Prosecutor's salary recalculation appeals rendered inadmissible for lack of current interest due to fulfillment of lower court's payment order

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 16 iulie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu Anexa VI, cap. VIII, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 şi art. 8 în ref. la art. 2 lit.

h) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâţii - MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, a formulat plângere împotriva ORDINULUI nr. 1417 din data de 17.05.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (comunicat la data de 03.06.2019) şi pe cale de consecinţă a solicitat: obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 să emită un nou ordin de salarizare, respectiv: pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON (405 RON + 8,5% majorare prevăzută de O.G. nr. 13/2008); pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON, la care se adaugă creşterea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2010 (405 RON + 8,5% + 10%);

începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, stabilirea salariului pentru luna decembrie 2017 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,17 RON (conform pct. 1.2), la care se va aplica majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017. Obligarea pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, începând cu data de 09.04.2015 până la emiterea ordinelor de la pct.

I, a diferenţei dintre venitul pe care 1-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 si O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la VRS de: - 440,16 RON pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, - 484,17 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, respectiv 484,18 RON majorat cu 25% conform Legii 153/2017, începând cu 1.01.2018 şi în continuare) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mică), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 222 din 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin întâmpinare, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ prin întâmpinare, s-a respins ca prescrisă cererea reclamanţilor, având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, s-a admis, în parte, cererea formulate, s-a anulat în parte Ordinul nr. 1417 din data de 17.05.2019 emis de Procurorul General al PICCJ. Au fost obligaţi pârâţii la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei brute lunare a reclamanţilor, începând cu data de 16 iulie 2016-31.12.2017, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,16 de RON şi începând cu data de 01.01.2018 şi până la încetarea condiţiilor de acordare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON. Au fost obligat pârâţii să plătească reclamantului, la plata diferenţelor salariale începând cu data de 16 iulie 2016-31.12.2017, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,16 de RON şi începând cu data de 01.01.2018 şi până la până la încetarea condiţiilor de acordare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON şi venitul efectiv plătit, suma acordată urmând să fie actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii de plată şi până la data plăţii efective.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 222 din 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenţii-pârâţi au invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016, având în vedere că începând cu această dată s-au acordat drepturile salariale solicitate de reclamanţi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect emiterea unor ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi evenimentele survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în perioada 01.12.2016 -31.12.2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, specialiştii IT şi specialiştii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Atâta vreme cât recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată care au fost stabilite prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs, nu mai justifică un interes în continuarea şi susţinerea prezentului recurs.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul recunoaşterii pretenţiilor reclamanţilor.

Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluţie de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor şi va respinge recursurile, ca fiind lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei nr. 222 din 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.