Scope of judicial review of preliminary complaint decisions and contractual interpretation of daily reporting obligations in tax inspections

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, anularea Raportului de inspecţie fiscală din data de 29.01.2016, a Dispoziţiei obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016 şi a Deciziei nr. 77/P/08.11.2016 privind soluţionarea plângerii prealabile.

Prin încheierea din 10.04.2017, Curtea de Apel Craiova a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a C. S.A., formulată de reclamantă.

Prin sentinţa nr. 302 din 22 mai 2017, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea precizată formulată de reclamantă, dispunând anularea Dispoziţiei obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016 şi a Raportului de inspecţie economico-financiară din 29.01.2016 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, precum şi a Deciziei nr. 77/P/8.11.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

Prin Decizia nr. 4031 din 30.07.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 302/22.05.2017 a Curţii de Apel Craiova -, secţia de contencios administrativ şi fiscal, casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că prima instanţă a soluţionat cauza fără citarea Ministerului Finanţelor Publice, emitent al deciziei de soluţionare a contestaţiei a cărei anulare se solicită.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017*.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 266 din 27 noiembrie 2020, în fond după casare, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantă şi a dispus anularea Dispoziţiei obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016 şi a Deciziei nr. 77/P/08.11.2016 emise de MFP - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

Totodată, a respins capătul de cerere privind anularea raportului de inspecţie fiscală.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs au fost preluate, în integralitate, susţinerile din întâmpinarea depusă în faţa primei instanţei şi s-a concluzionat, succint, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că necomunicarea rapoartelor zilnice nu reprezintă o abatere de natură să justifice respingerea avizării la plata sumelor solicitate, ţinând cont de eroarea în care reclamanta s-a aflat în ceea ce priveşte transmiterea zilnică a acestora, că specialiştii permanenţi erau pontaţi 8 ore/zi, iar specialiştii nepermanenţi câte 1 zi/săptămână, respectiv 32 ore/lună, aşa cum este prevăzut în contract, şi că nu reprezintă o încălcare a clauzelor contractuale faptul că unii dintre specialişti cu fracţiuni de normă participă pe şantier la anumite întâlniri, având în vedere că nu s-a solicitat şi nu s-au acordat pentru aceste activităţi plăţi sau pontări suplimentare.

De asemenea, în ceea ce priveşte presupusa încălcare a prevederilor art. 39 alin. (1) din H.G. nr. 101/2012 raportat la reţinerea unor aspecte care nu se regăsesc în dispoziţia obligatorie, solicită instanţei de recurs să constate că prin Decizia nr. 77/P/08.11.2016 au fost formulate răspunsuri la toate capetele din contestaţia prealabilă.

Deşi, instanţa de fond, în rejudecare, nu precizează care ar fi aspectele care nu s-au regăsit in dispoziţia obligatorie, se poate observa cu uşurinţă că aspectele reţinute în decizia de soluţionare privesc susţinerile intimatei-reclamante din procedura prealabilă şi au o strânsa legătura obiectivul inspecţiei economico-financiare, respectiv verificarea şi avizarea, după caz, a sumelor alocate de la bugetul generai consolidat, conform Solicitării nr. CRR-AIF 2443/02.12.2015, pentru decontul justificativ aferent lunii noiembrie 2015, reprezentând cheltuieli realizate cu asistenţa tehnică, ecologizare şi închidere miniere Mătăsari şi Drăgoteşti, judeţul Gorj.

4. Apărările formulate în cauză

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă Societatea B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare menţionat, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond prin prisma unei pretinse aplicări sau interpretări greşite a normelor de drept material, incidente în cauza prezentă. De altfel, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, în cea mai mare parte, recurentele-pârâte au preluat aceleaşi argumente prezentate în faţa instanţei de fond, fiind fără putere de tăgadă că nemulţumirea acestora vizează, în esenţă, modul în care acesta a tranşat cauza, în sensul admiterii acţiunii şi anulării dispoziţiei obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016 şi a raportului de inspecţie economico-financiară din 29.01.2016 emise de DGRFP Craiova, precum şi a deciziei nr. 77/P/8.11.2016 emisă de MFP - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În ceea ce priveşte contextul factual, Înalta Curte reţine că între S.C. C. S.A. în calitatea de achizitor/beneficiar şi S.C. B. S.R.L. în calitatea de prestator a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x din 01.09.2015 - servicii suplimentare de asistenţă tehnică pentru lucrările de stabilizare a efectelor produse de alunecările de teren din zonele de influenţă a lucrărilor subterane de la minele Mătăsari şi Dragoteşti, judeţul Gorj şi Actul adiţional nr. x/30.09.2015, prin care prestatorul s-a obligat să acorde asistenţă tehnică la execuţia lucrărilor de stabilizare a efectelor produse la alunecările de teren din zonele de influenţă a lucrărilor subterane de la aceste mine pe durata execuţiei lucrărilor.

