Moral damages award for injured claimant upheld at 122,500 RON; bid for 450,000 RON ceiling rejected

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.07.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei nr. 20249/13.06.2019 emisă de FGA, în ceea ce priveşte art. 1 şi 2, şi obligarea pârâtului la plata întregii sume solicitate cu titlul de despăgubiri morale, respectiv diferenţa până la plafonul maxim, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 609 din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 609 din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar solicitând admiterea contestaţiei formulate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A apreciat că hotărârea instantei de fond este netemeinică si nelegală sub aspectul aplicării normelor de drept material regăsite în Legea nr. 213/2015, art. 50 din Norma A.S.F. 23/2014, art. 1385 C. civ.

A susţinut că instanţa de fond, în mod nelegal, a considerat corectă modalitatea în care pârâtul a avut în vedere media rezultată potrivit procedurii interne din cadrul instituţiei, de acordare a despăgubirilor.

Fondul de Garantare avea obligaţia să determine cuantumul despăgubirilor morale prin raportare la normele sus-menţionate. în schimb, FGA. nu a luat în considerare dispoziţiile legale în materia daunelor morale, principiile de drept naţionale şi convenţionale în această materie ce impun repararea integrală a prejudiciului moral, prin raportare Ia toate circumstanţele şi trăsăturilor particulare ale cauzei, precum şi cu principiile rezonabilităţii, echităţii şi proporţionali taţii.

Raţionamentul pârâtului (care presupune că se raportează exclusiv la indicatorul medico-legal al duratei îngrijirilor medicale - "zile de îngrijiri medicale") încalcă atât litera, cât şi însuşi principiului avut în vedere la edictarea art. 50 pct. I lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014.

Este adevărat că indicatorul medico-legal denumit "durata îngrijirilor medicale" este unul dintre criteriile avute în vedere de instanţele judecătoreşti din România investite cu cereri de despăgubiri pentru prejudicii morale rezultate din atingeri aduse integrităţii corporale, dar tot atât de adevărat este că acesta nu reprezintă unicul criteriu, iar numărul de zile de îngrijiri medicale nu are nicio legătură cu prejudiciul moral încercat de reclamant datorită urmărilor accidentului, urmări care au afectat atât starea de sănătate normală cât şi viaţă familială liniştită de care acesta se bucura anterior.

Raportarea exclusiv la indicatorul medico-legal încalcă principiul reparaţiei integrale a prejudiciului prevăzut de art. 1385 alin. (1) C. civ. Acest indicator nu surprinde întreaga dimensiune a modului în care viaţa victimei a fost afectată de evenimentul rutier.

De aceea, la dimensionarea "în echitate" a prejudiciului moral menit a compensa prin mijloace băneşti repercusiunile vătămării corporale în plan fizic şi psihic trebuie avut în vedere ceea ce doctrina şi practica judecătorească de mult timp susţin, anume cumulul mai multor criterii, cum sunt: indicatorii medico-legali; durata menţinerii consecinţelor vătămării (consecinţele traumatice ale evenimentului, atât la nivel fizic, cât şi la nivel psihic, sub forma sechelelor post traumatice); existenţa unei forme particulare de prejudiciu (pretium doloris, estetic, de agrement, juvenil etc);

Impactul traumatismului suferit asupra tuturor sferelor vieţii victimei (personale, sociale, profesionale etc), consecinţele în plan fizic şi psihic ale urmărilor leziunilor suferite impune luarea în considerare a formelor sub care se prezintă această categorie de prejudiciu: pretium doloris, prejudiciu de agrement, prejudiciu estetic, numai prin corelarea mai multor criterii, este posibilă evaluarea cât mai adecvată a prejudiciului moral.

Instanţa de fond trebuia să aplice dispoziţiile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF 23/2014 (care stipulează că "stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale in cazul vătămării corporale a unei persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie sa fie in conformitate cu legislaţia si jurisprudenţa din România") şi să constate că FGA nu se putea raporta la procedura internă, care ţine seama doar de durata zilelor de îngrijiri medicale a victimelor accidentelor fără a le corela cu principiile de drept naţionale si convenţionale in aceasta materie.

Instanţa de fond nu a făcut o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate, ci se rezumă doar la a valida modalitatea de calcul a despăgubirilor de ordin moral oferită prin tabelul Anexei nr. 3 la procedura amintită, încălcând astfel prevederile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014.

Astfel cum s-a mai reţinut inclusiv de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă de judecată, în aprecierea cuantumului daunelor morale solicitate ca urmare a aplicării dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 este obligată să se raporteze la dispoziţiile legale şi jurisprudenţa în materie.

