Eligibility of historic monument conservation project: classification of subspace consolidation as ineligible extension under POR 2014-2020 guidelines

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 06 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Parohia Buna Vestire, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, a solicitat anularea Scrisorii de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, anularea Scrisorii de respingere a cererii de finanţare nr. x/15.03.2017 şi, pe cale de consecinţă, constatarea îndeplinirii tuturor criteriilor de eligibilitate cerute în Ghidul specific al solicitantului - Condiţii generale de accesare a fondurilor în cadrul POR 2014-2020, Prioritatea de Investiţii 5.1. şi obligarea intimatelor la reluarea procedurii de verificare şi selecţie a cererii de finanţare nr. x/25-11-2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 83 din 19 iulie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea precizată formulată de reclamanta Parohia "Buna Vestire", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 83 din 19 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta Parohia Buna Vestire, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Ghidul solicitantului, secţiunea 4.2.1.

Astfel, aceasta apreciază că soluţia primei instanţe este nelegală şi nu a ţinut cont de faptul că în documentaţia anexată cererii de finanţare se precizează în mod expres faptul că subsolul pridvorului există şi că prin proiectul "Restaurare, consolidare şi amenajare Biserica Buna Vestire", ce face obiect al cererii de finanţare nr. x/25-11-2016, nu se extinde monumentul istoric.

Lucrările de intervenţie pentru restaurare şi consolidare vizează subsolul existent şi nu poate fi vorba despre o "extindere", aşa cum în mod eronat susţin pârâtele, iar existenţa avizelor acordate de Direcţia de Cultură Iaşi pentru fazele D.A.L.I. şi P.T. ale proiectului de restaurare a Bisericii "Buna Vestire" atestă că proiectul respectă legislaţia în vigoare privitoare la restaurarea monumentelor istorice.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că respingerea cererii de chemare în judecată este consecinţa unei interpretări excesive, greşite a Ghidului specific al solicitantului, o interpretare în spiritul Ghidului specific fiind în mod evident de natură a concluziona că nu este încălcată condiţia de eligibilitate specificată.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a solicitat ca în rejudecarea în fond a cauzei să fie avut în vedere faptul că toate motivele invocate prin cererea de chemare în judecată au fost dovedite prin probele administrate în cauză.

Astfel, memoriul justificativ întocmit de arhitect A. şi Raportul de expertiză tehnică privind lucrările ce urmează a se realiza prin proiectul "Restaurare, consolidare şi amenajare Biserica "Buna Vestire", întocmit de B., cuprind informaţii clare referitoare la existenţa subsolului pridvorului şi la faptul că prin restaurarea şi consolidarea acestuia nu se realizează o extindere a construcţiei existente, concluzii ce au fost însuşite şi de expertul C. prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 iulie 2020, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările invocate şi în faţa instanţei de fond.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 iulie 2020, intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările invocate şi în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Parohia Buna Vestire este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile formulate de recurenta-reclamantă Parohia Buna Vestire, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate.

În fapt, reclamanta a depus iniţial cererea de finanţare înregistrată sub nr. x/23.09.2016, pentru proiectul "Restaurare, consolidare şi amenajare Biserica Buna Vestire" în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 5 - Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiţii 5.1. - Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural. Prin Scrisoarea de respingere a cererii de finanţare nr. x/04.11.2016, D. a respins cererea de finanţare respectivă, în etapa de verificare a conformităţii administrative şi eligibilităţii, întrucât s-a constatat lipsa avizelor aferente documentaţiei tehnico-economice.

În aceste condiţii, după completarea documentaţiei, reclamanta a depus o nouă cerere de finanţare înregistrată sub nr. x/25.11.2016.

