Insurer guarantee fund's appeal nulled for unstated cassation grounds; partial indemnity award stands.

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 11260/16.11.2017, emisă de pârâtă şi comunicată la data de 27.11.2017, prin care solicită anularea deciziei, obligarea intimatei FGA să achite către reclamant următoarele sume: suma de 15.403,93 RON cu titlu de despăgubire datorată în dosarul de daună x deschis la B. S.A.; suma de 13,74 RON cu titlu de cu titlu de dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 37.139,83 RON, conform art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, calculată de la data de 11.11.2014 (data scadenţei) şi până la data plaţii parţiale, respectiv data introducerii acţiunii (13.11.2014); suma de 984,59 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 15.403,93 RON, conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, calculată de la data de 13.11.2014 (data scadenţei) şi până la data de 03.12.2015; suma de 5.708 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Timişoara;

A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, constând din taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 41 din 04 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, s-a anulat în parte Decizia nr. 11260/16.11.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului şi, în consecinţă, A fost obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să plătească reclamantului A. în calitate de client asigurat al B. S.A., societate aflată în procedura de faliment, suma de 15.403,93 RON reprezentând debit restant despăgubire.

Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantului A. privind dobânzile legale penalizatoare solicitate de acesta. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în prezenta cauză în sumă de 1350 RON, reprezentând 1.000 RON contravaloare expertiză judiciară şi 350 RON taxa judiciară de timbru în acest cadru procesual.

Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantului A. privind acordarea cheltuielilor de judecată din alte dosare având ca obiect despăgubirile cerute de reclamant în baza aceleiaşi poliţe de asigurare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 41 din 4 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârât neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

În condiţiile arătate, susţinerile intimatului-pârât nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speţă, intimatul-pârât nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea recursului declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 41 din 04 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2022.