Incompatibility of local magistrate and company officer status under post-amendment effective exercise requirement

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 aprilie 2019, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate ("ANI"), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/03.04.2019, emis de pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 134 din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 134 din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în speţă nefiind îndeplinită condiţia exercitării simultane a calităţii de viceprimar şi a funcţiei de administrator al societăţii comerciale. Acest text de lege a fost modificat prin Legea nr. 128 din 31 mai 2017, astfel încât între textul iniţial şi cel actual există diferenţe semnificative, primul condiţonând existenţa stării de incompatibilitate de deţinerea simultană a calităţilor, iar cel de-al doilea vizând exercitarea acestora.

Arată recurentul-reclamant că, deşi a deţinut funcţia de administrator al B. S.R.L., această funcţie nu a fost exercitată efectiv, întrucât societatea a avut activitatea suspendată până la data de 14.06.2018, recurentul nu a fost remunerat pentru funcţie, nu a obţinut dividende, iar societatea nu a obţinut venituri.

Referitor la cea de-a doua situaţie de incompatibilitate reţinută în sarcina sa, raportată la funcţia de membru în consiliul de administraţie al Liceului George Ţărnea, recurentul-reclamant susţine că a fost mandatat să ocupe această funcţie de către Consiliul Local al oraşului Băbeni şi nu a fost remunerat, nefiind astfel îndeplinită condiţia obţinerii de venituri, impusă de legiuitor în determinarea stării de incompatibilitate.

Totodată, arată recurentul-reclamant, la fel cum s-a arătat şi în cazul primei situaţii de incompatibilitate, textul de lege a fost modificat, activitatea fiind permisă întrucât este una neremunerată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă ANI a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât a deţinut şi exercitat, în perioada 29.06.2016 - 20.06.2018, funcţia de viceprimar al oraşului Băbeni, judeţul Vâlcea şi calitatea de administrator al B. S.R.L., iar în perioada 23.08.2016 - 28.03.2017, a deţinut şi exercitat funcţia de viceprimar şi pe aceea de membru în consiliul de administraţie al Liceului George Ţărnea.

Constatarea stării de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de administrator la societăţile comerciale şi cu aceea de membru al consiliului de administraţie la instituţiile publice.

Este de menţionat că acest text de lege a fost modificat la data de 05.05.2017, prin Legea nr. 87/2017, fiind reglementate incompatibilităţile funcţiei de primar/viceprimar doar în cazul exercitării simultane a funcţiei publice şi a calităţilor/funcţiilor menţionate la art. 87 alin. (1) lit. a)-k), precum şi la data de 10.06.2017, prin Legea nr. 128/2017, în sensul înlăturării cazului de incompatibilitate referitor la calitatea de membru în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ de stat sau confesionale.

În esenţă, criticile formulate de reclamant s-au întemeiat pe argumentul modificării legislative anterior amintite, arătând că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se referă, în prezent, în reţinerea situaţiei de incompatibilitate, la condiţia exercitării efective a funcţiilor incompatibile, nefiind suficientă simpla deţinere simultană a acestora (deşi recurentul susţine în mod eronat că această condiţie, a exercitării efective, a fost introdusă prin Legea nr. 128/2017, iar nu prin Legea nr. 87/2017).

Anterior analizării acestor critici, se impune o observaţie cu privire la conţinutul raportului de evaluare contestat şi anume aceea că intimata-pârâtă a reţinut, potrivit capitolului V - Concluzii al raportului, atât deţinerea, cât şi exercitarea de către recurentul-reclamant a funcţiilor/calităţilor incompatibile, arătând că, în privinţa calităţii de administrator al societăţii comerciale, exercitarea acestei activităţi este dovedită de depunerea la ONRC a cererilor de menţiuni nr. x/16.02.2018 şi nr. y/19.06.2018, iar în ceea ce priveşte calitatea de reprezentant în consiliul de administraţie al liceului, aceasta este dovedită de procesele-verbale de şedinţă enumerate (pagina a 5-a a raportului, dosar fond vol. I).

În ceea ce priveşte efectele modificărilor legislative aduse conţinutului art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reţine că aceasta nu afectează situaţiile de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant.

Situaţia de incompatibilitate referitoare la deţinerea şi exercitarea funcţiei de viceprimar şi a aceleia de membru în consiliul de administraţie al Liceului George Ţărnea a fost reţinută de autoritatea pârâtă pentru perioada 23.08.2016 - 28.03.2017, iar invocata modificare legislativă, prin care legiuitorul a condiţionat incompatibilitatea de exercitarea efectivă a celor două funcţii/calităţi, a intrat în vigoare la 05.05.2017, după data la care a încetat situaţia de incompatibilitate. Prin urmare, pe toată perioada în care reclamantul s-a aflat în incompatibilitate, legea în vigoare prevedea că deţinerea funcţiilor/calităţilor menţionate conduce la constatarea acestui incident de integritate. Or, potrivit art. 6 alin. (1) C. civ., legea civilă se aplică pe perioada cât este în vigoare, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Aşadar, dispoziţiile legii noi, prin care s-au modificat condiţiile din art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, sunt aplicabile doar situaţiilor ivite după intrarea lor în vigoare, iar în speţă modificarea legislativă a intervenit după încetarea situaţiei de incompatibilitate.

