Prosecutor's office salary recalculation upheld: appeal against VRS annulment ruling dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au solicitat anularea Hotararii nr. 3/13.03.2020 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a deciziei nr. 19/04.02.2020 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu consecinţa stabilirii indemnizaţiei de încadrare brute lunare a salariului de încadrare brut lunar prin raportare la o valoare de referinţă sectorială (VRS) în cuantum de 484,18 RON, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi a sporurilor de risc şi solicitare neuropsihică şi de confidenţialitate calculate conform grilelor unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor începand cu data de 14.02.2016 şi nu cu data de 01.12.2016. De asemenea, reclamanţii au solicitat ca începând cu 01.01.2018 şi până la 31.12.2018 în aplicarea Legii nr. 153/2017, drepturile salariale ale personalului auxiliar reclamant precum şi cuantumul brut al sporurilor aferente să se majoreze cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017. Reclamanţii au solicitat plata diferenţelor salariale rezultate ca urmare a VRS solicitat pe capătul nr. 1 de cerere.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1033 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- a anulat hotărârea nr. 3/13.03.2020 şi decizia nr. 19/04.02.2020 numai în ce priveşte reclamanţii în contradictoriu cu care acţiunea a fost admisă în parte;

- a obligat pârâtul să stabilească drepturile salariale ce se cuvin reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H. prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON începând cu data de 14.02.2016 şi să facă demersurile legale care se impun în vederea plăţii diferenţelor salariale ce se cuvin, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

- a respins în rest acţiunea ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia sa, singurul motiv pentru care instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată este acela că reclamanţii au urmat calea acţiunii în justiţie în valorificarea demersurilor lor, în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale stabilite în baza sentinţei civile nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019, pentru perioada necuprinsă în actul administrativ contestat (14.02.2016-30.11.2016), chestiune care nu este de natură a conferi legitimitate acestor pretenţii în cauza pendinte.

Recurentul-pârât a arătat că a solicitat ordonatorului principal de credite suplimentarea bugetului pe anul 2020 în vederea plăţii drepturilor ce se cuvin reclamanţilor în temeiul respectivei sentinţe civile însă, consideră că sunt incidente prevederile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, conform cărora: "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoria;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu."

Prin urmare, recurentul-pârât a considerat că executarea sentinţei civile nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019, pentru perioada necuprinsă în decizia nr. 19/04.02.2020 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău contestată (14.02.2016 - 30.11.2016) trebuie să respecte exigenţele legale mai sus citate, ordonatorul secundar de credite (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău) şi ordonatorul terţiar de credite (Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ) respectând întocmai aceste dispoziţii legale.

În consecinţă, admiterea pretenţiilor reclamanţilor, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 3/13.03.2020 a Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a deciziei nr. 19/04.02.2020 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a obligării recurentului-pârât să stabilească drepturile salariale prin raportare la VRS 484,18 RON începând cu data de 14.02.2016 şi să facă demersurile legale ce se impun în vederea plăţii acestor diferenţe salariale apare ca netemeinică, în contextul prezentei acţiuni în contencios administrativ promovate.

Mai mult decât atât, recurentul-pârât a criticat faptul că instanţa de fond nu a reţinut nici un aspect de nelegalitate sau de netemeinicie în ceea ce priveşte emiterea actelor administrative contestate, de natură a atrage sancţiunea nulităţii.

A mai învederat că, în detrimentul prevederilor art. 39 alin. (3) din O.U.G. nr. 114/2018, reclamanţii au demarat procedura de executare silită prin poprire a sentinţei civile nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019, ocazie cu care se derulează pe rolul Judecătoriei Bacău o serie de dosare având ca obiect contestaţie la executare, iar în dosarul nr. x/2020, intimatul-reclamant G. învederează instanţei de judecată "modul defectuos de calcul al salariilor" prin raportare la sentinţa civilă nr. 1033/2020 contestată.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului cum a fost formulat, casarea sentinţei civile recurate, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că petitul acţiunii cu care a fost investită prima instanţă nu îl formează stabilirea şi plata drepturilor salariale ale reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H.. Acest obiect l-a avut litigiul anterior, din cadrul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 465/27.05.2019, rămasă definitivă prin respingerea apelului, prin care au fost obligaţi pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ să plătească reclamanţilor salariile de încadrare şi celelalte drepturi aferente prin raportare la VRS care sa cuprindă şi majorarea de 4,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 14.02.2016.

Prima instanţă a fost chemată să se pronunţe asupra legalităţii Hotărârii nr. 3/13.03.2020 a Colegiului de conducere al PCA Bacău şi a deciziei nr. 19/04.02.2020 emisă de PG al PCA Bacău, în temeiul recunoaşterii dreptului reclamanţilor stabilit prin sentinţa nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava.

Prin urmare, această acţiune îşi are temeiul juridic în prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la dispoziţiile speciale în materie de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.

Înalta Curte reţine că sentinţa nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava a intrat în puterea de lucru judecat şi, în acest context, actele administrative atacate în cauză sunt nelegale deoarece ar fi trebuit să stabilească drepturile salariale ale reclamanţilor prin raportare la VRS 484,18 RON începând cu data de 14.02.2016.

Nu pot fi primite argumentele recurentului-pârât privind modalitatea de executare a hotărârilor judecătoreşti având ca obiect acordarea de drepturi salariale în favoarea personalului din instituţii şi autorităţi publice, în conformitate cu O.U.G. nr. 114/2018, întrucât nu au legătură cu obiectul prezentului litigiu, care nu îl constituie punerea în executare a sentinţei nr. 465/27.05.2019 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este corectă soluţia pronunţată de prima instanţă în sensul obligării pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să stabilească drepturile salariale ce se cuvin reclamanţilor care au fost părţi în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava (A., B., C., D., E., F., G. şi H.) prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON începând cu data de 14.02.2016 şi să facă demersurile legale care se impun în vederea plăţii diferenţelor salariale ce se cuvin, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei nr. 1033/2020 din 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.