Competence for non-reimbursable EU funding denials: Value-based vs. hierarchical jurisdictional criteria

Şedinţa publică din data de 6 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 01.02.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu din data de 15.04.2020 de respingere a contestaţiei, anularea Deciziei nr. 82 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu din data de 28.08.2020, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, prin care să admită solicitarea reclamantei, în sensul de a obţine finanţare în cadrul Programului privind instalaţia sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrica, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 750/CA din 06.12.2021, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Hunedoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Administraţia Fondului pentru Mediu, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 02.02.2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Hunedoara, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă, motiv pentru care a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că demersul judiciar al reclamantei vizează anularea Deciziei nr. 82 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu la data de 28.08.2020, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a unei finanţări nerambursabile în sumă de 20.000 RON reprezentând cofinanţare în procent de 90% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile în sumă de 22.223 RON din cadrul Programului privind instalaţia sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică.

De asemenea, a solicitat şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei emisă de Comitetul Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu la data de 15.04.2020 prin respingerea contestaţiei, iar pe cale de consecinţă a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi Decizii prin care să fie admisă solicitarea sa de acordare a sumei de 20.000 RON - finanţare nerambursabilă, în cadrul Programului - Casa Verde Fotovoltaice.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, respectiv, dacă în speţă, este vorba despre un act administrativ evaluabil în bani, fiind aplicabil criteriul valoric, sau dacă este vorba de un act administrativ care nu se încadrează în categoria actelor de natură fiscală, fiind aplicabil criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)".

Se observă că legiuitorul a folosit sintagma "acte administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă", fără a distinge după cum respectivele cereri de finanţare au fost admise sau respinse. In speţă, cererea reclamantei au fost respinse, astfel că actele atacate de aceasta sunt acte administrative asimilate, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea 554/2004, prin care autoritatea publică pârâtă şi-a exprimat refuzul de a soluţiona favorabil solicitarea formulată.

De asemenea, în litigiul dedus judecăţii, reclamanta contestă actele emise de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, de respingere a cererii de acordare a finanţării nerambursabile, cerere formulată în temeiul Ordinului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, pentru suma de 20.000 RON.

Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 1287/2018, finanţarea programului se realizează din veniturile Fondului pentru mediu, precum şi din sumele virate prin POR. Or, Programul Operaţional Regional (POR) este unul dintre programele prin care România va putea accesa fondurile europene structurale şi de investiţii provenite din Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR).

În acest context, pentru determinarea competenţei instanţei trebuie utilizat criteriul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar nu cel al rangului autorităţii publice emitente, astfel încât, faţă de valoarea finanţării nerambursabile solicitată a fi aprobată, de maxim 20.000 RON pentru reclamantă, se constată că revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2022.