Civil aviation authority's appeal annulled for failure to state cassation grounds in salary-recovery claim against ministry.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale), disjunsă din dosarul civil nr. x/2017, reclamantul CENTRUL DE INVESTIGAŢII ŞI ANALIZĂ PENTRU SIGURANŢA AVIAŢIEI CIVILE (CIAS) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună obligarea pârâtului la achitarea prejudiciului în cuantum de 273.000 RON corespunzător perioadei 27.09.2014-30.06.2015, perioadă în care s-au achitat salarii conform grilei de salarizare aprobată de către ordonatorul principal de credite, considerată ilegală de către Curtea de Conturi a României.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.09.2018, în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. x/2015.

La data de 16.05.2019 reclamanta Autoritatea de Investigaţii şi Analiza pentru Siguranţa Aviaţiei Civile a depus la dosar cerere de reluare a judecării procesului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2407 din 16 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal-veche s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA DE INVESTIGAŢII ŞI ANALIZĂ PENTRU SIGURANŢA AVIAŢIEI CIVILE, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Autoritatea de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la achitarea prejudiciului în cuantum de 273.000 RON corespunzător perioadei 27.09.2014-30.06.2015.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că s-a elaborat grila de salarizare şi încadrarea personalului angajatul al CIAS, pe clase de salarizare, în conformitate cu cerinţele Curţii de Conturi. Această grilă a fost transmisă în vederea aprobării de către ordonatorul principal de credite prin adresa nr. x/12.12.2014. La data de 07.01.2015, prin adresa nr. x, Direcţia Juridică din cadrul Ministerului Transporturilor ne-a transmis următoarele:

"Ministerul Transporturilor nu are nici un fel de atribuţii în ceea ce priveşte aprobarea grilei de salarizare pentru personalul de conducere şi de execuţie al CIAS."

Ca urmare a acestui răspuns al Direcţiei Juridice din cadrul Ministerului Transporturilor, răspuns aflat în neconcordanţă cu cele precizate de Curtea de Conturi, a trimis mai multe adrese acesteia, pentru lămuriri şi anume adresa nr. x/09.01.2015, adresa nr. x/02.02.2015, dar nu a primit răspuns.

La data de 09.02.2015, a revenit cu adresa nr. x adresată ordonatorului principal de credite, prin care a solicitat din nou aprobarea grilei de salarizare în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) din Legea cadru nr. 284/2010, dar i s-a răspuns că nu este de competenţa sa.

În aceste condiţii, directorul general al CIAS a emis Decizia nr. 45/01.07.2015 de micşorare a salariilor.

Astfel, a solicitat ca Ministerul Transporturilor să suporte prejudiciul reprezentând salariile acordate ilegal conform celor susţinute ele Curtea de Conturi, care, chiar dacă s-a pronunţat doar pentru perioada septembrie 2012- decembrie 2013, salariile s-au acordat în continuare, conform aceleiaşi grile de salarizare, până la data de 01.07.2015 când directorul general al CIAS a emis Decizia nr. 45, agreată de Curtea de Conturi.

Instanţa de fond a admis eronat excepţia lipsei de interes invocată de către pârâtă, în opinia recurentei interesul fiind determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor nu a îndeplinit dispoziţiile cuprinse în art. 6 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 284/2010, respectiv stabilirea salariilor cuvenite salariaţilor CIAS.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât reluarea argumentelor prezentate în faţa instanţei de fond; recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi prezentarea stării de fapt, prin cererea de recurs, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la prezentarea stării de fapt, fără niciun fel de adaptare la considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile împotriva sentinţei civile nr. 2407 din 16 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal-veche.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.