În temeiul O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, actualizată, şi potrivit H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, organele de inspecţie economico-financiară din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova au procedat la efectuarea unei inspecţii la reclamanta S.C. B. S.R.L., având ca obiectiv "verificarea şi avizarea, după caz, a sumelor alocate de la bugetul general consolidat, conform solicitării nr. CRR-AIF 2443/02.12.2015, pentru decontul justificativ aferent lunii noiembrie 2015, reprezentând cheltuieli - realizate în baza contractului susmenţionat.

În urma efectuării inspecţiei economico-financiare, a fost respinsă la avizare suma de 16.872 RON aferentă lunii noiembrie 2015, reţinându-se că nu au fost prezentate documente care să justifice întocmirea şi transmiterea zilnică a rapoartelor la C. S.A. - punct de lucru Tg Jiu şi că au fost prezentate documente incomplete şi inexacte în ceea ce priveşte remuneraţia specialiştilor implicaţi în executarea contractului.

Instanţa de fond a admis acţiunea reţinând, în esenţă, că rapoartele zilnice si săptămânale întocmite şi depuse la dosarul cauzei au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor contractuale, iar faptul că rapoartele întocmite au fost transmise la sfârşitul lunii, odată cu depunerea documentaţiei de decont lunar, nu reprezintă o abatere de la contract, transmiterea rapoartelor zilnic fiind prevăzută numai în propunerea tehnică formulată de reclamantă, şi nu şi în contractul încheiat între părţi.

De asemenea, s-a reţinut că atât specialistul de mediu cât şi specialistul SSM au fost pontaţi luând în calcul venitul/specialist aferent orelor înscrise în pontaj şi nu venitul/specialist pentru întreaga lună, astfel cum s-a reţinut prin dispoziţia obligatorie şi celelalte acte administrativ fiscale contestate.

Înalta Curte constată că, raportat la aspectele reţinute de instanţa de fond pentru admiterea acţiunii, recurentele-pârâte nu formulează critici concrete de nelegalitate, fiind preluate în totalitate argumentele din întâmpinare, aşa-zisele critici neputând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. care se referă, după cum s-a arătat anterior, la aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cum recurentele nu indică, în concret, normele de drept material aplicate greşit şi modul în care acestea ar fi trebuit aplicate, deşi susţin nelegalitatea soluţiei pronunţate, Înalta Curte reţine că criticile acestora se subsumează unor critici referitoare la situaţia de fapt care, însă, nu pot fi cenzurate pe calea recursului.

În ceea ce priveşte aspectele vizând greşita aplicare a art. 39 alin. (1) din H.G. nr. 101/2012, raportat la reţinerea în cadrul deciziei de soluţionare a contestaţiei a unor aspecte care nu se regăsesc în dispoziţie obligatorie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale verificând legalitatea dispoziţiei obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016 doar prin raportare la elementele de fapt reţinute de organul de control, fără a analiza legalitatea acesteia prin raportare la argumentele suplimentare dezvoltate de organul de soluţionare a contestaţiei.

Astfel, organul de control a reţinut, în Raportul de inspecţie economico-financiară, "B. S.R.L. nu a prezentat documente care să justifice întocmirea şi transmiterea zilnică a rapoartelor la punctul de lucru al C. S.A. (...) în conformitate cu prevederile art. 7 - obligaţiile prestatorului - din contractul nr. x/1.09.2015, coroborate cu prevederile cap. I pct. 2 din Propunerea tehnică - anexă la contract" şi că în urma analizării documentelor depuse de către societate împreună cu punctul de vedere nu a luat în considerare rapoartele zilnice prezentate, întocmite de către constructor şi vizate de către serviciul de asistenţă tehnică, motivat de faptul că nu au fost ataşate documente justificative şi nu s-a precizat ce documente a întocmit fiecare specialist precum şi pentru că nu s-a făcut dovada transmiterii acestora şi la punctul de lucru al S.C. C. S.A..

Deşi organul de soluţionare a contestaţiilor era obligat să soluţioneze contestaţia în raport de constatările şi motivele reţinute de organul de control pentru înlăturarea apărărilor societăţii contestatoare, a reţinut că rapoartele zilnice nu respectă modelul de formular prevăzut în anexa la contract şi că lucrările descrise în o parte din rapoarte ar fi fost efectuate de către o altă societate, aspecte care în mod corect nu au fost luate în considerare de judecătorul fondului la soluţionarea cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentele-pârâte, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei nr. 266 din 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 7140 RON către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.