Tabelul şi calculul efectuat de FGA nu sunt opozabile instanţei de judecată, deoarece acestea privesc doar raporturile dintre părţile unui acord amiabil.

De asemenea, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin emiterea acestei proceduri are interese personale directe, strâns legate de plata unor despăgubiri cât mai mici. Emitenţii acestei proceduri au dorit ca instanţele de judecată să acorde automat suma trecută în cuprinsul actului, fără a mai aprecia asupra gravităţii prejudiciului moral suferit şi nici asupra faptului dacă această sumă este sau nu rezonabilă, prin raportare la împrejurările concrete ale speţei, respectiv la urmărire accidentului.

In situaţia în care reclamanţii sunt nemulţumiţi de cuantumul daunelor stabilite prin decizie administrativă, instanţele de judecată au obligaţia să se raporteze în principiu, la jurisprudenţa incidenţă, având în vedere că nu există dispoziţii legale care să reglementeze această materie.

In acest sens, jurisprudenţa în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale - civilă sau penală, a stabilit că, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecinţele negative suferite de reclamant, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Cuantificarea despăgubirilor morale presupune analizarea unei jurisprudenţe relevante, pentru a se identifica situaţii similare, iar marja de apreciere a instanţei este limitată, în cazul de faţă, la criteriul obiectiv al limitei sumei de 450.000 RON pentru fiecare reclamant, prevăzute de Legea nr. 213/2015.

In speţă, este cert că viaţa familială şi socială a subsemnatei a fost alterată în urma accidentului rutier şi a vătămărilor corporale, suferinţa psihică determinată de această împrejurare neputând fi cuantificată în funcţie de o modalitate de calcul internă, stabilită printr-un act administrativ.

Referitor la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese, elaborat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor - FGA, se constată că are un caracter de recomandare, astfel că instanţa de judecată nu este obligată să stabilească cuantumul daunelor morale în funcţie de modalitatea de calcul prevăzută în procedura internă a FGA.

În fine recurenta a susţinut că prima instanţă a stabilit cuantumul daunelor morale cu nesocotirea dispoziţiilor legale, respectiv cele ale art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 23/2014, care stipulează că daunele morale, în cazul vătămărilor corporale, se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din Româna.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, prima instanţă făcând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 1 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 27 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de drept şi de fapt relevante

La data de 20.03.2016 a avut loc un accident de circulaţie rutieră, din care a rezultat vătămarea corporală a numitei A., accidentul s-a produs din culpa exclusiva a conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare x.

La momentul producerii accidentului, autovehiculul anterior mentionat era asigurat RCA la S.C. B. S.A., ca urmare a avizării daunei fiind constituit dosarul de daună nr. x

Deschiderea procedurii falimentului impotriva B. S.A a avut loc prin incheierea pronuntata la data de 16.02.2017 in dosarul nr. x/2016 a Tribunalului Sibiu - sectia a II-a civila, ramasa definitiva la data de 17.03.2017 .

Reclamanta a depus la Fondul de Garantare a asiguraţilor cererea înregistrată cu nr. x/19.04.2017 privind plata din disponibilităţile FGA a sumei de 1.600 RON pentru daunele materiale şi 450.000 RON pentru daunele morale suferite în urma evenimentului rutier din data de 20.03.2016.

Prin Decizia nr. 20249/13.06.2019 emisă de Fondul de garantare a asiguraţilor a fost admisă în parte cererea de plată formulată de reclamantă, pentru suma de 145.259 RON cu titlul de despăgubiri, respectiv 22.759,35 RON pentru daune materiale şi 122.500 RON pentru daune morale.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 20249/13.06.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul obligării pârâtului la acordarea diferenţei până la concurenţa sumei solicitate, de 450.000 RON, reprezentând diferenţa de despăgubire morală, ca urmare a suferinţelor înregistrate din urma evenimentului rutier din data de 20.03.2016, prin sentinţa recurată acţiunea fiind respinsă.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de reclamantă ca temei de drept al recursului exercitat.

Astfel, aminteşte că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinţei recurate.

Se constată că prin calea de atac exercitată, recurenta-reclamantă şi-a manifestat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate, solicitând majorarea până la limita cuantumului 450.000 RON, invocând argumente similare cu cele expuse în faţa primei instanţe, care au fost analizate în mod corespunzător de aceasta, concluzia fiind împărtăşită de Înalta Curte, care constată că sunt nefondate criticile formulate de reclamantă, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 49 pct. 1 din ordinul privind Norma ASF nr. 14/2011, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"1. în caz de vătămare corporală:

f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din Romania;."

