Former deputy's old-age allowance claim time-barred; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 mai 2018, pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor - Parlamentul României, a solicitat obligarea pârâtei la acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1529 din 19 decembrie 2018, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor - Parlamentul României.

1.3. Prin decizia nr. 390/A din 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis apelurile declarate de reclamanta A. şi pârâta camera Deputaţilor, a anulat sentinţa civilă nr. 1529 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 15 octombrie 2019, sub nr. x/2018*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, ca fiind prescrisă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 115 din 26 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea cererii de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârstă, începând cu luna august 2016.

În motivarea recursului, reclamanta susţine că sentinţa recurată este dată cu greşita aplicare a art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Arată recurenta-reclamantă că, după comunicarea la data de 30.08.2016 a primului refuz de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârstă, a formulat plângere adresată CNCD, în termen de 6 zile de la primire, respectiv la data de 05.09.2016.

Totodată, după comunicarea la data de 14.10.2016 a celui de-al doilea refuz, recurenta-reclamantă a formulat acţiune, înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. x/2017, depusă la data de 14.02.2017, în termen de 4 luni de la primirea refuzului.

Mai arată recurenta-reclamantă că, după comunicarea deciziei civile nr. 345/28.09.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a depus prezenta acţiune la data de 10.05.2018, la aproximativ 5 luni de la comunicare.

În concluzie, faţă de aspectele învederate anterior, recurenta-reclamantă apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată trebuind să aibă în vedere istoricul situaţiei litigioase.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Camera Deputaţilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a reţinut că acţiunea formulată de reclamanta A. este prescrisă, în raport de data comunicării refuzului pârâtei Camera Deputaţilor de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârstă (30.08.2016) şi data formulării acţiunii (10 mai 2018), cererea fiind depusă cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Contestând această soluţie în recurs, reclamanta a susţinut că acţiunea este formulată în termen, făcând trimitere, pe de-o parte, la sesizarea adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării la 6 zile de la data comunicării primului refuz de acordare a indemnizaţiei, iar pe de altă parte, la existenţa unui litigiu anterior (dosar nr. x/2017), soluţionat definitiv prin decizia Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 345/28.09.2017, susţinând că de la comunicarea acestei hotărâri judecătoreşti până la data formulării prezentei acţiuni au trecut mai puţin de 6 luni.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate, constatând că prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 stabilesc momentul de începere a curgerii termenului de prescripţie ca fiind data comunicării de către autoritatea publică a refuzului nejustificat, în cauză acest moment fiind data de 30.08.2016, la care reclamanta a primit adresa nr. x/23.08.2016, emisă de Camera Deputaţilor, prin care s-a respins cererea de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 96/2006. În consecinţă, data formulării sesizării adresate unei alte autorităţi decât cea emitentă a refuzului nejustificat (în speţă CNCD) nu este relevantă în stabilirea termenului de depunere a acţiunii în contencios administrativ.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2017, înregistrat în fond pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă şi, în apel, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, Înalta Curte reţine că acest dosar a avut ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Resurse Umane a Camerei Deputaţilor la eliberarea unei adeverinţe care să ateste că, în perioada aprilie 1985 - decembrie 1989, în perioada mandatului de deputat al Marii Adunări Naţionale, reclamanta a primit suma de 1000 RON lunar. Acţiunea a fost respinsă în fond ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, soluţie menţinută în apel de Curtea de Apel Târgu Mureş.

Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2017 nu are ca obiect contestarea refuzului Camerei Deputaţilor de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 96/2006, iar recurenta-reclamantă nu a relevat legătura dintre acest litigiu şi data depunerii acţiunii din prezenta cauză. După cum s-a arătat anterior, termenul de formulare a acţiunii îndreptate împotriva refuzului nejustificat se calculează în raport de data comunicării către reclamantă a adresei emise de pârâtă sub nr. x/23.08.2016, iar recurenta-reclamantă nu a explicat în ce fel a fost împiedicată sau condiţionată formularea acţiunii pendinte de existenţa dosarului nr. x/2017

În măsura în care recurenta-reclamantă a invocat sesizarea adresată CNCD şi litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 ca motive de eventuală suspendare/întrerupere a prescripţiei, Înalta Curte constată că aceste împrejurări nu sunt apte să conducă la suspendarea sau întreruperea termenului de prescripţie a acţiunii, neînscriindu-se în cazurile prevăzute de art. 2532 şi art. 2537 C. civ.

De asemenea, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a făcut trimitere la un al doilea răspuns apreciat a reprezenta refuz nejustificat, respectiv la adresa nr. x/07.10.2016, comunicată reclamantei la 14.10.2016, prin care pârâta arată că îşi menţine punctul de vedere anterior comunicat. Or, această adresă nu reprezintă refuzul nejustificat contestat în cauză, ci doar o confirmare a răspunsului iniţial, prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 96/2006; pe de altă parte, chiar în măsura în care s-ar aprecia că această adresă reprezintă un refuz nejustificat, soluţia de respingere a acţiunii ca prescrisă va fi menţinută, în raport de data comunicării adresei nr. x/07.10.2016 (14.10.2016) şi data formulării acţiunii (10.05.2018).

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., prin mandatar B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A., prin mandatar B., împotriva sentinţei civile nr. 115 din 26 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.