Este de menţionat că şi modificarea legislativă adusă prin Legea nr. 128/2017, în sensul înlăturării cazului de incompatibilitate referitor la calitatea de membru în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ de stat sau confesionale, a intrat în vigoare la data de 10.06.2017, după încetarea situaţiei de incompatibilitate.

Referitor la situaţia de incompatibilitate rezultată din cumulul funcţiei de viceprimar şi calitatea de administrator al unei societăţi comerciale, aceasta a fost reţinută de intimata-pârâtă pentru perioada 29.06.2016 - 20.06.2018, ceea ce înseamnă că, în raport de data intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 (05.05.2017), pentru perioada 05.05.2017 - 20.06.2018 incidentul de integritate se supune noului text de lege, care condiţionează existenţa incompatibilităţii de exercitarea efectivă a funcţiilor/calităţilor.

Această împrejurare nu are relevanţă însă asupra situaţiei de incompatibilitate reţinute, câtă vreme, pentru perioada 29.06.2016 - 04.05.2017, sunt în continuare aplicabile dispoziţiile vechi ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care interziceau simpla deţinere simultană a celor două funcţii/calităţi, iar în speţă reclamantul a deţinut funcţiile incompatibile. Reducerea perioadei de timp în care a operat incompatibilitatea datorată deţinerii simultane a funcţiilor nu conduce la înlăturarea în tot a incidentului de integritate, câtă vreme nici textul de lege incident (atât în vechea reglementare, cât şi după modificare) şi nicio altă prevedere legală nu condiţionează existenţa situaţiei de incompatibilitate de persistenţa ei pe o perioadă de timp determinată.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în cuprinsul raportului de evaluare, autoritatea pârâtă nu a reţinut existenţa incompatibilităţii (din ambele perspective) doar prin raportare la deţinerea funcţiilor incompatibile, ci şi prin raportare la fapte care atestă exercitarea lor efectivă, iar reclamantul nu a contestat acest aspect în procedura desfăşurată în faţa instanţei de contencios administrativ. Mai exact, cu privire la situaţia de incompatibilitate rezultată din calitatea de membru în consiliul de administraţie al instituţiei de învăţământ, reclamantul nu a contestat participarea sa la şedinţele consiliului, iar în ceea ce priveşte situaţia de incompatibilitate rezultată din calitatea de administrator al societăţii comerciale, nu a contestat actele efectuate la ONRC, în calitate de administrator, după dobândirea mandatului de viceprimar, astfel cum rezultă din informaţiile comunicate de Registrul Comerţului .

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în forma modificată prin Legea nr. 87/2017, Înalta Curte reţine că exercitarea efectivă a funcţiilor/calităţilor incompatibile a fost susţinută cu dovezi de autoritatea pârâtă, iar reclamantul nu a prezentat dovezi contrare, care să infirme cele reţinute în cuprinsul raportului de evaluare.

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi argumentele reiterate în faţa instanţei de recurs, referitoare la lipsa vreunei remuneraţii sau beneficiu obţinut de reclamant din exercitarea calităţii de membru în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ şi/sau a aceleia de administrator al societăţii comerciale, câtă vreme dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 reglementează incidentul de integritate fără condiţia obţinerii unor astfel de beneficii de către persoana cercetată. Deşi recurentul-reclamant susţine că legiuitorul a impus, în determinarea stării de incompatibilitate, condiţia obţinerii de venituri din exercitarea funcţiilor/calităţilor respective, Înalta Curte constată că o astfel de condiţie nu se regăseşte în cuprinsul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Nici argumentele referitoare la suspendarea activităţii societăţii comerciale şi la lipsa veniturilor acestei entităţi nu vor fi reţinute, întrucât, cum s-a arătat anterior, legea aplicabilă în perioada în care subzistă incompatibilitatea nu prevede condiţii suplimentare simplei deţineri a funcţiilor/calităţilor menţionate pentru existenţa incidentului de integritate. Chiar şi în cazul reţinerii condiţiei exercitării funcţiilor incompatibile, conform distincţiilor anterior operate de instanţa de recurs, nu este relevantă existenţa sau nu a unor venituri obţinute de societate din activitatea comercială.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 134 din 9 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.