După depunerea celei de-a doua cereri de finanţare şi reincluderea acesteia în procesul de evaluare, selecţie şi contractare, în cadrul etapei de verificare a conformităţii administrative şi eligibilităţii cererii de finanţare, pârâta D. a solicitat reclamantei o serie de clarificări cu adresa nr. x/07.03.2017, printre altele şi cu privire la unele necorelări de date vizând una din propunerile proiectului din documentaţia tehnico-economică, constând în restaurarea pridvorului exterior cu spaţiu de demisol pentru centrala tehnică, spaţiu care urma a fi realizat, ceea ce presupunea o activitate de realizare a subsolului pentru centrala termică prin confinarea pridvorului (aşa după se arată în partea scrisă PT+DTE şi partea scrisă DALI a documentaţiei tehnico-economice), în condiţiile în care existenţa unui atare subsol nu este confirmată de constatările expertizei tehnice ataşate la DALI în ceea ce priveşte situaţia existentă a construcţiei.

În final, prin Scrisoarea de respingere a cererii de finanţare nr. x/15.03.2017, pârâta D. a comunicat reclamantei Parohia "Buna Vestire" că în urma verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii proiectului, acesta a fost declarat neeligibil deoarece s-a constatat că realizarea subsolului de sub pridvorul Bisericii reprezintă o extindere a monumentului istoric, dat fiind că el nu există în prezent, astfel că această activitate este neeligibilă întrucât încalcă prevederile Ghidului specific aferent PI 5.1, secţiunea 4.2.1.

Contestaţia reclamantei împotriva deciziei de respingere a cererii a fost înregistrată sub nr. x/12.04.2017 şi respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 51325/02.08.2017 a MDRAPFE-AMPOR, răspunsul fiind comunicat reclamantei-contestatoare cu adresa Scrisoare de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, pentru motivul că proiectul nu îndeplineşte criteriul de eligibilitate prevăzut de Ghidul specific aferent PI 5.1, secţiunea 4.2.1 care dispune respingerea de la finanţare a proiectelor care conţin extinderi ale unor monumente istorice.

Învestită cu cererea în anulare a Scrisorii de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, emisă de MDRAPFE-AMPOR şi a Scrisorii de respingere a cererii de finanţare nr. x/15.03.2017 a D., constatarea îndeplinirii tuturor criteriilor de eligibilitate din Ghidul specific al solicitantului-Condiţii generale de accesare a fondurilor în cadrul POR 2014-2020, Prioritatea de Investiţii 5.1. şi, în consecinţă, obligarea pârâtelor să reia procedura de verificare şi selecţie a cererii de finanţare nr. x/25.11.2016, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, având în vedere că proiectul depus de reclamantă nu îndeplineşte criteriul de eligibilitate prevăzut de Ghidul specific aferent PI 5.1, secţiunea 4.2.1 care dispune respingerea de la finanţare a proiectelor care conţin extinderi ale unor monumente istorice.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte soluţia dată cererii în anulare a Scrisorii de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, emisă de MDRAPFE-AMPOR şi a Scrisorii de respingere a cererii de finanţare nr. x/15.03.2017, emisă de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, precum şi cea referitoare la obligarea pârâţilor la reluarea procedurii de verificare şi selecţie a cererii de finanţare nr. x/25-11-2016.

Astfel, potrivit Ghidului solicitantului (Condiţii specifice de accesare a fondurilor), secţiunea 4.2.1, nu este considerată activitate eligibilă extinderea unui monument istoric şi, prin urmare, proiectele care conţin o atare activitate vor fi respinse de la finanţare.

În acest sens, termenul de extindere este înţeles ca având legătură cu lucrările realizate asupra unor clădiri, atât pe verticală - prin construirea de etaje noi, mansarde, cât şi pe orizontală prin construirea unui corp anexă în continuarea clădirii existente sau pe acelaşi amplasament, care să fie legat structural şi/sau funcţional de clădirea existentă (Condiţii generale de accesare a fondurilor în cadrul POR 2014-2020, Ghidul solicitantului-Anexa 10.5, lista explicativă de termeni).

Pe de altă parte, nu este considerată extindere a unui monument istoric situaţia în care lucrările de intervenţie asupra acestuia nu modifică gabaritul construcţiei şi sunt realizate conform planurilor, fotografiilor sau studiilor de specialitate ori istorice care dovedesc situaţia iniţială a monumentului istoric. De asemenea, nu este considerată extindere a unui monument istoric lucrările intervenite asupra subsolului, podului şi/sau a pivniţei existente în situaţia iniţială a monumentului istoric (cap. 4.2 "Eligibilitatea proiectului", secţiunea 4.2.1 "Proiectul precum şi activităţile sale se încadrează în obiectivul specific corespunzător priorităţii de investiţii 5.1 al axei prioritare 5 a POR").

