Administrative challenge to disciplinary-closure resolution fails; appeal annulled as void for raising factual, not cassation, grounds.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. Iaşi - Filiala Focşani, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea Rezoluţiei nr. x/2018 din data de 27.12.2018, emisă de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 640 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea reclamantei A. Iaşi - Filiala Focşani, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, având ca obiect "anulare rezoluţie a Inspecţiei Judiciare".

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. Iaşi - Filiala Focşani, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinu, în esenţă, că a solicitat anularea rezoluţiei Inspecţiei Judiciare de clasare cu nr. x/2018 având în vedere că aceasta a fost dată în baza informării eronate primite de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea la 19.12.2018 în care se arată că în perioada februarie 2017- noiembrie 2018 a răspuns la fiecare din cererile reclamantei referitoare la dosarul x/2017 În realitate, s-a trimis numai un singur răspuns scris şi nu a dat niciun răspuns verbal.

Deşi singurul răspuns referitor la dosarul x/2017 a fost anexat la cererea de chemare în judecată, Curtea de Ape! Bucureşti nu a exprimat niciun punct de vedere în considerentele hotărârii, respingând ca nefondată acţiunea reclamantei.

A mai arătat recurenta că pentru Curtea d Apel Bucureşti nu prezintă importanţă faptul că, în perioada februarie 2017- noiembrie 2018, procurorul nu a întocmit niciun act cu privire la cercetarea dosarului penal x/2017, nu a răspuns la cererile persoanei vătămate şi nu a respectat hotărârea judecătorului de drepturi şi libertăţi care a dispus ca cercetarea penală să fie finalizată până la 01.10.2018.

În opinia recurentei, hotărârea primei instanţe a fost dată în baza afirmaţiilor mincinoase ale celor trei procurori nominalizaţi ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea precum şi în baza afirmaţiilor mincinoase ale Inspecţiei Judiciare, fără să solicite probe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei ".

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât critici în legătură cu stabilirea stării de fapt; recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi prezentarea unor critici în legătură cu stabilirea stării de fapt, prin cererea de recurs, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta-reclamanta nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la prezentarea unor critici în legătură cu stabilirea stării de fapt, fără niciun fel de adaptare la considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. Iaşi - Filiala Focşani împotriva sentinţei civile nr. 640 din 22 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.