărite şi putea atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist.

Deşi recurentul-pârât a încercat să minimezeze impactul informaţiilor oferite despre colegii de şcoală, susţinând de asemenea că acestea au un caracter prea mare de generalitate, instanţa de recurs reţine că aceste informaţii nu zugrăveau doar imaginea unor adolescenţi tipici care ascultau muzică, ci oferă detalii despre faptul că aceştia popularizează în rândul colegilor o muzică, catalogată chiar de pârât, ca fiind "extravagantă de genul celei din Occident", laudă modul de viaţă din Occident, mod de viaţă care în opinia regimului comunist era de cele mai multe ori decadent şi în contradicţie cu cel promovat de acesta şi chiar devoalează intenţia unui coleg de a emigra în Italia.

Totodată, recurentul-pârât a oferit informaţii cu privire la faptul că aceştia ascultă şi colportează ştirile transmise la posturile de radio din Occident. Or, este notorie împrejurarea că emisiunile acestor posturi de radio erau bruiate de autorităţile comuniste din cauza faptului că au reprezentat pentru români, dacă nu singurele, atunci principalele surse obiective de informaţii. Pentru aceste motive regimul comunist încerca să limiteze prin orice mijloace (bruiajul era cel mai cunoscut dintre ele) audierea emisiunilor acestor posturi. În consecinţă, furnizarea unor asemenea informaţii se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

De asemenea, condiţiile în care s-a realizat recrutarea pârâtului pot avea caracter exonerator doar prin prisma art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv în măsura în care s-ar dovedi că a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetat, fie judecat şi condamnat, situaţie neregăsită în speţă.

În egală măsură, nici invocarea vârstei pe care o avea la data la care a dat nota informativă sau a faptului că aceasta pare a fi scrisă după dictare nu pot fi valorificate ca elemente excluzive ale aplicării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Teza a III-a a acestui text de lege stabileşte că nu este considerată colaboratoare a Securităţii persoana care, la data colaborării, nu împlinise 16 ani, or pârâtul avea 18 ani la acel moment. Totodată, scrierea notei informative conform celor dictate de ofiţerul de Securitate nu este probată în vreun fel de pârât.

Înalta Curte subliniază, astfel cum s-a arătat anterior, că situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar recurentul-pârât nu a indicat şi probat intervenirea unor astfel de împrejurări.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că în speţă este îndeplinită şi condiţia referitoare la vizarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât recurentul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze, chiar dacă era elev şi avea 18 ani, că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanelor denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale.

Totodată, această condiţie legală nu se referă la îngrădirea efectivă a acestor drepturi, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Se observă, astfel, că oferirea de informaţii era aptă să afecteze dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la liberă exprimare, prevăzute şi garantate de Constituţia din acea vreme, precum şi de pactele şi tratatele internaţionale la care România era parte.

De altfel, instanţa de recurs reţine că informaţiile furnizate de recurentul-pârât organelor de Securitate nu au rămas fără efect, în condiţiile în care în ceea ce îl priveşte pe colegul care îşi dorea să emigreze s-a dispus să se ia toate măsurile de urmărire pentru a preîntâmpina fuga acestuia din ţară, iar toţi colegii au fost semnalaţi organizaţiei UTC din şcoală şi au fost puşi în discuţie, aşa cum reiese din măsurile dispuse de organele de Securitate menţionate în nota informativă .

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului principal declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., constatând că pârâtul a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi, respingând în consecinţă recursul incident declarat de pârâtul A. împotriva aceleiaşi hotărâri, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.

Constată că pârâtul a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi.

Respinge recursul incident declarat de pârâtul A. împotriva aceleiaşi hotărâri, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.