În cauză, autorităţile pârâte au considerat ca fiind neeligibilă una dintre activităţile propuse de recurenta-reclamantă prin proiectul "Restaurare, consolidare şi amenajare Biserica Buna Vestire", ce face obiect al cererii de finanţare nr. x/25-11-2016, care se referă la "Confinarea pridvorului şi realizarea subsolului pentru centrala termică" (pag. 391 din Documentaţia de avizare ale lucrărilor de intervenţie - D.A.L.I.), activitate redenumită şi reiterată ca "Restaurarea pridvorului exterior, cu spaţiu de demisol pentru centrala termică cu acces din exterior" (pag. 754 din Proiectul Tehnic - P.T.).

Această activitate este necesară întrucât pridvorul de intrare în Biserica "Buna Vestire", având o suprafaţă a subsolului de 7.88 mp, se află într-o stare avansată de degradare din cauza faptului că acesta este realizat pe o fundaţie de piatră zidită care, cu trecerea timpului, a cedat, generând fisuri în pereţii zidăriei.

Soluţia tehnică propusă pentru a se preveni prăbuşirea pridvorului este confinarea, o operaţiune de consolidare a fundaţiilor unor clădiri împreună cu zidăria, mai ales ale celor aparţinând monumentelor istorice, ce constă în solidarizarea fundaţiei cu structura pridvorului, în mod unitar, activitate ce nu necesită subzidiri, nu afectează componentele arhitecturale şi care, conform proiectului ce face obiectul cererii de finanţare, presupune scoaterea a 25 metri cubi de pământ existent între fundaţiile vechi, deteriorate, cu realizarea şaibei orizontale din beton armat.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, instanţa de recurs are în vedere că subsolul pridvorului există deja, aşa cum reiese din documentaţia anexată cererii de finanţare (depusă la dosarul instanţei de fond în format electronic, pe CD - fila x din volumul II). Astfel, la capitolul intitulat "Alte date relevante privind implementarea proiectului", care prezintă lăcaşul de cult în forma sa de dinainte de restaurare, respectiv la pag. 400 şi 788 din documentaţia anexată cererii de finanţare, se precizează că "totodată, pridvorul exterior are un parter cu o înălţime de 2.88 m, sub care se află un demisol (C.T.) cu înălţimea de 2,65 m".

Totodată, recurenta-reclamantă şi-a asumat că restaurarea şi consolidarea nu se va face prin extinderea monumentului istoric, în acest sens reţinându-se că la pag. 422 din documentaţie, în cadrul capitolului intitulat "Memoriu tehnic. Structură" se precizează că "în cadrul lucrărilor de restaurare, consolidare si amenajare de la Biserica Buna Vestire, intervenţiile nu trebuie să aducă modificări la forma, dimensiunile şi proporţiile actuale care definesc arhitectura interioară şi exterioară a construcţiei".

În plus, criteriul privitor la extinderea monumentului istoric a fost verificat şi de către Direcţia de Cultură Iaşi în procedura emiterii avizului pentru faza P.T., Direcţia de Cultură confirmând faptul că proiectul de restaurare întocmit de Parohia "Buna Vestire" respectă normele privitoare la protejarea monumentelor istorice şi nu se poate considera că subsolul existent este o extindere.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi că apărările recurentei-reclamante au ca bază argumentele de natură tehnică ce au fost expuse şi de expertul tehnic E. şi de proiectantul arh. A. în precizările formulate la Expertiza tehnică cod LMI x. Specialiştii susţin că unica soluţie pentru consolidarea construcţiei monument este confinarea, operaţiune ce nu afectează nici componentele arhitecturale şi nici volumul construit. Confinarea nu extinde obiectivul construit întrucât elementele de beton armat propuse sunt înglobate în structura deja existentă. Confinarea solidarizează infrastructura cu structura pridvorului şi nu necesită subzidiri care ar putea afecta stabilitatea, rezistenţa sau aspectul obiectivului.