Astfel, în literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească s-a arătat că în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În raport de aceste dispoziţii legale şi de circumstanţele factuale concrete, instanţa de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că este legală decizia contestată de reclamantă, sub aspectul daunelor morale, în esenţă, reţinându-se că FGA s-a raportat la particularităţile concrete ale speţei, respectiv consecinţele evenimentului rutier asupra reclamantei, actele medicale din care rezultă că acesta a suferit vătămări corporale care au necesitat mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, acordând corect daune morale de 122.500 RON, sumă rezultată din înmulţirea numărului de 175 de zile de îngrijiri medicale cu valoarea de 700 RON/zi.

De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit anexei 2 la Decizia nr. 258/16.11.2016 pentru amendarea si completarea Deciziei FGA nr. 142/26.05.2016 prin care s-a aprobat Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese, in cazul vatamarii corporale cu recuperarea integrala a funcţionalitatii, s-au stabilit criterii determinante pe 3 praguri valorice raportate la consecintele suferite de victima .

Înalta Curte în acord cu prima instanţă, constată că în cazul reclamantei a fost aplicat pragul 3, cel mai ridicat, cuprins între 510 şi 900 RON/zi de îngrijiri medicale, incident în cazul în care vătămarea corporală a avut ca urmare: a) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale; b) avortul; c) punerea în primejdie a vieţii persoanei; d) o infirmitate/instalarea unui handicap; e) un prejudiciu estetic grav şi permanent; f) capacitatea de muncă a fost pierdută, fiind acordat punctaj minim dacă s-a produs una dintre consecinţele menţionate la lit. a), b), şi c), punctaj mediu dacă s-au produs mai multe consecinţe dintre cele prevăzute la lit. a), b) şi c), respectiv punctaj maxim pentru consecinţele prevăzute la lit. d), e) şi f).

Aşa fiind, contrar susţinerilor recurentei, în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, întrucât în mod judicios a ajuns judecătorul fondului la concluzia că pârâtul a aplicat în concret "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", anexa nr. 2 pct. 2 pragul 2, care constituie procedura internă a Fondului de garantare a asiguraţilor aprobată cu Decizia FGA nr. 258/16.11.2016, iar evaluarea prejudiciului nu a fost realizată în termeni stricţi, pârâtul beneficiind de o anumită marjă de apreciere în raport de circumstanţele speţei, respectiv în raport de fiecare victimă în parte şi de urmările produse de evenimentul asigurat, raportarea FGA strict la numărul de zile de îngrijiri medicale neinducând instanţei concluzia nelegalităţii deciziei, deoarece în raport de probele administrate, instanţa apreciază că despăgubirile acordate de pârât sunt de natură a oferi reclamantei o satisfacţie compensatorie, o înlăturare, fie şi parţială, dată fiind natura pecuniară a remediului, a consecinţelor prejudiciabile ale accidentului.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici criticile recurentei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1385 din C. civ., întrucât ceea ce se urmăreşte prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de determinat cu exactitate. Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru vătămările ori pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a apreciat că, raportat la criteriul obiectiv utilizat de parat pentru evaluarea daunelor morale, acordarea sumei de 700 RON/zi de ingrijiri medicale este adecvata pentru reparararea prejudiciului moral incercat de reclamanta .

Aspectele invocate de recurenta-reclamantă au fost supuse în această formă controlului de legalitate în faţa primei instanţe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de către recurenta-reclamantă, astfel că argumentele de ordin critic ale acesteia în sensul că instanţa de fond nu a făcut o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate, validând modalitatea de calcul a despăgubirilor de ordin moral cu încălcarea prevederilor art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, nu pot fi primite.

Instanţa de control judiciar reţine, de asemenea, că în cauză este incidentă procedura de despăgubire prevăzută de Legea nr. 213/2015, iar câtă vreme normele acestei legi nu sunt abrogate sau declarate neconstituţionale, acestea guvernează deplin relaţiile sociale şi se impun ca atare instanţei de judecată în soluţionarea cauzei de faţă, lege potrivit căreia pârâtul FGA nu este succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorului în faliment şi nici fidejusor, ci doar acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, subrogându-se - potrivit art. 18 din Legea nr. 213/2015 - doar în "toate drepturile creditorilor de asigurări la concurenţa sumelor pe care le-a plătit din disponibilităţile sale", nicidecum şi în toate obligaţiilor acestuia, neavând calitatea de succesor în drepturi şi obligaţii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate prin memoriul de recurs de către reclamantă nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. art. 496 alin. (1) C.prov.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 609 din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.