Aşadar, consolidarea subsolului pridvorului prin confinare nu constituie o modificare de gabarit, nefiind astfel îndeplinit nici acest criteriu care atestă existenţa unei extinderi, iar lucrările propuse de beneficiar nu au drept scop şi finalitate extinderea obiectivului, ci salvgardarea acestuia, urmărind consolidarea pridvorului şi utilizarea unui spaţiu preexistent, dar neutilizabil la acest moment.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine şi că la fond s-a efectuat de către un expert în construcţii cu specializarea arhitectură patrimoniu naţional o expertiză tehnică în construcţii având ca obiectiv verificarea existenţei subsolului pridvorului lăcaşului de cult care se propune a fi restaurat şi efectuarea măsurătorilor necesare unui releveu al acestui element de construcţie în situaţia în care acesta va fi identificat ca existent în structura construcţiei .

Astfel, în răspunsul expertului tehnic judiciar la obiectivul expertizei, se reţine că:

"- pridvorul a fost construit după anul 1955, conform planurilor vechi ale Oraşului Iaşi, posibil anii 1955-1958, cu o cotă a terenului natural (CTN) de -1.30 m, sub cota pardoselii Bisericii, ceea ce este puţin probabil ca spaţiul interior din infrastructură să fi fost necesar a fi umplut cu pământ, având în vedere că primul planşeu a fost cu grinzi din lemn, pentru o deschidere mică de 2,625 m.

- având în vedere adâncimea cotei de fondare a Pridvorului măsurată la - 3,060 m, cu 0,36 mai adâncă decât cota de fundare a Bisericii, conform releveu din februarie 2019 (în zona de Vest), se poate deduce că a fost un subsol la Pridvor, înainte de anul 1977.

- faţă de cota pardoselii Bisericii, cota terenului natural (CTN) în aceeaşi zonă este de -1,300 m şi se poate deduce că prin execuţia elevaţiei nu a fost necesară umplerea cu pământ a interiorului zonei din infrastructură.

- conform Raportului de Expertiză tehnică întocmit de domnul B., în anul 1977 din cauza cedării planşeului de lemn, de la nivelul pridvorului a fost realizată o umplutură de pământ în spaţiul existent sub cota pardoselii, peste care s-au dispus dale de piatră.

- în prezent pardoseala Pridvorului prezintă denivelări, având în zona centrală dispuse plăci mozaicate (cu suprafaţa de 2,57 mp), diferită de mozaicul turnat în câmp continuu de pe contur, concluzia fiind că este posibil să fi fost un chepeng de acces la subsol, înainte de anul 1977".

Concluzia expertului din raportul de expertiză:

"conform legii 350/2001, suprafaţa ocupată de centrala termică (centrala termică în spaţiul subsolului preexistent până în anul 1977) este spaţiu tehnic şi nu intră în calculul Suprafeţei construite desfăşurate, suprafaţa de calcul fiind neschimbată faţă de cea din proiectul predat şi prezentat la D., fără a fi considerată extensie".

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că în mod greşit au stabilit autorităţile pârâte că proiectul ce face obiectul cererii de finanţare depusă de reclamantă nu îndeplineşte criteriul de eligibilitate prevăzut de Ghidul specific aferent PI 5.1, secţiunea 4.2.1 care dispune respingerea de la finanţare a proiectelor care conţin extinderi ale unor monumente istorice.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta Parohia Buna Vestire, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Buna Vestire, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, va anula Scrisoarea de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, emisă de MDRAPFE-AMPOR şi Scrisoarea de respingere a cererii de finanţare nr. x/15.03.2017, emisă de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est şi va obliga pârâţii la reluarea procedurii de verificare şi selecţie a cererii de finanţare nr. x/25-11-2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Buna Vestire împotriva sentinţei civile nr. 83 din 19 iulie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Buna Vestire, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.

Anulează Scrisoarea de răspuns contestatar nr. 51325/03.08.2017, emisă de MDRAPFE-AMPOR şi Scrisoarea de respingere a cererii de finanţare nr. x/15.03.2017, emisă de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.

Obligă pârâţii la reluarea procedurii de verificare şi selecţie a cererii de finanţare nr. x/25-11-2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.